2,376 matches
-
proceda Beau Brummel 1 cu tabachera lui. — E zi de Gauloises 2? — A fost o alegere grea, recunoscu Hugo. Dar, în cele din urmă, m-am hotărât să dau câștig de cauză pantalonilor. Nici nu se compară cu țigările Sobraine. Poză. Pilea neagră, care părea la fel de moale ca și catifeaua, îmbrăca cu eleganță membrele lui subțiri. Observasem deja cam cum are fundul, iar acum speram că are și picioare bune. La statura lui, ar fi putut fi slabe, lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a fi o poză luată dintr-un album de familie. Arheologul, cu mustața lui deasă, încărunțită zâmbea la cameră ținând un pahar ridicat. Pe umărul lui se odihnea un braț al cărui posesor nu se vedea, ca și cum acesta ar fi pozat împreună cu un prieten nevăzut. Maggie se ridică și dădu să-l urmeze pe Davis, dar ceva o făcu să se întoarcă la imaginea de pe ecran. Văzuse ceva cunoscut, fără să-și dea seama ce anume. Se uită la ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cuvine prin naștere, cerându-ne să cedăm pământul care ne-a fost promis de Dumnezeu. Iar cel care colaborează cu voi e un bărbat în care am avut odată încredere, un trădător care e gata să-și vândă poporul ca să pozeze în fața antisemiților din Europa ca bunul evreu, evreul de treabă, porumbelul cu premiul Nobel în cioc, în timp ce evreii răi sunt lăsați să fie uciși în paturile lor de către arabi. Totul pare să se fi sfârșit, e ora noastră neagră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la numele care Începeau cu litera Z, iar apoi luasem la rând toate prenumele bărbaților din subterană. Printre ele nu se găsea nici un fel de Zoran. Inspirația de a abandona onomastica În favoarea studiului fizionomiilor s-a dovedit a fi salutară. Poză cu poză, am parcurs cu privirea mutrele masculilor din fișier. Undeva, aproape de sfârșit, l-am descoperit, În fine, pe nesuferitul de Redford Charles, căruia, aveam să aflu ulterior, Îi plăcea să-și spună și să i se spună Zoran, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
napoleoniene În care episodicul și alegoricul sunt adevărații adversari și unde se văd grupați la un loc, În același plan vizual, un toboșar rănit, un cal mort, trofee, un soldat, care stă să Înfigă baioneta Într-altul, și invulnerabilul Împărat pozând cu generalii lui În mijlocul bătăliei imortalizate. Cu ajutorul unei persoane adulte, care folosea mai Întâi ambele mâini și apoi un picior zdravăn, divanul era deplasat la câțiva centimetri de perete, pentru a se crea un pasaj Îngust deasupra căruia eram apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
familiei Nabokov (uitându-mă neglijent prin niște fleacuri ale familiei cu mulți ani În urmă), am reușit să le deformez, Înfățișându-le drept un fel de ilustrație la un basm bun de spus la gura sobei, cu doi urși ce pozează cu o tablă mare de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Rusie a copilăriei mele, primul lucru asupra căruia deschideam ochii când mă trezeam era crăpătura dintre jaluzelele albe dinăuntru. Dacă prin ea se zărea o paloare apoasă, mai bine nu Îi deschideai, fiind astfel cruțat de vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
rotire sub picioarele mele m-ar fi făcut să vreau să mă stabilizez. Pământul pe care stăteam, a cărui susținere o luasem întotdeauna de bună, se transformase brusc în nisipuri mișcătoare. Crystal Salutare, Stacey! Ce mai faci? Cum îți place poza de-ngeraș pe care-am pus-o-n scrisoarea asta? Mă descurc de minune - la patru săptămâni după operație, am slăbit 34 de kile și-am scăzut patru mărimi la pantaloni!!! Da! Mersi pentru scrisoarea ta minunată - mi-a plăcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ce ciudat că ziceți și dumneavoastră - mereu am zis că Stacey a noastră ar trebui să-și găsească ceva mai bun. I-o fată foarte isteață, să știți, și se irosește-n locu’ ăla. Da - exact, parc-ar trebui să pozez în reviste sau ceva. Cine naiba crede mama că-s io - Posh Spice? Am noroc c-am primit și slujba de la supermarket - știu asta. Dacă eram cât îs acum atuncea când m-am dus, nu mă lăsau să intru, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o poșetuță din satin, iar În cealaltă ținea strâns un copil de 16 luni, dar cumva reușea să și bea În același timp dintr-un pahar cu apă. —Ooooh! O să devină topmodel, zbieră unul dintre jurnaliști la copil. Repede! Poză. Poză? OK. Dă-mi voie să te scap de paharul ăla. În timp ce Casey Silbert, jurnalistul mai sus menționat, Îi subtiliză paharul, Phoebe Își schimonosi profesionist fața Într-un zâmbet matern, dar tineresc, pentru cinci fotografi iviți acolo, care au fotografiat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fiind un pic mai directă În comportament și exprimare decât compatrioatele ei. Era Îmbrăcată Într-o rochie neagră din satin, cu o croială Îndrăzneață, iar În urechi purta două diamante rotunde, tăiate În formă de briliant. Arăta de parcă urma să pozeze la o ședință foto pentru Helmut Newton 1. Mâna ei stângă rămase nemișcată pe brațul drept al lui Gerski pe toată durata cinei, chiar și atunci când amândoi mâncau. —Aoleuuu! se plânse Lauren, În timp ce studia cu atenție meniul. Gerski, Încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cel mai mult pe Lauren fusese faptul că poza aia era În mod evident făcută Într-un Apartament Regal de la Gritti Palace din Veneția. Louis și noua lui familie arătau ca un clan de spiță regală mai puțin importantă, care poza pentru revista Hello. — A făcut copilul ăla special ca să mă enerveze pe mine, spuse Lauren, Într-un moment de monumental egocentrism. Considera etalarea ostentativă a fericirii lor „complet inacceptabilă. E tipică pentru ... noii Îmbogățiți. S-a dus pe apa sâmbetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
destine le vor rămâne necunoscute pe vecie. Au fost conduși, fiecare, în câte o cămăruță separată și, pentru a-i ajuta să intre în spiritul proiectului, clinica le-a furnizat plină de solicitudine donatorilor câte un teanc de reviste deocheate: poză după poză cu femei tinere și dezbrăcate, în atitudini erotice provocatoare. Dată fiind firea animalului mascul, numai rareori astfel de imagini nu reușesc să stârnească erecții țepene, zvâcninde. Cu seriozitatea sa dintotdeauna când avea ceva de făcut, Tom s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Aurora dansase topless în Queens (la Grădina Plăcerilor Lumești, dacă vă puteți închipui, același club unde Tom îi lăsase pe cei doi oameni de afaceri beți în noaptea când împlinise treizeci de ani), apăruse în peste douăsprezece filme porno și pozase pentru reviste sexy de șase sau șapte ori. Cariera ei în lumea sexului durase optsprezece luni bune și, dat fiind că era bine plătită pentru ce făcea, probabil ar fi continuat mult mai mult, dacă nu ar fi fost ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îndrepte, ca papa, spre exemplu. Am observat că le ia imediat apărarea celor aflați în dificultate, înainte chiar ca ei înșiși să observe că-s prinși la-nghesuială. Uite că iar îl laud, îl tot laud! Odată i-am văzut poza în Universul ! „...să intre puțin rău în tine. Ferește-te de mine!“ S-a terminat dansul, s-a înclinat, m-a condus la loc fără să mă scape o secundă din ochi, parcă mă ținea agățată de privirea lui, parcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nicu nu se mai văzuse niciodată în întregime într-o poză și era nemulțumit până la indignare. Arăta mic și jerpelit, iar frumosul lui chipiu roșu era, în fotografie, cenușiu. Și nu-și amintea să fi fost înspăimântat, cum îl arăta poza. Aproape că i venea să plângă de ciudă, în timp ce nea Cercel era plin de voie bună. Portarul îi luă ziarul din mână să caute rezultatele loteriei, se tot uită cu atenție pe fiecare pagină, ținând cele patru file scrise înghesuit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe tălpi geografia locului natal. Lumea - o sublimă tocăniță de destine. Se pare că destinul unor popoare nu poate fi reglat decât prin traume. Destinul își schimbă prea des telegarii. Norocul este locul geometric al hazardului și al milostivirii divine. Pozăm nud în fața destinului. Unele destine sunt atât de plate încât nici Dostoievski nu ar putea scoate ceva din ele. Destinul este instrumentul care ne dă cu capul de pereții vieții. Cele mai multe destine sunt reglate de claxoanele celor din jur. E
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar putea încheia decât cu cea mai cenușie remiză. În războaie se încearcă o legitimare a crimei. ARTĂ Marii creatori sunt spuziți de singurătate. Cultura ar putea recicla chiar și instinctele. Pictorii Renașterii au devenit repede celebri deoarece lor le pozau numai îngeri și sfinți. Există scriitori mari, alții de raftul doi și restul, care cad de pe orice policioară. Cernoziomul artei îl dau salahorii fără posteritate. Ai curaj în artă când spui da. Pentru că negațiile înfloresc pe buzele tuturor. Receptarea unei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și al vicioșilor. Mascota haitei este ciolanul. Marii nedreptățiți nu beneficiază de scuze decât post-mortem. Despre unii oameni nu știm dacă au venin în sânge ori invers. Lipsa de timp este avocatul suveran al comodității. În ultimul timp, frumoasa jună pozează unui romancier. Dacă vrei să te gândești numai la fructul oprit, fă - te ascet ! Față de greșelile mărunte, oamenii au fost întotdeauna foarte vigilenți. Principala boală a parveniților este amnezia. Gelozia nu este decât o schizofrenică declarație de dragoste. Bețivii scapă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să devină o banală gimnastică de împreunare. Marea junglă e cea a noastră. A bipezilor. Misiunea imposturii e să scoată limba în fața marilor idealuri umane. Hedonismul vitaminizează egoismul. Suntem guvernați de conjuncția și în postură interogativă. Suntem complicați și imprevizibili. Pozăm când pentru Iuda, când pentru Iisus. De multe ori, suntem victimele imaginației celorlalți. Poți să fii rupt în fund. Important e să ai papion. Are și calomnia doctorii ei docenți. Când nu poți învinge pe cineva, coboară - l în derizoriu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
săptămâni, în acea parte abstractă a ființei noastre sufletul. Nu mai eram eu flăcăul tânăr de altădată, adolescentul, nerăbdătorul și încrezătorul numai și numai în împreunarea fizică. Încă de pe vremea aceea îmi repugnau la culme fetele fandosite, care la suprafață pozau imaculate, iar în adâncime poate că erau mai mânjite decât multe altele. În definitiv, cucerirea fiecărei femei presupune pregătirea bărbatului pentru un nou urcuș, inedit, presupune multă, multă răbdare, mai cu seamă că nu știe ce-l așteaptă sus pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alea grele ale lui. Adică, ale mele. Cert este că totuși acest vis prefigurează ceva, Pruncule, chiar dacă eu nu-i dau importanță. Prevestește ceva rău. Ha, ha, ha! Râse pe săturate și adăugă ca și cum i-ar fi părut rău că pozase așa, gratuit, într-o fatalistă. - Auleu! Am sărit deja calul. Cine are mintea limpede, gândește și nu devine sluga viselor - părea a-și porunci cu mari eforturi, sieși. Ultima replică fusese așa, ca o mostră de acrobație, cum că ea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aici, dăm foc la bloc, pentru că mortul are nevoie de lumină..." Tăcere. Greu, rămânem cu nea Onuț numai eu, tata, mama, Pitu și musafirii nepoftiți. Mama tot așază lumânările din sfeșnice. Un devotat pălărios scoate o filmătoare cu lumini și pozează peste tot; chiar și-n baie. Pe nea Onuț îl filmează ca pe un actor; din toate pozițiile. Probabil că o să le fie dor de el și vor să aibă multe poze de-ale lui. Devotatul șef face semn către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
I-un șpion, adăugă domnul Savory cu o retorică buimacă, scăpând „ș“-uri În stânga și-n dreapta. El trebuie să vadă tot și să treacă nevăzut. Dacă oamenii Îl recunosc, n-or să mai șpună nimic de-adevăratelea. Or să pozeze și el n-o să mai afle nimic șpecial. Stiloul domnișoarei Warren alerga pe hârtie. Acum, că-l pornise să vorbească, se putea gândi cu repeziciune. Nu mai trebuia să-l preseze cu Întrebări. Creionul ei trasa semne fără sens, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o ceață linia ca de piatră a maxilarului. — Aceea-i Mabel. M-a Însoțit pe tren până la Viena. — Nu-mi amintesc s-o fi văzut. — Acum are părul tuns scurt. Aia e o fotografie veche. Nu-i place să fie pozată. — Arată sinistru. — Am pus-o acolo În caz că Încep să mă simt pusă pe rele. Scrie versuri. Sunt câteva pe spate. Sunt foarte proaste, cred. Nu mă pricep deloc la poezie. — Pot să le citesc? — Sigur că da. Probabil ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]