2,329 matches
-
egalitate cu Iașiul, care a remizat surprinzător pe teren propriu cu selecționata Neamțului. Selecționata județului Bacău a jucat în următoarea alcătuire: Petrariu - D. Filip, Pavel, Popa, Dănilă - Aghirculesei (Humuță), Cl. Filip, Scânteie (Stoian), Gheorghe - Bucur (Macalau), Țupală. 8 OCTOMBRIE Marea plictiseală: S.C. Bacău - Ceahlăul II Piatra Neamț 1-0 (1-0) După cum începuse meciul, se părea că vom asista la un festival de goluri și măcar la un joc alert, din cauza frigului pătrunzător. În minutul 3, Dobârceanu a transformat impecabil o lovitură liberă de la
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
rînd, el nu credea în eficiența unui învățămînt întemeiat pe interes: "Ceea ce interesează nu instruiește niciodată" (XXVII). Primele sale "păreri asupra educației" sînt concentrate asupra problemei învățării, înțeleasă ca un act care presupune un efort voit. Copilul să lupte cu plictiseala și abstracția, să i se cultive ambiția de a depăși greutățile, "orice artă de a instrui înseamnă să obții de la copil strădania care să-l înalțe la condiția de bărbat" (V). Copilul învață atunci cînd știe că n-are încotro
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Când eram copil, mă jucam adesea de unul singur. Cu soldații. Bătălii extraordinare pe mașina de cusut a bunicii mele. Fotbal de unul singur. Mă jucam cu nasturii. Mă jucam fără să mă plictisesc, și asta, că nu cunoșteam sentimentul plictiselii, îmi dă de gândit. Sau cu niște piese rotunde dintr-un material care nu știu cum se numea. Material curios. Aveam formații cu jucătorii de fotbal, golgeterii. Liste întocmite profesionist, cu ținută grafică. Optimi, sferturi, semifinale. Și făceam scenarii în paralel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
veni. Toate astea sunt o binefacere. Pentru un intelectual, atare afirmație te lasă paf. Admite, cu alte cuvinte, că el și colegii lui de generație au devenit intelectuali pentru că n-au avut încotro. Pierdeau vremea cu marea literatură din pură plictiseală. Ca să-și omoare timpul, citeau și scriau despre literatură. Nu se inventase Liga Campionilor în anii ’80. Așa că el, intelectualul, reușea aici performanța de a pune literatura pe același plan cu tricotatul. Ea devine o ocupație de toată mâna. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mult efort depus pentru a găsi ceva ce făcut. Habar n-are ce să facă cu banii. Bea o bere-n centru la un preț de trei ori mai mare decât aici. Mănâncă la McDonald’s. Din snobism, așa. Din plictiseală. O disperare de a cheltui. Noroc cu Pif, că s-a dus cu el să-și ia o combină și un TV parcă, altfel nu se alegea chiar cu nimic. Asta e, șefu’ are nevoie de ficatul lui în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pupitru În orele de clasă, acordând atenția lui boierească numai puilor de ciocoi și „tocilarilor“ din primele bănci, puși numai ei să traducă și să scandeze. Până În ziua când profesorul, dispus, se vede treaba, la un diver tis ment pentru plictiseala lui obișnuită, Întrebă clasa dacă știe careva de ce i se spune mercurului pe numele zeului omonim? „Tocilarii“ rămăseseră cu gura căscată, fiindcă asta nu se găsea În carte. M-am ridicat atunci eu, de colo, elevul mediocrissim, repetentul de două
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bănuit că un grăunte măcar din piatra amintitoare a „sărmanului Lelian“ e pus acolo din mizerabila agonisită a câtorva zevzeci cu suflete Înfocate de pe malurile Dâmboviței. ORIȘICE ACTIVITATE OMENEASCĂ PORNEȘTE MAI ÎNTÂI de toate din luptă Împotriva foamei și a plictiselii. Am fost un timp (1908-1910) modest funcționar de birou În laboratorul de analize medicale al doctorului G. Robin, acesta prieten - [erau] socialiști amândoi - cu tata și dascăl al vieții mele În multe privinți, dar mai ales În ce privește rezerva cu care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fulgerat de glonț pe câmpul de bătaie: Soțul sau amantul ajung după o vreme să fie urâți, detestați sau abia suportați, fie din mediocritatea lor, a monotoniei sau a lipsei lor de orizont pentru setea imaginativă a femeii, fie din plictiseala unei lungi practici sexuale ajunse un exercițiu obiș nuit, numai bun ca să le treacă de urât amândurora. Însă „tăti cul“ lor, când Îl găsesc, nu este nici urât, nici detestat sau socotit de prisos, niciodată. Pe fata prietenului șerban, măritată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici o descriere a timpului privind acest fel de a călători nu am găsit acea plicti seală, acel neastâm păr și acea enervare proprii călătorului de astăzi cu automobilul. Să mergi cu trenul sau cu automobilul din oraș În oraș - ce plictiseală, ce monotonie! Dar pe jos, În căruță sau călare, și fie chiar cu bicicleta, călătoria devine bogată, felurită și plină de Întâlniri și Întâmplări neașteptate: și unde mai pui că oste neala Îți cultivă aptitudinea rezistenței la oboseli și suferințe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o lăsasem complet În urmă și sfidînd așa-zisa eliberare pe care o căutam. Își Întorceau privirea de la zborul meu extraordinar peste pămînturile și peste mările lumii. PARA LAS GRIPES, CAMA Pentru răceală, repaus la pat Motocicleta dădea semne de plictiseală pe lungul drum lipsit de accidente, iar noi dădeam semne de oboseală. Condusul pe un drum acoperit cu pietriș transformase o plimbare plăcută Într-o activitate dificilă. La căderea nopții, după o zi Întreagă În care am schimbat Între noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
doar cuvîntul „Viracocha!“∗ - apoi omul și cîinele au fugit În casă ignorînd scuzele și strigătele noastre prietenoase. Am plecat calmi pe poarta din față, urmînd o străduță care părea să fie calea ce bună. Într-unul din acele momente de plictiseală am dat o fugă pînă la biserică, pentru a privi Îndeaproape o ceremonie locală. Săracul preot Încerca să ducă la capăt o predică de trei ore, dar În acel moment - trecuse deja o oră jumătate - deja Își epuizase rezerva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
masă, iar noi am mîncat destul cît să ne facem depozite pentru orice ne rezervase viitorul. Oricum, În cele două zile care au urmat, doar foamea, pînă acum un tovarăș care ne-a Însoțit În fiecare zi din călătorie, și plictiseala au fost singurele lucruri remarcabile; era aproape imposibil să ne avîntăm prea departe de punctul de control, din moment ce șoferii de camioane erau nevoiți să treacă pe acolo pentru a avea actele verificate și ștampilate, Înainte de a-și Începe sau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
1953 Am impresia că sunt înșelat. Dat fiind însă că și eu fac același lucru, mă strădui să nu mă gândesc prea mult la asta, pentru a nu-mi deregla bila în chip inutil... 22-23 iulie 1953 Oboseală morală; mici plictiseli care supără; nici o satis facție adevărată. Dificultăți. Teroarea unei mulțimi de mici lucrușoare de făcut, pentru care nu am nici o apetență. Simțământul opresiv al lucrurilor prost făcute și care apasă... și acest incident cu Infantele, care ține mai mult de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
omenească în toată plinătatea ei! În fața acestui fenomen am pur și simplu un sentiment de mirare dezagreabilă... Probleme de bani care nu stau în picioare, dar care te sâcâie. și mai cu seamă acest simțământ al disponibilității senzuale, amestecat cu plictiseală și dezgust. Nimic grav, în fond. și tocmai aici se ascunde problema: nimic grav, și totuși o mie de mici problemuțe plicticoase care îți fac poftă să te duci naibii și să nu te mai întorci! Lipsă de necesitate în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
încurajatoare ale prietenilor lui Radu (Familia I) cu privire la viitoarea lui carieră; - Explicația dintre Radu și Paul: datoria primează, iar dragostea, dacă există, nu poate ocupa decât locul al doilea! - Recitalul de la Radio al lui François; - șocul și boala lui François; - Plictiselile de la studio ale lui Paul; - Aventurile lui Valentin în complicitate cu Marin; - Sărbătorirea numirii lui Radu în diplomație, organizată de Marin și Stelică - pretext pentru o seară reușită; - Paul nu participă, rămânând la căpătâiul lui François, care e grav bolnav
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ce mai fac, îi răspund foarte sincer că fac tot ce mi se spune că trebuie să fac. 21 aprilie 1954 În viața mea fericirea durează doar cu secundele, cu minutele sau, cel mult, cu jumătățile de oră. În schimb, plictiseala, dezgustul și apatia se statornicesc cu săptămânile și cu lunile... În seara aceasta sunt plictisit și dezgustat la culme. și totuși, când mă gândesc că întreaga seară (acum e ora opt) îmi aparține și că nimic și nimeni nu mi-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
e numai închipuire și prejudecată zadarnică. PARTEA A II-A De profundis clamavi, Domine! 1 199 1. Dintru adâncuri am strigat, Doamne! (lat., v. Psalmul 129) Alb și Negru 14 decembrie 1954 Astăzi - o zi plicticoasă, lungă la nesfârșit în plictiseala ei zadarnică... Dictatorul le pune capac la toate: o comedie care nu mai e comedie, tristă, sfâșietoare în cruda ei realitate, realitatea noastră cea de toate zilele... Pași prin ploaie cu Florino... Liniște. Drumul drept înainte. Elogii lui Giglio... Solitude
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sfârșit! 27 ianuarie 1955 Nu există valoare umană posibilă fără luptă! Să lupți pentru ce? Pentru cine? N-are importanță: să lupți! 31 ianuarie 1955 Doamne, cât de tare te poți plictisi la Kindi! și cu toate acestea tocmai această plictiseală m-a ajutat să formulez una din principalele caracteristici ale mediocrului în societate: mania detaliilor nesemnificative și neinteresante. Mediocrități - da, în ceea ce îl privește pe Emil (Rieman), care le debitează (cu toate că într-un chip aproape spiritual), și în ceea ce îl
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ca faptele mele să fie necesare, iar nu libere! și, dacă n-aș avea o credință nestrămutată în această necesi tate a lor, aș muri de teamă și de rușine... Dar mai cu seamă aș muri de indiferență și de plictiseală. Căci nu mă interesează faptele care n-ar fi sânge din sângele meu, nervi din nervii mei. Nu mă interesează faptele abstracte. Pentru asemenea fapte nu vreau să pătimesc și să mă zbat! Timp de două luni și mai bine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de lux din Paris. Nu este prima mea experiență de acest gen pe care o am, dar în seara aceasta am sentimentul reconfortant (oare de ce scriu "reconfortant"?) că în mod evident nu sunt fericiți. După câteva ore, un aer de plictiseală, de lehamite, de uzură a contactului uman domină atmosfera. Adunarea se "sparge" în jur de ora 22, bogații dispar în fum de Porsche și Aston Martin după câteva îmbrățișări grăbite ce țin loc de "la revedere". Proprietarul ne plătește corect
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
predispuse la infarctul de miocard. Din cauza îngrămădelii - elefanții de acolo stând ca sardelele în cutii -, inimile lor sunt alimentate tot mai slab cu oxigen. Se mai constată - din același motiv de spațiu - printre elefanți și o proastă dispoziție vecină cu plictiseala. 14: Crowhurst e priceput nu numai în construirea uneltelor nautice, ci și a mecanismelor electronice pentru traversări. El realizează o ambarcațiune cu trei fuselaje, extraordinar de rapidă în condiții ideale de navigație; dar cine poate garanta că ocolul pământului se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
psihosocial fără contingență cu anatomia - povestea asta a fost descoperită de mult, de mult de tot, de scriitori. Profanii aceștia - Balzac, Goethe, Mann, Dostoievski, Shakespeare, îi iau la întâmplare - au zis tot timpul că omul poate muri din nostalgie, din plictiseală, din nedreptate, din dor, din lupta dintre pasiune și datorie, din inimă rea având cordul perfect, din remușcare, din rușine, din fel de fel de „abstracții”, care nu se pot observa la disecțiile pe cadavre. Ei o țineau morțiș că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fi amintit acum, dacă n-aș fi avut adesea intuiția că surprind, în atitudinea și în privirea unora dintre copiii pe care i-am putut urmări și observa, o stare la fel, vagă și curioasă, un fel de decepție, de plictiseală că bucuria, care a trecut, a fost numai ce a fost și a durat numai cât a durat. Natural, spunând aceste lucruri, nu m-am gândit nici un moment la toate acele cauze de amărăciune, mărunte și accidentale, reale deci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aici nimeni nu speră nimic. Nu sînt nici regrete. Nu sînt nici martiri, nici călăi. Fiecare moare singur. Prin plăcere, prin lenea inimii și a spiritului. La un moment dat, obosind să-și mai stropească pustiul cu apă de trandafiri, plictiseala sibarită simte nevoia să se distrugă, pentru că implică efortul cel mai mic. Moartea vine Încet și cu ochi somnoroși din plăcerea tot mai fadă, ca o sinucidere prin aglomerare de flori Într-o cameră. Ca un surîs. Din instinct de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
filme ceva mai târziu... Totul se învârte, de fapt, în jurul noțiunii care pe mine mă irită, recunosc de entertainment : cinematograful trebuie să fie entertaining, zic americanii, adică să nu plictisească ! Acuma, cred că o să fii de acord cu mine că plictiseala asta e ceva foarte relativ și, oricum, subiectiv : ceea ce mă plictisește pe mine distrează pe altul și invers ! în plus, dacă acceptăm acest termen, riscăm să lăsăm pe dinafară un întreg versant important al celei de-a șaptea arte : filme
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]