4,286 matches
-
drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la cotitura drumului, la intrarea în oraș, simțea întoarcerea acasă. În primii ani de studenție și, apoi, în toate întoarcerile, vehiculul senil, dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea în cele din urmă punctul de cotitură, unde panta creștea brusc, semnalând orașul, regăsirea. Mereu același loc, alte vârste și aceeași vârstă. După cotitură se intercalase, de câțiva ani, o stație intermediară. Autobuzul frână, gâfâind, în dreptul unui refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vizitei mele. Minor era atât de prins de ceea ce spunea, încât încă nu observase că nu mă mai uitam la el. Mai dă-o dracului de treabă, mi-am spus. Destul de-a șoarecele și pisica. Destul cu învârtitul pe după plop. Era vremea să trag cortina, pentru începutul actului doi. — Hai jos, Rory, am spus. Sunt unchiul Nat și nu plec din casa asta până nu stau de vorbă cu tine. Am sărit de pe sofa și am trecut pe lângă Minor, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
între bluză și pantalon. Nu, îmi iau eu inima-n dinți, voiam numai să știu cum e programul tău, ca să mai vin să cumpăr când ești tu. Păi aici mă găsiți tot timpu’, ce, nu mă știți? chicotește (căzut din plopi: deci ea mă remarcase când veneam prin piață... ) Domnu’, strigă după mine o voce, că eu plecasem ca-n transă, domnu’, vezi că aia nu-i fată, e nevastă-mea! (Calu, un uriaș care nu se mai termină, îmi vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a ieșit papura. Digul e mărginit de sălcii plângătoare. Frunze de lotus acoperă, pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și e înconjurat de plopi, piersici și caiși. Faimosul Pod Rupt e construit din marmură albă și granit, o structură semănând cu o curea subțire, arcuită. Nu mai e nimeni în afară de noi doi. Mao pare absorbit de frumusețea care ne înconjoară. După un răstimp, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trăiește. Te văd cum dănțuiești de-a lungul ulițelor, cum îți oglindești râsul palid în zarzări și în pruni, cum pui pete de aramă pe gura pomilor de nuc și, apoi, cum te-nfășori și desfășori în valul frunzelor de plopi. Doamne, ce încântare! Frământările tale dulci și aromate îmi colorează sufletul și-ți simt iubirea fremătând în roșul merelor, în galbenul gutuilor și-al perelor. Același dor ne parfumează simțurile: dor de vise și culoare, frunze, flori și fructe, oameni
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
că nu se face o vânătoare fără noi? Ne vedem sâmbătă la casa de oaspeți din Brădet, da, toarășu’ colonel? Partea a doua Adevărata Ithacă Capitolul 10 Telemac la aeroportTC "TELEMAC LA AEROPORT" N-am altceva de văzut decât vârfurile plopilor, chelite de toamna care se apropie, antenele de televizor și rufele din balcoanele de vizavi etc., adică vederea obișnuită de la fereastra unui apartament de locuințe, proprietate personală, etajul șapte În Militari, Balta Albă, Pantelimon, Berceni sau oricare dintre noile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În prezent este neîncadrată politic. — E scris cu picioarele, dar ar fi ceva elemente, fă-l și pune-un exemplar În mapa mea și pe ăsta! Capitolul 16 Telemac În regatul lui Hades Am tras perdeaua ajurată peste vederea cu plopi, antene de televizor, balcoane pline cu rufe jerpelite, butoaie de varză și murături, tot ce se vede de la etajul șapte al blocului din Militari. Am făcut o cursă până la cutia de scrisori, nu venise nimic de la Rectorat, deși Casandra Pisăloagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
oamenii fie Își cumpărau de la iarmaroc ori de la negustorii ambulanți ciopliturile, fie și le ciopleau singuri - ca Moș Iacob. Dar numai iarna; În fața vetrei... Și Moș Iacob avea, În sarai, pus la uscat, În rug, lemn de diferite esențe - salcie, plop, jugastru, paltin, ulm - pentru felurite lucruri și lucrări. Nu l-am văzut cioplind albii, Însă Îi știam sculele destinate aceste operații și cunoșteam trunchiul de salcie Început pe când eu Încă nu mă născusem, stând, rezemat de perete, așteptând să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
încât nu-i de mirare că ne-am puturoșit mai rău decât arabii. De luni de zile n-a mai picat strop de ploaie, ba de ani, după cât s-au gălbejit pajiștile din jurul bălții, șirurile de boscheți și pâlcurile de plopi și de tei. Umblă seceta și lasă-n urmă o tăvălitură de paie tocate, iarba verde de acasă care-ți spune că până și aici ai ajuns un străin. Papa-caca s-a dus în lume, tata-i liber să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
după cum era cazul tatălui lui Fazel, caută arareori să-l arate oaspeților, Îl lasă deoparte În favoarea grădinii, unicul său subiect de mândrie. Pe măsură ce soseau, invitații apucau cupele și se așezau În preajma cursurilor de apă, naturale sau artificiale, care șerpuiau printre plopi. Servitorii se grăbeau să le aștearnă Îndată covorul sau perna pe locul ales, dar unii dintre oaspeți se mulțumeau să șadă pe un bolovan sau chiar pe pământul gol; grădinile Persiei nu au gazon, ceea ce, În ochii unui american, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le scoteau, aveau burta rotundă și acoperită de păr, unora le alunecau pantalonii în jos, dezvelindu-le o parte din fundul alb, neatins de soare. Era important să fii priceput la împinsul mașinii, fiindcă locurile de parcare de sub cei câțiva plopi erau dorite de toți. Tata era tânăr, cu pântecele abia în formare, stilul lui de împins ne asigura totdeauna o poziție printre cei dintâi. Roțile din față se împotmoleau regulat în nisip. Adulții goleau mașinile și le lăsau să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că o vom vedea pe Lea cum își pune costumul de baie. Bărbații și-au împins mașinile, care cum au putut, dezgolind funduri dolofane, femeile au deschis mai întâi umbrelele de soare, prichindeii și câinii s-au dus fuguța la plopi ca să facă pipi, câteva fete au alergat la râu chicotind, au încercat apa, să vadă cât e de caldă, au umflat mingi mari de plajă, iar Lea ne-a dezamăgit amarnic pe Dorin și pe mine, căci își îmbrăcase costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nici nu se observă vreun indiciu care să ne permită să reconstituim drumul care a adus-o de la Încăperea rece subterană până aici. Soarele nu deranjează orbitele goale, de aceea craniile dezgropate la săpăturile arheologice nu au nevoie să coboare ploapele când le bate În față lumina bruscă și fericitul arheolog anunță că descoperirea sa osoasă are În Întregime aspectul unui neanderthal, deși o analiză ulterioară va demonstra că până la urmă este vorba de un banal homo sapiens. Moartea, Însă, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
încep zilele acestea cu hamsin 1, asemenea unui copil născut frumos, dar care se urâțește în numai două ore. Copacii se leagănă în bătaia vântului, mai întunecați decât cerul, fiecare mișcându-se în felul său, exact ca oamenii, chiparoșii melancolici, plopii care dansează ca niște tineri emoționați, cu puțin înainte de răsăritul soarelui, întunericul se retrage, mai trage cu ochiul doar dinăuntrul caselor, dindărătul ferestrelor întunecate, învăluind somnul greu al oamenilor ca niște petice negre. Ridic ochii spre est, nori singuratici flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așa cum aștepți o mamă fără de care nu poți trăi, în ciuda răutății sale, conturul copacilor devine din ce în ce mai clar, păsările își încep dialogul pe voci ascuțite, iar eu îmi întorc privirile spre răsărit și aștept cu încordare, câteva raze calde poleiesc buclele plopilor aurii, dar soarele încă nu apare, privește dindărătul copacilor asemenea unui ochi uriaș ascuns în spatele unei șuvițe de păr. Degeaba îl aștept, ce îmi imaginasem, că va răsări și va urca în mijlocul orașului, întreg și roșu, ca altădată, pe deasupra munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poate purta decât hainele lui, și strig, lasă câteva cămăși pentru Noga, cum de nu mă gândisem la asta mai devreme, dar drumul se golise deja de prezența lui, de pașii lui grăbiți, numai copacii se mai văd, siluetele chiparoșilor, plopii, toți respiră ușor în mijlocul nopții, eliberați pentru scurtă vreme de sub domnia tiranică a soarelui. Peste numai câteva ore se va coborî din nou asupra lor, dar până atunci, pot vorbi în șoaptă pe la spatele lui, privesc strada pustie, care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
una în îmbrățișarea celeilalte, o lumină caldă de după-amiază de vară mă luminează, o lumină binecuvântată, lipsită de splendoare, neașteptată, anunțând venirea serii care deja își croia drumul către noi, cu bagheta sa răcoroasă, punând în mișcare frunzele aurii ale plopilor, iar dincolo de acest lucru, nimic nu este sigur și pare că nici nu mai este nevoie de nici un fel de asigurare, nici din cer, nici de pe pământ, tati, spune ea cu o voce fermă, parcă maturizată deodată, ți-ai amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mai rămĂseseră cotoarele grînelor. Mergînd printre ele, se uitară-n dreapta și văzură abatorul, hambarul mare și, pe celălat deal care dădea spre lac, vechea fermă construită din bușteni. În lumina lunii se vedea drumul spre lac, mărginit de plopi de Lombardia. — Te dor picioarele, Piticot? Întrebă Nick. Nu. — Am luat-o pe aici ca să ne ferim de cîini. S-ar potoli imediat ce și-ar da seama că sîntem noi, da’ cineva tot i-ar putea auzi pînĂ atunci. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
joi. Joi la orice oră. Joi a venit iar furtuna din sud. Copacilor nu prea mai avea ce să le facă - decît să rupă crengile moarte de palmier și să pîrjolească mugurii de mango care scăpaseră cumva. Îngălbeni Însă frunzele plopilor și azvîrli praful și frunzele moarte În piscină. Suflă praful În casă și-l lăsĂ să se depună pe tablouri și printre paginile cărților. Vacile stăteau cu fundul În vînt și mîncarea pe care o rumegau era plină de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Sus. Din nou, ceva ronțăia textul pe dinauntru. Extrasul din jurnalul vechi, inserat în cel mai nou cu vreo patru ani, ridica întrebarea dacă Leo era adevăratul Leo: Luni, 20 august Casa veche cu zidurile zgâriate de iedera uscată, șirul plopilor care ascund aleea și ciorile care plutesc peste casă în stoluri imense mi-au trezit în suflet nostalgia. Bunul meu prieten Ionică Roja îmi răsare înaintea ochilor și inima mi se umple de dor. Pe unde-o mai fi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sabina, să vedem cât plătim, să nu înțeleagă șoferul. Nu vrem s-o lăsăm pe Maiko să își cheltuie banii. Mașina ne lasă pe șoseaua de centură a Brașovului. Mâncăm sandvișurile făcute de gazda din Sibiu pe marginea drumului, printre plopi. În spatele nostru, un lan de floarea-soarelui se întinde până la munții din zare. O Alfa-Romeo neagră ne face semn cu farurile și oprește zece metri mai încolo. Alergăm. Suntem niște norocoși. Sabina urcă lângă șoferul blondin, la vreo patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul sicriului. Potcapul îi venise pe ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din familie, morocănoși, dar siguri că au rămas în viață. După ospățul în reculegere sufletească, Bunica sparse gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fie o zi de vară frumoasă, cu cer senin, cu soare. Parcul în care trebuiau să se întânească parcă se pregătise să-i aștepte. Florile, stropite de femeile ce-l îngrijeau, erau vesele și răspândeau în jur o mireasmă plăcută. Plopii zvelți străjuiau aleele. În ronduri, trandafiri de toate culorile își etalau frumusețea. Vrăbiile se zbenguiau printre ramurile pomilor ornamentali. Banca pe care obișnuiau să stea Teofana și Cezar cu ani în urmă era tot la locul ei. Acolo s-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de foc. Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști, un copac rostește-n gând o rugăciune. Se sprijină dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
rugăciune începătoare. Resturile execuției sunt date înapoi celor care le revendică. Sfios simte deja o urmă de regret. În parc se reface tot ce s-a stricat. Unii mătură curățind gunoaiele scoase de vânt în cale sa. Drujbele retează stârvul plopului ce stă spânzurat în uitare cu o gaură în pântece. Pe un stâlp de telefon o pasăre cântă binecuvântând lumina. Penele sale multicolore deschid noi căi de lumină. Suratele sale nu se arată fiindcă au fost spulberate de propriile nesocotiri
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]