5,260 matches
-
s-o îmbrățișez, dar, cu o mlădiere parșivă, fata se eschivă din nou. Deși nu cumpăra nimic, Patricia îmi ceru părerea la fiecare stand din magazin. Răspundeam morocănos, deoarece treaba asta mă plictisea cumplit. Fata părea dezamăgită. Cu asprime, îmi porunci să vin la dînsa de dimineață. În chemare, puse o intonație pe care n-am putut s-o descifrez. A doua zi urcai scările cu un buchet în brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În una din uși, o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de cereri la GAC: ale slariaților, ale țiganilor și ale altor soiuri de calici. Se pregătise inaugurarea gospodăriei din Dobrina, deși grosul pămîntului nu era în cereri, ci la cei ce nici nu voiau să audă de colhoz. Directoarea îmi porunci: - Îți iei clasa și cureți terenul de lîngă biserică. Acolo urmează să se facă inaugurarea. În timp ce copiii smulgeau cînepa, azvîrlind-o cu spor alandala peste hat, auzeam chicotitul lor. - Dacă ne prinde, ne belește popa. - Care popă? - Popa. Popa nostru. - Ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
secretarul opt. Chiar dacă la orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se lumina de ziuă, în fața primăriei îl aștepta o mulțime de oameni. Pe la opt, cînd își arăta obrazul cărnos din care te ațintea, cu bobul negru, un ochi sclipitor, în urma sa năzuia un val de împricinați. Peste umăr, contabilul le poruncea: - Așteptați! Țăranii rămîneau în coridor iar cînd, cîte unul, băga nasul pe ușă, taman așezat la cafea și la țigară, slujbașul îl oprea cu bobul lui arzător. - Am zis s-aștepți. 140 Resemnat, omul se liniștea. Peste un ceas ori
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mă fâstâceam din nou. Abia reușeam să Îngaim: „Dă și mie două palme de zgârci gros, douăzeci de copci din sârmă de baloți și douăzeci de-alea roșii, bătute cu ciocanul”. Marele meșter mă privea cu liniște și de sus. Poruncea: „Ia să văd ce sculă ai!”. Pierdut, cotrobăiam În buzunarul de la piept și-i Întindeam crăcanul de care atârnau resturi de zgârci. „Ha!” făcea el către frate-său, „ia uite cu ce vrea ăsta să tragă copci de baloți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască și să Înghită acel balaur - și arăta către lighioana de pe umerii nevestei - care le mâncase oile, caprele și porcii. El izbutise să Îmblânzească dihania care nu făcea nimic fără să-i poruncească, atât de tare o stăpânea cu vorba și cu mintea. Băieții, Însă, nu la șarpe de holbau; știau ei că pe Valea Puțului se afla un balaur față de care ăl de pe scenă părea o biată râmă. Lor li se opriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ciuntită. Mi-a făcut semn cu un deget de lângă cel care lipsea și m-a chemat: „Ia vino, mă, Încoa!”. M-am dus, zâmbind Încrezător, căci Îmi Închipuiam c-o să mă trimită după ziare și țigări. „Întoarce-te!” mi-a poruncit când am ajuns În fața lui și eu am făcut Întocmai. Apoi, scurt, mi-a tras șapca pe ochi și mi-a proptit un vârf de pantof chiar În noadă. M-a curentat pe toată șira spinării durerea și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de bunica lor din fire de lână diferit colorată, rămasă din deșirarea unor ciorapi ce nu mai putuseră fi cârpiți. Când trăgea câte un foc Împopoțonat astfel, Ectoraș nu vedea mai nimic și Îndrepta gura țevii spre țintă după cum Îi poruncea, ascuns după vreun pom, vărul său cel scund. Lui Ectoraș Îi trebuise destulă vreme să priceapă că pornirile sale temerare erau luate În râs de către celălalt, care, după ce că-l făcea să arate ca o sperietoare de ciori, Îl mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
inima i se sui În gât și aproape Îl sufocă. Pe măsură ce se apropia de remorcă și simțea cum albinele Îi vâjâiau pe la urechi, pașii i se micșorau și genunchii păreau din ce În ce mai slabi. Fără să se poată Împotrivi câtuși de puțin poruncii dinlăuntrul său, o rupse brusc la fugă către pădure. Câteva clipe, Directorul rămase cu gura căscată și nu izbuti să scoată nici o vorbă. Apoi izbucni, iar pădurea răsuna de urletele sale fioroase. Ectoraș nu ținu seama de ele și goni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moment ulterior. Dacă ați cruțat capul lui Shojumaru datorită nevinovăției și meritelor lui Kanbei, permiteți-i acestui tânăr să se dovedească vrednic de mila dumneavoastră. De asemenea, nu mi-ați putea face un favor mai mare, stăpâne, decât să-mi porunciți o faptă meritorie pentru a-mi ispăși crima de a vă fi nesocotit ordinul. Hanbei vorbea ca și cum și-ar fi deschis inima, prosternându-se, încă o dată, la podea, în așteptarea bunăvoinței lui Nobunaga. Acest lucru îl dorise Nobunaga de la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dorește să-i spuneți ceea ce gândiți. După cum știți cu toții, timpul stabilit pentru construirea barajului a trecut de jumătate, dar munca merge încet. Seniorul Hideyoshi spune că unul dintre motive este acela că nu ați făcut un real efort. V-a poruncit să vă adunați aici ca să puteți explica sincer de ce sunteți nemulțumiți sau nefericiți și ce anume doriți. Kanbei se întrerupse un moment, privindu-i pe muncitori. Ici și colo, oamenii șușoteau între ei. — Șefii diverselor grupuri trebuie să înțeleagă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
regrete, Kanbei continuă: — N-a fost vina voastră. Cu toții vă aflați într-o situație jalnică. Ați fost conduși pe căi greșite de câțiva oameni răi. Așa a declarat Seniorul Hideyoshi; și, ca să munciți cu toții fără alte gânduri în minte, a poruncit să vă dăm o primă pentru a vă stimula puțin. Primiți-o, exprimați-vă mulțumirile și întoarceți-vă neîntârziat la muncă. Când soldații primiră ordinul, toți sacii de paie fură spintecați și din ei se revărsară munți de monede, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pregătirea banchetului. Ordinul care a venit imediat după aceea a făcut întregul clan Azuchi să pară o haită de câini fugărind mistrețul sau cerbul. Poate ați auzit că trebuie să ne mobilizăm imediat pentru pornirea spre apus. Ni s-a poruncit să atacăm provinciile clanului Mori din Sanin pentru a apăra flancul Seniorului Hideyoshi. Cum am putea pleca la luptă, simțindu-ne astfel? Această situație este un alt exemplu al urzelilor câinelui ăluia turbat de stăpân! — Stăpânește-te! Pe cine faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cred că hainele lui Genba s-au murdărit. Dă-i-le pe acestea, pentru ținuta de moarte. În ziua aceea, Hikoemon se duse, din nou, în Uji pentru a se întâlni cu Genba, care era încarcerat singur. — Seniorul Hideyoshi a poruncit să fii purtat prin Kyoto, apoi decapitat pe un câmp din Uji, așa cum ai dorit, spuse el. Genba nu păru deloc nefericit. — Sunt recunoscător, spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste haine. Privind kimonourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și ieși afară din omul acesta!" 26. Și duhul necurat a ieșit din el scuturîndu-l cu putere, și scoțînd un strigăt mare. 27. Toți au rămas înmărmuriți, așa că se întrebau unii pe alții: "Ce este aceasta? O învățătură nouă! El poruncește ca un stăpîn chiar și duhurilor necurate, și ele Îl ascultă!" 28. Și îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii. 29. După ce a ieșit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov și Ioan, în casa lui Simon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
41. Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mîna, S-a atins de el, și i-a zis: Da, voiesc, fii curățit!" 42. Îndată l-a lăsat lepra, și s-a curățit. 43. Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numaidecît, 44. și i-a zis: "Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului, și adu pentru curățirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
curățit. 43. Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numaidecît, 44. și i-a zis: "Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului, și adu pentru curățirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei." 45. Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească și să spună în gura mare lucrul acesta, așa că Isus nu mai putea să intre pe față în nici o cetate, ci stătea afară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
voastre? 9. Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: "Păcatele îți sunt iertate", ori a zice: "Scoală-te, ridică-ți patul, și umblă?" 10. Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele, 11. "Ție îți poruncesc", a zis El slăbănogului, "scoală-te, ridică-ți patul, și du-te acasă." 12. Și îndată, slăbănogul s-a sculat, și-a ridicat patul și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți, și slăveau pe Dumnezeu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
mare mulțime de oameni din Galilea; și o mare mulțime de oameni din Iudea, 8. din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, și dimprejurul Tirului și Sidonului, cînd a auzit tot ce făcea, a venit la El. 9. Isus a poruncit ucenicilor să-I țină la îndemînă o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod. 10. Căci El vindeca pe mulți și de aceea toți cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El. 11. Duhurile necurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
mulți și de aceea toți cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El. 11. Duhurile necurate, cînd Îl vedeau, cădeau la pămînt înaintea Lui, și strigau: "Tu ești Fiul lui Dumnezeu." 12. Dar El le poruncea îndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut. 13. În urmă, Isus S-a suit pe munte, a chemat la El pe cine a vrut, și ei au venit la El. 14. A rînduit dintre ei doisprezece, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
de mînă, și i-a zis: "Talita cumi", care, tălmăcit, înseamnă: "Fetițo, scoală-te, îți zic!" 42. Îndată fetița s-a sculat, și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți. 43. Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mîncare fetiței. $6 1. Isus a plecat de acolo, și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2. Cînd a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
se mira de necredința lor. Isus străbătea satele de primprejur și învăța pe norod. 7. Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, și a început să-i trimită doi cîte doi, dîndu-le putere asupra duhurilor necurate. 8. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decît un toiag, să n-aibă nici pîine, nici traistă, nici bani de aramă la brîu; 9. să se încalțe cu sandale, și să nu se îmbrace cu două haine. 10. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
lei, și să le dăm să mănînce?" 38. Și El i-a întrebat: "Cîte pîini aveți? Duceți-vă de vedeți." S-au dus de au văzut cîte pîini au, și au răspuns: "Cinci, și doi pești." 39. Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți, cete, cete, pe iarba verde. 40. Și au șezut jos în cete de cîte o sută și de cîte cincizeci. 41. El a luat cele cinci pîini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
scuipatul Lui. 34. Apoi, Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, și a zis: "Efata", adică: "Deschide-te!" 35. Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, și a vorbit foarte deslușit. 36. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult. 37. Ei erau uimiți peste măsură de mult, și ziceau: Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
cer, a suspinat, și a zis: "Efata", adică: "Deschide-te!" 35. Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, și a vorbit foarte deslușit. 36. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult. 37. Ei erau uimiți peste măsură de mult, și ziceau: Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească." $8 1. În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]