3,697 matches
-
și care era despărțită de sufragerie printr-o ușă cu glasvand. În penumbra din cameră, mi-am lipit urechea de geamul rece și îngust al ușii, cu flori și arabescuri în relief, de parcă ar fi fost înghețat. Tanti Aura îi poftise în cameră pe alungiți (cum aveam sa aflu că îi numeau vecinii și cum aveam să le spun și eu) și conversa cu ei țipând și întrerupîndu-i veselă, cum îi era obiceiul. Politețea pentru ea consta probabil într-o exteriorizare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rezemîndu-se intimidată de ușă. Sării în sus zăpăcit (mărturisesc că nu știam cum să mă port cu fata aceasta) și-i spusei tot ce știam, în mai multe cuvinte decât ar fi fost nevoie și fără să îndrăznesc s-o poftesc înlăuntru, să șadă. ― Mama m-a trimis să vă întreb, adăugă ea, timidă, țîntuindu-și totuși privirile în ochii mei. Nu vă distrați destul în casa noastră și de aceea rămâneți ceasuri întregi singur aici în odaie. Mama spune că, dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pronunță pe Lew în englezește: Liu), marele scriitor rus? Scrie foarte frumos; și a fost bogat, dar la bătrânețe a lăsat totul și s-a retras în pădure; parcă ar fi fost indian... Își aduse aminte de terasă și mă pofti. Urcarăm amîn-doi scările, eu puțin intimidat, pentru că trebuia să trec prin fața odăiei femeilor, ea încercînd să vorbească tare, ca să o audă maică-sa și ― cum mi-a mărturisit în urmă ― să știe că "mă distrează". (Gazda mea nu dormise câteva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mine pe coridor. Aceasta nu se mai întîmplase niciodată, să se apropie de odaia mea, noaptea. ― Te rog să-mi dai înapoi floarea. Observai numaidecât că era emoționată. Făcuse chiar e foarte serioasă greșeală de gramatică. Nu îndrăzneam S-o poftesc înlăuntru la mine, dar ea intră direct, fără să aștepte. Îi arătai floarea presată și o rugai să mi-o înapoieze, căci eu vreau totuși s-o păstrez (sau cam așa ceva; spusei în orice caz o stupiditate, care se voia-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de câte ori ieșea în oraș, își vopsea buzele cu pan, după ceremonialul eleganței bengaleze.) ― Te rog să-ți lași pantofii aici, îmi spuse ea. Rămăsei în ciorapi, și aceasta mă făcu să mă cred ridicul, zăpăcindu-mă și mai mult. Mă pofti să stau lângă ușa ce da în balcon, pe o pernă. Odaia părea mai degrabă o celulă. Deși era tot atât de mare ca și a mea, nu avea decât un pat, un scaun și două perne. În balcon mai era o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Iconaru. Nu trebuia să-i omori. Nu-ți făceau nici un rău... De mai multe ori, în fața cafenelei, Antim încercase zadarnic să-i ia violoncelul din mână. În cele din urmă, ridicase exasperat brațele în aer și, deschizîndu-i larg ușa, o poftise să intre. Spre mirarea lui, fata intrase cu pasul sigur, cu fruntea sus, zâmbind și rotindu-și privirile în toate părțile, parcă ar fi căutat pe cineva, sau poate doar ca să se convingă că nu era intimidată. Când au intrat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din bluza decoltată de grădinăreasă, au diable !, iarăși se crede la un bal paré ! Și ce zâmbet conspirativ ! Nimic nu te enervează pe lume mai mult decât imprudențele inutile ! Doar există soluții raționale pentru orișice lucru ! Și în loc a te pofti în casă și a sta la o parolă cu soțul ei, îți pretinde să o însoțești prin grădină, voind soi-disant să-ți arate un anume soi special de trandafiri... Dacă nu ai mai fi întors capul încă o dată, cum erați
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
continuare pe scaunul meu, o nesuferită emoție face să-mi bată inima insuportabil de tare, chiar așa, să ciocăne de trei ori și pe urmă ușa să se întredeschidă, încet-încet ? ! Poftim ! Poftim cine stă în prag !... Te rog, domnule Ialomițeanu, poftește și fă-te comod ! Doar am discutat împreună de atâtea ori că în vremile noastre protocolul nu mai este modern - se tot simplifică, se tot simplifică... Așa că ia loc sau stai în picioare, dacă te simți mai bine așa ! Bun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o vizită. Un om pe care când l-am văzut de la fereastră - scund, îndesat, mai vârstnic- ne-a intrigat, pentru că atât de bănuitor s-a uitat în jur până să se hotărască să sune ! Și tot așa când l-am poftit sus ; eram înghesuiți în mansardă și nu ne făcea plăcere să primim în asemenea condiții, iar el, pe de altă parte, nu voia să spună cine este și ce vrea, doar cerea detalii despre madam Ana. Era locotenent din Armata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și nevasta lui Spiridon ! Poate că avea dreptate, dar eu, madam Delcă, eu sunt convinsă că n-aș avea puterea... Alt bărbat, alt copil ! Doamne-ferește, nu ! Dar ea a putut ! Auzindu-l, deci, am devenit mai încrezătoare și l-am poftit la dejun. A trebuit să insistăm teribil până l am convins să rămână ! Vorbea în șoaptă, se uita în toate părțile și, știind că noi suntem supravegheați în casă, nu i-am pus nicio întrebare. La dejun a povestit ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la George. — Bună, Ruby, bătrânico! îi spuse George. Se apropie de ea și o atinse pe umăr. — Ruby, adu-ne niște cafele, îi ceru Alex. Femeia dispăru. — De ce-o fi venit? — Ca să se uite la mine. Dar cine a poftit-o? Acum, pur și simplu intră în cameră, apare din senin. — Poate are impresia că locuiește aici. — Ia diferite obiecte. Cred că le ia, le ascunde, și pe urmă le găsește. Devine din ce în ce mai ciudată. I-am cerut cafele ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aștept cafeaua. Alex rămase tăcută, chemându-și în ajutor vechii ei aliați, mânia și ura, ca să-i astâmpere frustrarea și să-i usuce lacrimile. — Bine, spuse George, conștient de tumultul emoțiilor ei. Mă duc. Și când vine Ruby cu cafeaua, poftește-o să ia loc. Mi-ar face plăcere să știu că luați o cafea împreună. Își înșfăcă fulgarinul și haina și ieși din cameră. George coborî în grădină pe ușa din spate, dar nu se alătură „intrușilor“ care stăteau afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
matematică“, adăugă râzând, materie la care el fusese complet nătâng. Domnișoara Meynell îi răspunse că ea nu fusese slabă la matematică, dar că nu era necesar să discute acest subiect. Îl primise cu nervozitate și, după plecarea celorlalți vizitatori, îl poftise în camera de zi. Însoțitoarea, o fată cu un cap interesant, intrase o clipă ca să-i întrebe dacă doresc cafea, dar amândoi refuzaseră. După ce părintele Bernard îi explică planul lui, Hattie se liniști și era gata să se apuce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fix la ea pe sub sprâncenele-i stufoase și își spuse iar: „Dumnezeule, e leită Linda, seamănă din ce în ce mai mult cu Linda, cum e posibil?“. Cu părul ridicat în creștet, Hattie arăta mai înaltă și mai mare ca vârstă. Luați loc, îl pofti Hattie. Niciodată până atunci nu se simțise „stăpâna casei“ care primește un musafir, și încă ce musafir special. În Denver lucrurile nu se petrecuseră niciodată în felul ăsta. John Robert se așeză pe unul din scaunele de bambus care scârțâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în Gazette. — Dar de sâmbătă încoace nu s-a mai arătat? — Nu. L-am așteptat amândouă, zi de zi. Nu a venit decât ieri. — Mie mi-a luat miercuri interogatoriul, spuse Tom. — Ce s-a întâmplat? întrebă Emma. — M-a poftit, pur și simplu, să mă duc dracului. Niciodată să nu mă mai apropii de Hattie. Avea impresia că am conspirat cu George. — Despre mine avea impresia că am conspirat cu George, interveni Pearl. — E nebun, nu-i mai iese George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sigur... în fața lui Dumnezeu? — Da. George nu păru ușurat. O expresie de suferință îi distorsiona fața. Murmură ceva din care preotul nu desluși decât cuvintele „... de milă“, apoi spuse cu glas tare: — Am săvârșit un lucru îngrozitor. Părintele Bernard îl pofti din nou să ia loc, numai că George refuza să se așeze. Se duse din nou spre bibliotecă și se întoarse cu spatele, în aceeași atitudine tristă, penitentă, care-l îndurera în chip inexplicabil pe părintele Bernard. Se rezemă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cunoașterea oamenilor de presă: Maniera de abordare a jurnaliștilor trebuie să fie similară cu primirea în casă a unor oaspeți. Consilierul PR se va purta exact ca o gazdă, îi va întîmpina la sosire, îi va saluta și îi va pofti să ia loc în sală. Nu de puține ori, locul pe care îl va ocupa un anume jurnalist sau reprezentant al unei redacții, este bine stabilit dinaintea venirii acestuia, purtînd eticheta numelui său sau al redacției al cărui angajat este
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
invita deseori să-l admirăm făcând un tur de cap în vârful patului; pretindea că, în concursurile la care participase, fusese imbatabil în figura asta, că nimeni nu reușise să-l facă vreodată tuș. N-avea decât să verifice cine poftea. 18 Dar dacă eu eram dintre toți singurul care rămânea cu această senzație? 19 Într-o bună zi un milițian și-a făcut apariția în cadrul ușii camerei noastre de la cămin, lătăreț mai c-ar fi fost nevoie să se deschidă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și nici n-au avut grijă să șteargă urmele. Sigur s-au oprit în lizieră. Doar nu era să treacă dincolo, în câmp deschis cât vezi cu ochii. S-au ascuns în pădure. Se puteau îngropa și la sol dacă pofteau... S-ar putea să ai dreptate, Toaibă. Atunci, binoclul la ochi și să nu ți scape nici musca neobservată! Până una-alta, eu merg să stabilesc misiunile pentru grupele de sub comanda sergentului Cicoare. După ce am stabilit sarcinile fiecărei grupe pe timpul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca într-un stup de albine. Așteaptă aici până raportez domnului colonel că te-am adus. Locotenentul a rămas stingher în atâta forfotă, mai ales datorită ținutei sale pusă la „patru ace”. Căpitanul s-a întors însă în câteva clipe. Poftește, domnule cercetaș. Locotenentul Fgurel și-a strunit ținuta și a trecut dincolo de ușa lăsată deschisă. În fața lui ședea în picioare comandantul diviziei, un bărbat între două vârste. Ochii de culoarea oțelului, care consonau cu părul grizonat, îi dădeau o notă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
palimpsest și el, se exprimă cu asupra de măsură, contabilizând datele vârsteilimită, cu inerenta oscilare între asumare și respingere a ceea ce conștientizează că e un dat și, totuși, nu poate să-l accepte impasibil. Prolegomene la singurătatea visătorului - Daniel Corbu: Poftiți, domnule Kafka! Daniel Corbu este unul dintre cei mai valoroși poeți români contemporani. Volumul său de versuri Poftiți, domnule Kafka! - PRINCEPS EDIT, Iași, 2010 - atestă apartenența poetului la postmodernism, în latura autentică a acestuia, însă, prin numeroase trăsături, poemele care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cinste de cetățenii din Fermo, Oliverotto s-a instalat în casa lui. Aici, după câteva zile, în care timp pregătise tot ceea ce îi trebuia pentru nelegiuirea pe care o plănuise, el a dat un mare ospăț, la care l-a poftit pe Giovanni Fogliani, împreună cu oamenii de frunte ai orașului. După ce sfârșiră de mâncat și după ce se încheiară toate jocurile și distracțiile care se obișnuiesc la asemenea ospețe, Oliverotto, într-un fel dinainte pregătit, aduse discuția asupra unor chestiuni mai grave
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și aplauze prezența împăratului în neînsemnata urbe. Cum nici legenda nu a putut rata momentul, ea l-a făcut pe copilandrul Roland să fie martor al acelei întâmplări. Cică regele, sau împăratul, l-a văzut pe june și l-a poftit la masa pe care autoritățile locale - din proprie inițiativă sau la sugestie - au organizat-o în cinstea înaltului oaspete. Numai că slujitorii lui Carol cel Mare, care cunoșteau foarte bine povestea copilului, au decis să obstrucționeze întâlnirea între unchi și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
nimeni nu se supără din această pricină, tot omul fiind de acord că și născocirile fac parte din viață. Care viață ar fi mult mai seacă dacă imaginația nu ar mai lua-o, din când în când, razna pe unde poftește ea. în acel Ev Mediu deosebit de frământat de tot felul de războaie, nimeni nu se putea considera înconjurat numai de prieteni. Nici chiar Charlemagne, care nu mai era un împărat oarecare. între adversarii lui, fățiși sau ascunși, a apărut, la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
degetele. Ei vor întreaga mână... adică tot corpul. Sigur, mai erau și alte state europene care încercau să se aleagă cu ceva de la acest festin post beligerant. Unele ar fi vrut ce li se cuvenea de drept; altele ar fi poftit la ceva mai mult decât era al lor. Și din asemenea pricini, Conferința avea de înfruntat tot felul de obstacole. Prietenii contra neprietenilor S-a dovedit în acel timp un lucru care era de așteptat de altfel: Statele Unite, care își
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]