4,571 matches
-
Din locul în care stau ascunși, se poate vedea panorama munților uriași și superbi. Soarele asfințește precipitat și culorile apusului explodează într-o diafană lumină roșietică care cuprinde tot cerul. Crepusculul colorat in nuanțe sângerii sau roz pal amestecat cu portocaliu inundă peisajul, până atunci mohorât, într-o ploaie de aur și pentru o clipă pădurea pare precum intrarea în Rai. Oh, ce splendoare! exclamă admirativ Romulus. Ai crede că norii au luat foc! Treptat, zdrobit sub căderea fără de oprire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
putut la fel de bine să-i trimită pe italieni acasă și să ducă mai departe trupa lui Pițurcă. În partida cu Olanda, echipa noastră nu-și revenise fizic, de unde și acuzațiile că n-am fost în stare să profităm de "invitația" portocaliilor de a-i învinge. În cea de-a doua repriză, cînd Pițurcă a făcut schimbări pentru a întări atacul, am luat două goluri pentru că n-am mai putut să alergăm și pentru faza de atac, dar și pentru a nu
Momente paralele. Pițurcă și Fatih Terim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8345_a_9670]
-
deplin funcțional o dată cu adoptarea oficială a regulilor de aplicare a acordului, în cadrul unei ședințe plenare publice a Conferinței O.N.U. privind schimbarea climatică. l U.E. a anunțat, cu ocazia primului summit UE-Ucraina care se desfășoară la Kiev după revoluția portocalie, că acordă Ucrainei statutul de economie de piață. l Premierul belgian, Guy Verhofstadt, a prezentat un manifest în care pledează pentru crearea Statelor Unite ale Europei, în jurul unui nucleu de țări care doresc să aprofundeze integrarea europeană. l Rusia a anunțat
Agenda2005-49-05-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/284461_a_285790]
-
daltonismul este tulburarea sensibilității pentru roșu și verde; * deuteranopia, este generată de cecitatea pentru roșu și verde, dar cu o scădere foarte accentuată în recepția spectrului pentru verde; cei care suferă de această anomalie au sensibilitatea cromatică deplasată spre regiunea portocalie a spectrului; * tritanopia, cecitatea pentru albastru și violet. Pentru diagnoza cecității cromatice menționăm testul sau "Proba de lânuri colorate Holmgren". Pentru identificarea cecității cromatice se mai utilizează așa numitele teste de confuzie, în care litere sau numere sunt imprimate în
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a fost utilizată întâi de către J. Cohn în 1894, în studierea preferinței culorilor. Metoda este mai sigură decât celelalte două amintite, pentru că se cere o singură comparație de fiecare dată. Dacă se dau, de exemplu, șase culori spre apreciere (roșu, portocaliu, galben, verde. albastru și violet) și dacă se compară fiecare culoare cu fiecare din celelalte, vom avea în total 15 perechi de culori. Câte perechi se pot forma dintr-un număr dat de elemente se poate ști după formula următoare
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
pauză. Cât vorbise, se răsucise pentru a sta cu fata la solidul său vecin, presupunând că. din moment ce amândoi se aflau pe podium, orice întrebare sau răspuns va circula între el și Vocea Patru. Urmă iar o pauză. O pereche de ochi galbeni portocalii priveau fix într-ai săi - de culoare nedefinită; decât dacă ochii tuturor Gosseyn-ilor erau la fel, caz în care culoarea albastru ca oțelul era ceea ce vedea Vocea Patru. Ochii galben-portocalii se îngustară, pe neașteptate. După care vocea dură, obișnuită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
orice copil al comunismului și-a dorit, măcar o dată, s-o spargă. Acolo, dedesubt, clipoceau formele și culorile după care tânjeam: negru-vișiniul cireșelor amare; mieriul strugurilor albi; rozul unduit dintre petalele de trandafiri; maroul înghesuit și siropos al nucilor verzi; portocaliul cojilor de lămâie și gref. Închis în recipienții ermetici ai amintirilor, amețit de-aromele dulcețurilor și-ale jeleurilor topite după rețete străvechi și infailibile, trăiam în secret niște voluptăți imposibil de descris. Abia atunci mă apuca furia. Uram dulcegăriile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cocă știa asta. I-am ocolit cu grijă, cotind după bloc. Cartierul fermenta la locul lui: banal, trist, intact. Nici Sadoveanu nu l-ar fi descris mai bine. Am traversat bulevardul, printre mașini și gură-cască. Le zăreai răsuflările umede, aburi portocalii în lumina stâlpilor. Maria mă ținea de braț, o trăgeam după mine grăbit, cum face toată lumea după cutremur: parcă ne urmăreau hoții. Tremuram amândoi în izoterme, și nu doar de frig. M-am gândit încă o dată la Mihnea. Locuia-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
kerosen; KLM-ul chiar băgase 55 000 de litri în plus, să nu mai realimenteze la Gran Canaria. Încă mai prindeam detaliile: cascheta și zâmbetul tip Colgate al căpitanului Van Zanten (doar poza mai rămăsese din el); norii de foc portocaliu și fum maro; PANAM-ul cu aripile smulse și reactoarele învârtindu-se în gol; pompierii pierduți prin ceață, minusculi, inutili. M-am sprijinit de-un perete, îmi apăsam degetele de tencuială și asta îmi făcea bine. De fapt, leșinul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-a dreptul suspecți. M-am așezat între cucoane și Maria, prefăcându-mă interesat de-alt tablou. Stăteam cuminte, cu mâinile la spate; din când în când, îmi aplecam capul, mimând descoperirea unui detaliu prețios. Era un Țuculescu, recunoșteam pătratele portocalii ale florilor, aproape îmi intrau în ochi, dar privirea curgea în altă parte, discret, periferic, spre mișcările Mariei. Maria a extras o pudrieră din gentuță și a făcut gestul ăla străvechi și alambicat pe care nici un bărbat nu-l va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pietruite, iar din curțile lor săreau invariabil în fața mașinii copii desculți și-n izmene. Nu s-ar fi mirat nimeni dacă dintr-o curte ar fi apărut Rahan. Cum te-apropiai de Dunăre, pepenii invadau șoseaua, verzi, negri, galbeni și portocalii, grămezi peste grămezi, bostani lângă pepenoaice, rostogolindu-se unii peste alții. Pe la Vadu Oii, te întâmpinau și sătenii: niște indivizi necăjiți, omenoși, cu brațele larg desfăcute și palmele strânse în unghi drept la capăt; parcă vroiau să-ți zică: „Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Merita să-l înregistrezi pe bandă: genul de chestie rară, sublimă, de natură să-i calmeze și pe cei mai nervoși. „Vă explic totul.“, a promis Mihnea, fluturând vreo două hârtii de-o sută. Ironia sorții, Caragiale ajunsese pe ele: portocaliu, hepatic, duios. Marii scriitori întotdeauna sfârșesc pe-o bancnotă. Sobri, mustăcioși, îmbrăcați în hârtie de ziar. Dedesubt, li se imită semnătura, minuscul, în plastic. Scrisul e reprodus caligrafic, cu respect față de detalii. De parcă s-ar uita cineva. L-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în vânt: și viu, și mort, în același timp. Uneori, se agăța de-o poză, alteori de-un vers dintr-o melodie. O urmăream închizându-se în baie, în cea mai mare tăcere. Sau în bucătărie, făcând cojile franjuri: minuscule, portocalii, maniacale. Nu trebuia să pun întrebări. Viața merge înainte, curiozitățile nu-ți aduc decât griji în plus. Bucuriile se împleteau cu decepțiile, așa cum liniștea îmbrățișează nevroza. Ne certam rar, dar violent, ca oamenii care chiar se iubesc. Bătăile erau scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
varza în canal, gri și descompusă: duhnea toată strada a saramură. Conexiunile lor se întindeau până departe, greu de bănuit. Se zicea că montaseră și explozibilul de pe magistrala Moscova-Tbilisi, tocmai în miezul iernii: ardea frumos gazul în Georgia, cu nori portocalii. Blocatarii nu operau singuri. Lucrau mână în mână cu Primăria, aflând, anunțând, raportând. Unii ar fi zărit chiar echipe mixte, plimbându-se cu elicopterul deasupra cartierelor, la joasă altitudine: identificau terenurile libere, apoi cartografiau spațiile care trebuiau umplute. Te simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lesne de bănuit. Ne instala pe toți pe tabureți, la masa rotundă cu geam de sticlă și macramé presat dedesubt. Arătam stupid, ca niște copii mici, ne veneau bărbiile puțin mai sus de geam. Ambianța se încălzea cu niște păhărele portocalii, transparente, în care tanti Aldea turna un coniac gros, cu-aromă de piersică. Nu lăsa sticla pe masă (nici nu scria mare lucru pe ea, doar un nume de localitate: „Arad“), o încuia la loc în dulăpiorul cu farfurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țesut necrozat înfipt la vreo 20 de metri înălțime într-o furculiță de marmură (lumea îl botezase-n fel și chip: cartoful în țepușă, chifteaua pe băț, coiul canceros; autorul îi zicea mai simplu, „monumentul eroilor“). Noaptea, lumini verzi și portocalii împroșcau statuile cu-o ceață orbitoare, prin care dansau fluturi și musculițe. Nu trecea nimeni să se uite. Dincolo de piețe și parcuri, Bucureștiul respira fără viață. Mirosurile care îl străbăteau îți mutau nările din loc, ca un vânt proaspăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ăsta nu povestește ce trebuie!“ Dintr-un al patrulea calculator, pe toată întinderea dintre cameră și spărtura noastră, se desfășura deșertul Karabogaz de la Marea Caspică. Îl recunoșteam dintr-o revistă, după dunele de sare, tractoarele și vagonetele corodate în nisipul portocaliu. Și îl mai știam și după cele trei cuvinte pe care le rosteam în minte, fără să mi le spună cineva: ceai, votcă și Allah. Aveam sub ochi celebra Gură Neagră, golul surpat în pustiul Turkmenistanului la 10 metri sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Bucureștilor. Am început reconstituirea, pe baza adreselor proprietarilor, copiate sau deduse de pe coperți din ce în ce mai vechi, chiar de Vaillant. Părea o muncă dementă, fără speranță. Mă întorceam în timp, răsucind anii, foile și scările de bloc. Uneori, paginile veneau pătate, urmele portocalii de suc la plic se întindeau pe câte trei-patru litere, făcând aproape imposibilă identificarea numelui. Alteori, găseam ștersături ca de greșeli de scris, acoperite și îngroșate cu pixul sau o bucățică de biscuit comprimată în Jurnalul de Jocuri, fosilică, păstrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lemn și fier forjat, prin care se îmbrățișau câteva mușcate pletoase: albe și roz deschis, în bleul zăpezii. Geamul termopan se deschidea înspre cameră, să poți sări sau ieși să uzi florile; peste drum, nici o fereastră, doar straturi de cărămizi portocalii, rumenite de ploaie și frig. Dacă îți venea vreo idee și vroiai să te-arunci, rămâneai blocat între pereți, cu etajera înfiptă în gât. Cealaltă jumătate arăta ca o balustradă, prelungită printr-o scăriță de incendiu care urca nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
grădini de trandafiri. Aleile în diagonală, de-o precizie habsburgică, se întâlneau doar în punctul central, de unde puteai alege fragmentul de decor pe care să-l administrezi. Vara, Burggarten și Volksgarten îți ocupau vederea periferică în amestecuri de alb, galben, portocaliu, roșu-purpuriu și grena. Acum priveliștea era incompletă: lăstarii fuseseră tăiați și-acoperiți cu cagule din pânză de in, ca înainte de execuție. Pe măsură ce reveneam spre Schottentor-Universität, numărând pașii ca pentru un exercițiu militar sau o recunoaștere, îmi dădeam seama că orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noastră, cu reproduceri discrete de tablouri, care te ajutau să adormi. Doar doctorul Weidle își instalase în dormitor un tablou supradimensionat, cât o canapea, din care săreau pe pereți niște dungi negre, zimțate, trase de cinci-șase ori peste niște smocuri portocalii. Scena îți dădea coșmaruri, puteai crede că doctorul avusese o criză; el susținea contrariul: tabloul sclipea liniștitor și se numea „Natură moartă cu rață și portocale“. „Ai emoții?“, m-a luat Mihnea la rost. „Decât puțin!“, i-am răspuns agramat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe stradă, în văzul trecătorilor îngroziți). Mai numărai și vânzătorii de baloane colorate, scoțând din manșetă căței și girafe de latex pentru copilașii uimiți. Lângă ei, își făceau veacul coșarii cu peruci fumigene și arlechinii drapați în romburi de ruj portocaliu și pudră albă de talc: ăștia stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri, cu partiturile clămpănind prin mulțime. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar nu scria pe clădire 1343 sau 1672, cifrele erau mai apropiate de nea’ Nicu sau lipseau cu desăvârșire. La 10.30, m-am întors la cafenea. Nici nu părea dificil s-o identifici: firma „Rocco“ fusese trasă cu neoane portocalii, șerpuitoare, iar prin geamul enorm, de-acvariu, sclipeau scaunele metalice și banchetele de Ikea. Atmosfera de nikel și perne pătrățoase contrasta perfect cu restul cartierului, îndesat în viluțe de secol 18, reconstruite cu lemnăria și mobilierul de epocă. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poeziei contrazice titlul inițial. La fel ca și prietenul său, pictorul Mike Goldberg, ce pleacă de la imaginea unor sardele, inițial zugrăvite și recunoscute ca atare de O'Hara, poetul pleacă de la cuvinte ce ar vrea să descrie o anumită culoare, portocaliul, cuvânt care nici nu se mai regăsește în versiunea finală, la fel cum și sardelele lui Goldberg dispar de pe pânză. Expresia ce rămâne, după dispariția portocaliului și a sardelelor, în sine foarte importante, este evident non-reprezentațională. Ashbery pornește de la aceeași
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
O'Hara, poetul pleacă de la cuvinte ce ar vrea să descrie o anumită culoare, portocaliul, cuvânt care nici nu se mai regăsește în versiunea finală, la fel cum și sardelele lui Goldberg dispar de pe pânză. Expresia ce rămâne, după dispariția portocaliului și a sardelelor, în sine foarte importante, este evident non-reprezentațională. Ashbery pornește de la aceeași relație specială cu expresionismul abstract, dar una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale, ce dă titlul volumului Self- Portrait of a Convex Mirror (1976), pornește
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]