4,003 matches
-
Numai căpitanul Corbuleanu îngălbenise și-și mușca buzele într-o enervare de frică și nehotărâre; el crezuse că răcnetele flăcăului vor dezlănțui pe loc răzmerița, dacă cumva n-o fi chiar semnalul dinainte stabilit de țăranii conspiratori. Prefectul, după ce se potoli incidentul, își zise în sine că și-a făcut datoria și poate să plece mai departe, să pacifice și alte sate până diseară. Ca să încheie vizita cu mai multă solemnitate, se crezu obligat să le mai tragă un mic discurs
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hambarele și grajdurile. Oamenii curții au sărit să salveze vitele. Cele mai multe însă au pierit, fiindcă abia se mai putea cineva apropia de acareturi. Chiar să fi fost apă și să fi dat ajutor toți sătenii, anevoie s-ar fi putut potoli prăpădul. Țăranii s-au urnit greu. Numai cei mai învecinați s-au ridicat să-și apere casele lor. Ceilalți dormeau, parcă erau morți. Puneau mâna în silă și fiecare se gândea numai să șterpelească câte ceva... Plutonierul își exprimă părerea că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hohotind de plâns. ― Na, gata, uite-le! făcu Chirilă, ridicîndu-se. ― Pune-i-le pe piept, nea Chirilă, să-și facă tocană din ele! zise gros Nicolae Dragoș, întorcîndu-se cu scârbă. Câteva râsete izbucniră, apoi strigăte ș-apoi gălăgia, care se potolise un răstimp. Aristide rămăsese întins pe dușumele, gemând. Arendașul se smulse dintre țăranii ce-l ținuseră și se aruncă la fiul său: ― Dragul tatii, dragul tatii... Of, tîlharii! Chirilă Păun coborî cu Nicolae în curte, iar ceilalți îi urmară, lărmăluind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai trece așa ceva. Azi pretind foarte simplu să li se împartă toate moșiile. Și acestor oameni vrei dumneata să le duci acuma pe tavă făgăduieli de scutiri de taxe?... Ridicol! ― Ei, bine, atunci va trebui să intervie forța, ca să-i potolească întîi, iar pe urmă, când se vor dezmetici, vor pricepe și ei însemnătatea măsurilor ce s-au luat în favoarea lor! zise Predeleanu senin. ― Da, așa! aprobă tânărul Iuga. Să nu umblăm cu ipocrizii! Țăranii s-au revoltat ― să iasă armata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înfruntă hodorogul!.... O să-ți dăm bătaie!... Ne-ai înșelat și ne-ai jupuit destul!... Pămîntul!... Pămînturile!... Pământul nostru și munca noastră! Bătrânul Ștefănescu privea și asculta cu o față prietenoasă, ca și când oamenii I-ar fi hiritisit. Apoi, când se mai potoli puțin gălăgia, reveni: ― Voi vorbiți o sută deodată, cum să vă înțeleg? După vreun sfert de ceas de tărăboi se aleseră doi țărani care să parlamenteze. Colonelul dădu din cap mulțumit: ― Așa, băieți! Acum știu cu cine vorbesc... Zi tu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că n-a oprit-o. Cum e bolnav și bătrân, și cu slăbiciunea lui pentru Nadina, cred că s-ar prăpădi dacă ar afla că i s-a întîmplat ceva. În sfârșit, o tragedie întreagă!... Să dea Dumnezeu să se potolească lucrurile, dar eu știu că nu mai vreau să aud de moșie și de țărani, măcar să trăiesc cât bolovanii. Sunt în stare să și dăruiesc Lespezii, și să scap. Cât am îndurat noi zilele astea, nu doresc nici dușmanilor mei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
firea, adică să mă speriați pe mine, ori ce?... Ei, rușine să vă fie! Și mai ales vouă, care erați oameni de omenie și v-am cinstit! Uite, primarul satului! Frumos îți șade, n-am ce zice! în loc tu să potolești pe cei smintiți și fără chibzuială, te bagi între ei la răzmeriță... Halal de așa primar! ― Să ne iertați, cucoane, dar dacă ne-a luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravilă umil și plecat. ― Și tu, Luca! urmă Miron
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o clipă, cât pârâi salva și până când țevile cu gura fumegândă alb reveniră în poziția orizontală. Trâmbița nu-și întrerupse deloc țipetele de aramă... Zdrențele zgomotului împușcăturilor încă nu se risipiră și nici șuierul gloanțelor încă nu apucase a se potoli când din vălmășagul de oameni țâșniră stropi de sânge și urlete de durere. Multe trupuri se prăbușiră, scormonind pământul, care cu unghiile, care cu dinții, toate zvârcolite de chinuri ca niște râme zdrobite: "Aoleu!..." "M-a omorât, mamă!..." "Aoleu, fraților
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Talabă, pentru că atitudinea lui a părut cutezătoare, după ce atât Filip Ilioasa cât și Marin Stan fură dovediți și recunoscură că s-au lăcomit fiecare la prădăciune, deși sunt oameni cu stare, veni rândul lui Ignat Cercel. Ieri, când s-au potolit împușcăturile, ca să se ia bine cu armata, Ignat a spânzurat un ștergar alb într-un băț și l-a pus în poarta bătăturii, să-l vadă boierii când vor trece. Maiorul într-adevăr l-a observat și s-a înfuriat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi însemnat pierderea controlului navei. ― Se limpezește... asta e! strigă Lambert. Dallas studie citirile de aliniere a terenului, furnizate de baleiajul radar al astronavei. ― Era magmă în fuziune cu puțin timp în urmă, după rezultatul analizei. Azi, s-a potolit. Bazalt mult, ceva xiolit și plăci de lavă ici și colo. Totul răcit și solid. Nici un semn de activitate tectonică. Kane verifică alte instrumente pentru sondarea mai completă a secretelor geologice ale planetei miniaturale. ― Nici un defect de alteritate sub Nostromo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și se topi. Lumina se stinse. Cei doi bâjbâiră în căutarea unor lanterne. Parker încercă să găsească butonul de declanșare a generatorului auxiliar care procura energie în absența mașinilor principale. Pe pasarelă domnea confuzia. Când urletele și exclamațiile se mai potoliră, Lambert proferă prima reflecție inteligentă. ― Generatorul secundar trebuie să fi fost branșat acum. Făcu un pas și se lovi cu genunchiul de marginea pupitrului. ― Atunci nu văd de ce n-avem lumină, zise Kane care, cu mare precauție, se deplasă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
unghiile... 4 Cu cât urca mai mult soarele pe firmament, culoarea roșie a atmosferei se dilua treptat. Acum era de un galben murdar, mucegăit, aducând vag cu razele soarelui pământean. Și totuși această ameliorare sensibilă era binevenită. Furtuna se mai potolise, iar praful omniprezent începea să se așeze. De când părăsiseră nava, cei trei exploratori abia acum reușeau să vadă la vreo zece metri. Trebuiau să escaladeze stâncile. Terenul accidentat era alcătuit în mare parte din scurgeri de lavă și din stâlpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
păstră distanța. ― Nu ești amuzantă. ― Afirm încă o dată, domnule, că nu este bună ideea deplasării creaturii, zise Ash, fără să-l privească pe căpitan. Încercarea precedentă nu a fost deloc concludentă. Dallas îl privea furios pe ofițerul științific, apoi se potoli. Ca de obicei, Ash era doar obiectiv. Spusele lui nu erau câtuși de puțin sarcastice. ― Ce facem? se interesă Lambert. ― Nu facem nimic. Cum a menționat și Ash, tentativa noastră ne-a adus numai necazuri. Așa că-l retrimitem pe Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aer îi îngreuna mișcările. Scăderea presiunii făcea, ca rănile lui Parker să sângereze abundent. Ea izbi o ultimă dată cilindrul care bloca trecerea. Ca, printr-o minune, acesta se deplasă și eliberă ușa care se închise cu zgomot. Vârtejurile se potoliră. Pe pasarelă, Lambert, neîncrezătoare, citea datele imprimate de lectori. COCĂ AVARIATĂ ― PANOURILE ETANȘE DE ALERTA ÎNCHISE! Activă intercomul: ― Ash, adu oxigen și vino la sasul principal prin ultima ușă ferecată. ― Bine. Vin imediat. Ripley înainta clătinându-se, căutând să respire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
tinere, unele cu copii, altele fără. Când au auzit propunerea făcută de popă, au început să strige : - Bravo, părinte! Așa părinte! Și aplauze ca la spectacol. Popa le-a făcut semn cu mâinile ridicate spre cer ca la o rugăciune, potolind entuziasmul enoriașelor sale. - Dacă sunteți de acord, cum e duminică frumoasă, mergeți la casele voastre, mai puneți-vă treburile la punct în gospodării și ne întâlnim pe maidan peste vreo două ore. Eu vorbesc cu lăutarii care au mai rămas
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în gazdă la una Irinuca ce avea o fată balcâză și lălâie, un elev glumeț din bancă a strigat: ”Păi, Beșleagă Marița seamănă cu fata Irinucăi. ”. Clasa de elevi s-a pus pe un râs care cu greu l-am potolit. Până la urmă, le-am explicat că și ea este fată ca toate fetele, chir dacă ei spun că nu e frumoasă, tot se va găsi un flăcău care să o scoată la horă și care să-i spună că-i
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe Tălângă, că știe să numere doar oile, să le pască și să le mulgă!”. Clasa a răsunat de un clocot de râs. Eu am rămas țeapăn în picioare în ultima bancă, unde era mereu locul meu. Atunci, dumneavoastră ați potolit clasa, ați venit la mine, v-ați uitat cu o blândețe pe care nu o pot uita niciodată, m-ați mângâiat pe cap și ați spus clasei de elevi: În catalog este trecut Ciobanu Ionuț și nu Tălângă. Vă interzic
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tare: De ce, doamne Dumnezeule, m-ai lovit așa? Ce rău ți-am făcut? Ce rău ți-au făcut copiii, soția și tatăl socru? În loc de răspuns, Dumnezeu dezlănțuia și mai tare artileria de foc asupra ținutului. Când mânia cerului s-a potolit, au fost scoase din conacul ars trupurile carbonizate ale celor mai dragi ființe mie. Și atunci m-am mâniat și mai tare pe Cel Atotputernic strigându-i doar: De ce m-ai pedepsit în felul acesta? Tragedia a fost mediatizată peste
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu aveau iarbă suficientă. Noroc că buruienile cresc și în vreme de secetă și acestea suplineau lipsa ierbii. În toate satele din Moldova se organizau procesiuni religioase, rugându-l pe Dumnezeu să sloboade și asupra acestui pământ ploi care să potolească setea de apă a Pământului. Îmi aduc aminte că noi, copiii, ne făceam din boz un arbust care crește unde vrei și unde nu vrei, fuste din lăstari cu frunze și duminica formam cete de 5-10 copii și umblam pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
aveau ce să ducă la schimb, fiind foarte săraci și atunci furau de la cei care adormeau de oboseală pe tren. În toamna lui’46 au venit și ploile, dar era prea târziu, însă pământul ca o sugativă a supt apa, potolindu-și setea. S-au putut face însămânțările de toamnă, dar recolta avea să vină deabia după jumătatea anului viitor, al foametei. Lipsa hranei a dus la subnutriție, adică la lipsa hranei pentru organism, mai ales la copii. Și atunci a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
noastre și când m-a văzut, s-a luat la ceartă cu mine. A început să mă înjure. Avea ochii injectați de băutură și făcea spume la gură. Eu știam că este un mare bețiv și am căutat să-l potolesc, dar el a sărit la bătaie. În curte, mama avea un umbrar cu o bucătărie de vară și un pat. Cum era peste măsură de beat, am căutat să-l liniștesc, dar el în starea în care se afla a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și polițistul, apoi pleacă și el, dînd din umeri. Rămîn singur în cămăruța mea din Montparnasse, copleșit de păcatul meu și de o nedumerire cît veacul. După vreo oră, ies să mă plimb. Barurile s-au închis, forfota s-a potolit. Cobor spre Pigalle, unde mai găsesc localuri deschise și pline de lume. Cer chinezului de la bar un pastis. Pare să fie patronul (aveam să aflu mai tîrziu că sînt mulți care au preluat baruri de noapte prin zonă). Combinația chinez-pastis
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
obicei un singur supraviețuitor, hăituit de o hoardă de vrăjitroace care scoteau urlete sinistre. Locatarii așteptau cu groază momentul ăsta, aruncau după noi, de la balcoane, cu cartofi sau morcovi, femeile de serviciu ieșeau cu mătura, dar degeaba. Vrăjitroacele nu se potoleau până nu capturau și ultima victimă, un copilaș care, văzând că se îngroașă gluma, se speria de-a binelea. Noaptea era înspăimîntător să dai ochii cu o vrăjitroacă mascată, darmite cu un cârd întreg. Ultimul prins era cărat în scara
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că râdeam de ea și că împingeam discuția spre absurd, dar simțeam în plin fiecare lovitură. Asta într-un fel mă ajuta să domin (chiar dacă iluzoriu) situațiile acelea disperate, pentru că, atunci când eram sub tensiune, deveneam de o elocință neobișnuită. O potoleam și-o captivam pe moment cu o erupție teribilă de imaginație. Dar nu, ea vroia ca eu să-i simt bucuria și triumful și, până la urmă, după câteva zile, mi-a spus că s-a reîntors la Silviu, că a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aș spune, gata să-mi satisfacă orice capriciu, dacă aș avea capricii. Dar e atât de jegoasă și ochii ei injectați, de epileptică, mă sperie. Mi-a propus acum câteva seri să ne unim paturile. I-am spus să se potolească. Nu vreau să ajungem ca Mira și Altamira, care dorm împreună și se dezmiardă toată noaptea. Lucru deosebit de romantic, dacă stai să te gândești că Mira are degetele de la mâini și picioare deformate, strâmbate în toate direcțiile, încît aproape că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]