3,904 matches
-
a tras pe linie moartă pe al doilea om în stat, președintele Senatului României Mircea Geoană, și l-a delegat pe scorțosul premier Boc, să primească în locul lui onorurile militare și huiduielile civile, inerente într-o țară ajunsă pe marginea prăpastiei, dacă nu cumva și mai rău, fără ca noi s-o știm încă. Am văzut la televizor imagini cu Băsescu, cum dormea ca un copilaș, foarte puțin protocolar, în scaunul său la conferința ceea din Kazahstan. Într-un moment de reverie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
român de tratative secrete austro-bulgare în defavoarea Românie. La 17 / 30 mai 1913 se semna Tratatul de pace de la Londra între membri ai Alianței Balcanice și Turcia, ceea ce a deschis totodată calea spre un nou război. Între aliați se cască o prăpastie în problema împărțirii Macedoniei, care trebuia să devină un condominium între Serbia, Grecia și Bulgaria. Aceasta din urmă, devenită o adevărată ” Prusie a balcanilor” - după expresia diplomatului francez Pinon - ce contribuise hotărâtor la înfrângerea Turciei, considera că a sosit momentul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
a întrebat el. —De exemplu, serviciul. Nu pot să-mi las baltă serviciul. — Am vorbit deja cu cei de la serviciu și au fost de acord cu mine că ar trebui să vii acasă. Dintr-odată, m-am trezit pe marginea prăpastiei. —CE ai făcut? Abia puteam să vorbesc, așa de teamă îmi era. Oare ce-i spuseseră tatei despre mine? — Am vorbit cu cei de la serviciu, a repetat tata pe același ton. —Nătărăule! Am înghițit în sec. Cu cine ai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
începusem chiar să cred că era o relație frumoasă. Mă străduiam din răsputeri să deviez undele de șoc și durere și să mă prefac, în fața lui Margaret și a lui Paul, că totul era bine. Dintr-odată, pe când alunecam în prăpastia unei amărăciuni care mă împietrea și îmi întorcea stomacul pe dos, Margaret a spus: —Rachel, trebuie să mergi acasă. Tata a plătit deja avansul la Cloisters. Și, în clipa aia, am simțit că mi se aruncase un colac de salvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și nu așa cum mă gândeam cu cinci săptămâni înainte. Pentru o clipă, mi s-a părut că zăresc strălucirea fără seamăn a libertății, tabloul unei altfel de vieți îmi trecea prin fața ochilor. Asta înainte să fiu din nou aruncată în prăpastia fără fund a fricii și a confuziei. înainte să plece, Nola a rupt o pagină din carnetul ei și a scris ceva pe ea: —E numărul meu de telefon, mi-a spus ea întinzându-mi hârtia. Când ieși de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Jeanie. Era tânără, slabă și frumoasă. Ca și în cazul relatării Nolei, fiecare cuvânt care părăsea buzele lui Jeanie mă făcea să mă cutremur, având senzația că știam perfect la ce se referea. Parcă mă aruncam cu capul înainte în prăpastia căscată a șocului conștientizării dependenței mele de droguri. Jeanie a făcut deschiderea spunând: — Când am terminat cu drogurile, din viața mea nu mai rămăsese nimic. Nu mai aveam serviciu, nici bani, nici prieteni, nici vreo relație, nu mai aveam nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Pentru căși permite Dedicată familiei mele Prologtc "Prolog" Salutări de pe marginea prăpastieitc "Salutări de pe marginea prăpastiei" E ziua nunții mele. Mai sunt două ore până când se presupune că va trebui să mă îndrept către altar. Prietena mea cea mai bună, Beatrice, mă ajută să-mi trag rochia peste cap. În timp ce rochia foșnește în jurul meu, Beatrice zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
domeniu. Arthur Dubinsky își simulase moartea la vârsta de cincizeci și unu de ani, omorând un vagabond care trăia pe străzile New Yorkului și substituindu-i cadavrul cu al său într-un accident urmat de incendiu cu derapaj într-o prăpastie din Munții Stâncoși. Maureen, cea de a treia soție, în vârstă de douăzeci și opt de ani, încasase polița de asigurare în valoare de 1,6 milioane de dolari și pe urmă, la doar o lună distanță, își vânduse casa din Manahattan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trei ani sunt singură. Ei bine, singură dacă nu luăm în considerare faptul că se presupune că sunt cu Tim. Sunt fericită și sănătoasă. Și deși nu mă bucur de „culmile“ dragostei, cel puțin nu mai trebuie să sufăr din cauza „prăpastiei“ respingerii, să aștept telefonul să sune, să fiu permanent suspicioasă etc. Îmi plac ieșirile în oraș „cu fetele“, să sorb vin, să îmi ascult prietenele plângându-se de iubiții lor. Desigur, știu că, deși se plâng, tot cred că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe credit, cu romul lui. Aurică are și-o nevastă urâtă ca foamea (dar tot el zice că nici o femeie nu-i urâtă, numai băutura nu-i destulă), care vine seara să-l ia de la bufet, drăcuind filosofic alcoolul și prăpastia în care-l aduce el pe om. Am auzit că are și doi copii făcuți în clipele de luciditate, care au terminat liceul și au plecat prin țară. Nu numai trenurile de Mare îmi întorceau stomacul pe dos. Pe ruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se relaxează și îmi povestește mai multe despre afacerea lui. De fapt, mi se destăinuie mai mult decât a făcut‑o vreodată. — Orașul ăsta, zice, clătinând din cap. E un loc foarte dur. E... ca și cum ai schia pe marginea unei prăpăstii. Dacă faci o geșeală... s‑a zis. Ai căzut. — Dar dacă nu faci nici o greșeală? — Câștigi, spune Luke. Câștigi tot. — O să câștigi, îi spun încrezătoare. Mâine o să‑i faci praf pe toți. — Și tu o să‑i faci praf pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În mod sigur se acumulează deja tensiune. Tensiunea care ne va despărți chiar în timp ce ne aduce împreună. Vorbesc ca să nu fiu ispitită, ca să refuz. Sunt sigură că asta e. Simțurile mele încearcă să-mi spună că e o nepotrivire. O prăpastie între noi care e imposibil de umplut. Se întâmplă chiar atunci, în plină noutate a situației. Însă nu folosește la nimic. Nimeni nu poate să scape de soartă. Trebuie să fim împreună, să împărțim această cărare, să împărțim priveliștea băiatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cârmuiți. Cum să împaci obiceiurile locuitorilor de la țărmul mării cu cele ale muntenilor sau cu cele ale beduinilor și tuaregilor din deșert? Trebuie să punem punct și să începem din nou, impunând o legislație comună; altfel, ne prăbușim într-o prăpastie. Nu înțelegi? — Ba da. Se poate înțelege când ți-ai făcut studiile într-o academie militară, ca mine, sau într-o universitate franceză, ca tine. Făcu o pauză, căută o pipă curbată între cele care atârnau pe un suport de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
amărăciune. Când eram tânăr și luptam pentru libertate. — Și cu toate astea, vrei să lupți din nou, știind că e posibil să fi iarăși trădat și închis? — Aparțin unei categorii de oameni care poate trăi doar pe culme sau în prăpastie. — Cât timp ai fost pe culme? — La putere? Trei ani și jumătate. Nu merită, replică targuí-ul cu convingere, tăgăduind din cap de mai multe ori. Oricât de bună ar fi puterea, nu merită douăzeci și doi de ani de închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
veche tradiție. Putea fi vorba de înfruntarea între două familii cu forțe egale sau, ca în cazul lui, de un om împotriva unei armate. Rezultatul era același: gri-gri-ul morții punea stăpânire pe o nouă victimă și o împingea, lent, spre prăpastie. Și acolo se afla el, la marginea acelei prăpăstii, resemnat să cadă în adâncul ei, dar întristat, pentru că cei ce aveau să-i descopere cadavrul într-o bună zi urmau să vadă că glonțul îi intrase pe la spate, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
familii cu forțe egale sau, ca în cazul lui, de un om împotriva unei armate. Rezultatul era același: gri-gri-ul morții punea stăpânire pe o nouă victimă și o împingea, lent, spre prăpastie. Și acolo se afla el, la marginea acelei prăpăstii, resemnat să cadă în adâncul ei, dar întristat, pentru că cei ce aveau să-i descopere cadavrul într-o bună zi urmau să vadă că glonțul îi intrase pe la spate, iar el, Gacel Sayah, știuse întotdeauna să se înfrunte cu dușmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi picat greu și, oricum, când se încingeau la ciorovăială, le auzea din camera lui din fund prin pereții ăștia subțiri. Îndeobște, nu se uita prea mult în gura lor. Începe să te ia amețeala. Stai ca pe marginea unei prăpastii ascultând niște femei vorbind, mai cu seamă, despre alte femei. O distracție periculoasă, alunecând cel mai adesea în bătaie de joc, dar care uneori te prinde. E cea mai ieftină distracție să afli din gura lor pe ce lume trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fortăreața de sus. Aceasta avea forma unei sticle culcate, largă la răsărit și cu gâtul alungit spre apus. Intrarea Îngustă era un coridor foarte bine păzit. Casa lui Hasan se găsea la capătul lui. Singura ei fereastră dădea spre o prăpastie. Fortăreață În fortăreață. Prin uciderile spectaculoase pe care le-a poruncit, prin legendele care s-au țesut În jurul lui, al sectei și al castelului său, Marele Maestru al Asasinilor a terorizat vreme Îndelungată Răsăritul și Apusul. În fiecare cetate musulmană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cameră, însă doar eu mă puteam mișca, doar eu îmi puteam aduce un scaun, doar eu mă puteam așeza, tocmai eu, în ciuda tuturor așteptărilor, și poate că tocmai asta îl enervează cel mai tare, poate că este gelos din cauza acestei prăpastii care s-a căscat pe neașteptate între noi, într-un mod aproape ridicol, stridentă ca un hohot de râs al destinului, încerc să îl mângâi pe braț, însă vederea propriilor mâini mă tulbură, așa că le ascund sub coapse, nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lapte din cap și până-n tălpi, să o scape de pe terasă; mai târziu, după ce se recuperase în mod aproape miraculos, nu l-am mai lăsat să pună mâna pe ea, nu am mai avut curajul să îi las singuri, o prăpastie de venin s-a căscat între noi, iar ea era de partea mea, am răpit-o, făcându-mă stăpână pe carnea ei albă. Spre surprinderea mea, el s-a lăsat învins, aruncat în dizgrație, n-a încercat să lupte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându-ne cu semne de exclamații agresive, iar dedesubtul nostru respiră cu dificultate o prăpastie adâncă, înfometată. O ploaie întunecată se pornește deodată din gurile norilor joși, strivindu-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi ating încordată tălpile, mi se părea că funii nevăzute mi se încolăcesc în jurul lor, trăgându-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
adâncă, înfometată. O ploaie întunecată se pornește deodată din gurile norilor joși, strivindu-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi ating încordată tălpile, mi se părea că funii nevăzute mi se încolăcesc în jurul lor, trăgându-mă în prăpastie, iar de deasupra capului mă atrage magnetul cerului melancolic, încă un suflu abrupt și balanța eternă a terorii dintre ceruri și pământ se va face fărâme, iar eu voi rămâne suspendată în neant, la răscruce, ca atunci când eram mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am impresia că fie vor supraviețui ei, fie noi, întreaga noastră existență atârnă de un fir de păr, iar el își permite luxul de a se gândi la asemenea lucruri, dar iată că pornește pe un drum lăturalnic, departe de prăpastia care își închide gura dezamăgită, și deja parcă am aparține altui loc, o lume spațioasă și prietenoasă, care ne asimilează repede, ca pe niște refugiați a căror fugă a luat sfârșit. Șoseaua îngustă pe spinarea norilor se transformă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lume spațioasă și prietenoasă, care ne asimilează repede, ca pe niște refugiați a căror fugă a luat sfârșit. Șoseaua îngustă pe spinarea norilor se transformă într-o amintire de coșmar și numai gândul la drumul de întoarcere pe partea cu prăpastia mă împietrește pentru o secundă, dar uit repede, întoarcerea pare atât de îndepărtată, am impresia că până atunci se vor construi autostrăzi noi, iar prăpăstiile se vor astupa cu pământ. Mă întind cu plăcere pe pat, în viața mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-o amintire de coșmar și numai gândul la drumul de întoarcere pe partea cu prăpastia mă împietrește pentru o secundă, dar uit repede, întoarcerea pare atât de îndepărtată, am impresia că până atunci se vor construi autostrăzi noi, iar prăpăstiile se vor astupa cu pământ. Mă întind cu plăcere pe pat, în viața mea nu mai văzusem un pat atât de mare, mă pierd în el cu totul, îmi întind mâinile și picioarele cât pot, dar nu îi ating marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]