2,626 matches
-
congenerii mei metropolitani! - și penibil de practic. Dar... e oare un semn al simțului practic acela de a voi să continui, de a nu te folosi de prima ocazie, inspirată mai ales de literatură decât de săraca, zdrențuita realitate din preajmă, ca să... faci puțin zgomot În jur, ceva ce, pentru câteva zile măcar, ar putea semăna cu gloria, cu gloria atât de mult visată, un alt virus literar, deoarece singurul talent pe care-l ai și-l vei avea este această
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fire”, din neputință de dezvoltare, de adaptare, iar alții, puțini dintr-o prea bună, excepțională „adaptare” la acele „perioade” psiho-fizice ale tinereții sau copilăriei, pubertate și adolescență. Când au sclipit, au „performat”, uimind, uneori chiar stupefiindu-i pe adulții din preajmă, părinți, educatori, dar și pe alții, gazetari de exemplu, În goana după „senzațional”. Forme mimetice de care se Îndrăgostesc unii pedagogi, maimuțăreala, uneori extrem de iscusită, abilă, inventivă, a valorilor lumii adulte, a problemelor ei, a creației chiar. (Nu vorbim aici
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o exagerare. Dar paradoxal! (de la Codreanu cetire) care nu supără. Lui Theodor Codreanu îi plac hiperbolele, abundența, megalos-ul... Dacă l-a uimit o floare de... siminoc, el îți va descrie toată câmpia unde crește floarea, cu arborii, păsările, gâzele din preajmă și-ți va demonstra regalitatea siminocului în câmpie, comparându-l (și) cu stejarul. Vei rămâne "hipnotizat" și "vei crede" că siminocul e mai (...) decât stejarul! Codreanu, cu uluitoarele sale lecturi și cu abilitatea sa deosebită, poate să facă "trucul" și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de autorul volumului, a fost intoxicată cu imaginea unui Eminescu devenit caz periculos din punct de vedere social. Nu trebuie să mire deloc constatarea lui Theodor Codreanu potrivit căreia "încă de prin 1880" Eminescu observă, deci simte, că are în preajmă "amici reci" și dușmănoși, ceea ce explică în esență refuzul său de a-i accepta. Așa se poate deduce de ce îmbolnăvirea poetului a determinat chiar ieșirea sa "din viața publică". Oricum, Titu Maiorescu trebuie considerat principalul diriguitor al internării lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
părinți !... N-am mai rămas în acea casă de teamă că n-am să mă pot stăpâni! Cum un tren în direcția Galați nu aveam, am ieșit în șosea și într-un moment când nu mai aveam pe nimeni în preajmă, am izbucnit într un plâns cu hohote!... M-am jenat de această slăbiciune a mea!... Mă gândeam la...felul cum ar fi suportat părinții mei o asemenea durere în cazul dispariției mele pe front și-mi ziceam că această triplă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fost nu numai minunați părinți, deci comoara sufletelor noastre, alături de soțiile dumneavoastră și mamele bune ale noastre, Coana Mia și Lenuța care s-au dus grabnic dintre noi exact atunci când, în sfârșit, aveam mai mult timp să le avem în preajmă. De câte ori la școală îl predau pe Mihail Sadoveanu, de tot atâtea ori reperez „Dumbrava minunată” prin împrejurimile Bârladului, iar pe dumneavoastră vă așez drept prinț al ei. Conu Alecu - ființă inepuizabilă și sensibilă, chip de dascăl de limba lui Eminescu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aceasta depindea de anotimp și era firește limitată foarte mult de ceea ce putea cultiva familia respectivă. Alimentele de bază pe parcursul întregului an erau pîinea, mămăliga, fasolea, ceapa, usturoiul, ardeii și varza. La acestea se adăugau produsele livezilor și grădinilor din preajmă, în care intrau diverse legume și fructe ca mere, pere, piersici, cireșe și prune. Din prune, care erau deosebit de prețuite, se făcea șliboviță, un fel de coniac tare. Carnea era relativ rar inclusă în alimentație din cauză că era scumpă. Toți creșteau
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
toți trăiesc cu o teamă continuă și se gândesc la orice, numai la mântuirea sufletului nu. Spunea și cum ne-a fost dăruită din partea domnitorului o biserică în Iași, construită de un vornic grec, Postelnicul Rennaci, împreună cu o casă din preajmă pentru misionari: Pr. Petricca a adus actul cedării la Constantinopol consemnându-l Pr. Prefect Circhi. E vorba despre istoria primei noastre biserici și case în capitala Moldovei, iar situația e singulară ca un baron grec să fi construit o biserică
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Floarea darurilor”, la rubrica „Descrieri de călătorie”, Nicolae Iorga a publicat articolul: „La Schitul Hadâmbul.” In acest articol istoricul, spune: „A fost aici pe vremuri o biserică de lemn, în acest codru care se zice <<al Iașilor>>, fiindcă mergea până în preajma orașului.” In final, spune Iorga: „Ce bun loc de școală ar fi acesta!” - Avea dreptate savantul.Bisericuța - privește la ea, mărite Spirit - este o bijuterie din piatră înconjurată de ziduri cu turnuri pe colțuri închipuind o mică fortificație. - Să intrăm
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a animalului. Cu belciugul ăsta îl ținea moș Șutu în frâu. Probabil că orice smuncitură îi producea buhaiului o durere groaznică, ceea ce îl făcea să fie cuminte, mergând liniștit în urma stăpânului. Simțindu-se parcă admirat de droaia de prichindei din preajmă, buhaiul își întorcea privirea galeșă spre noi, și cum s-ar fi întrebat : de ce se țin ăștia după mine, ca după urs?! Moș Șutu îl aducea imediat la realitate : Hai cu tata, dumane ! Hai ! Ce vă chiorâți, bă ? Se răstea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
face, rămâne, în cel mai bun caz, un teoretician al autenticității. Cât despre înțelegerea autenticității ca strictă „armonie cu sine“, ea nu e lipsită de riscuri. Autenticitatea nu e o formă de solipsism. Autenticitatea care îi demite pe cei din preajmă e pură egolatrie. Nu mai spun că, dacă se întâmplă să fii Smerdeakov, e preferabil să nu abuzezi de „autenticitatea“ ta... Câteva note despre demnitate Nu știu de ce, dar am impresia că despre demnitate ar fi preferabil să vorbim latinește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un aer fudul, de vedetă răzgâiată, îți afișezi portretul ca pe o efigie, privești în jur suficient și dominator. Arăți că ești „mare“, super-influent, invulnerabil și capricios. Nu ți se poate refuza nimic, știi, poți și faci. Ai mereu în preajmă o curte slugarnică. Plătești pe cine vrei, cu ce sumă vrei, când vrei, pentru orice ai chef. Întrucât ești solvabil, te socotești o autoritate. Dar banii, chiar dacă pot aduce o formă de putere, nu presupun, în mod necesar, o formă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe o nesfârșită tangentă la real, inapți să distingem între esențial și accesoriu, între ce e important și ce nu, între circumstanța decisivă și accidentul colateral. Interlocutorul optim e în fața noastră și nu-l recunoaștem, bucuria vindecătoare ne stă în preajmă și n-o recunoaștem, drama transfiguratoare trece pe lângă noi și n-o recunoaștem. Suntem înconjurați de semne pe care nu le recunoaștem ca semne, de apeluri pe care nu le înregistrăm, de prilejuri care ne scapă. Până și moartea proprie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Mi se va spune că sunt mai „ecumenic“ decât o îngăduie rigoarea confesională și că educația religioasă autohtonă pă cătuiește tocmai prin refuzul unei astfel de deschideri. Se poate. Dar, pe de altă parte, e perfect firesc să începi cu „preajma“ ta, să deschizi mai întâi ușa frecventată de aparținătorii lumii tale. E firesc să fii instruit mai întâi asupra ambianței în care te ai născut, să-i pricepi metabolismul, istoria, rostul. Nevoia de a înțelege ce înseamnă slujba Învierii, la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
comodității. El vrea să stea în condiții optime și multifuncționale. Prin urmare, aranjează lucrurile recapitulând mental orice tip de activitate care ar putea surveni în timpul televederii. S ar putea să i se facă foame și atunci trebuie să aibă în preajmă o masă sau măcar o măsuță. S-ar putea să i se facă somn și atunci va prefera canapelele onctuoase, dacă nu direct patul, respectiv așezarea televizorului în dormitor. Unii preferă fotoliul, dar atunci se îngrijesc să-și sporească bunăstarea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
văzut devine un pretext cețos pentru digestie, sau poate fi frugal, un soi de reflex anex, pe bază de alune, bomboane, biscuiți, sărățele, fursecuri. A privi înseamnă, în acest caz, a opta între obezitate și ulcer. Fumătorul va avea în preajmă scrumiere, țigări și brichete, iar băutorul va ilustra una sau alta din „categoriile“ mari ale speciei: berea (mai potrivită la meci), șprițul (pentru dezbaterile politice), vinul bun pentru dezbateri fine, „de idei“. În familiile de „manageri“, se preferă whisky-ul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
emisiunile. Televizorul lucrează ca un soporific perfect, cu singurul dez avantaj că produce obișnuință. Unii nu mai pot adormi fără telejurnal, sau fă ră un vehement film de acțiune. „De ce nu te duci să te culci?“ spun, exasperați, cei din preajmă. „Nu, că nu dorm“, mormăie plescăind împricinatul și se culcă la loc. Nu vom inventaria toate speciile de activitate (unele inavuabileă) pe care le stimulează postura de telespectator. Fapt este că e greu de deosebit ce e mai important: ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
diferiți: plantele dioice. Urzica, Urtica dioica, urzicătoarea cu două „case“, este una dintre ele. Există o urzică și un „urzicoi“. Dar, cum stau pe loc, cu nunta se Însărcinează vântul... Și atunci, nu data calendaristică fixată de tradiție deși În preajmă, e importantă, cât suportul ei, Înflorirea plantei, dependentă de capriciile vremii. Separarea sexelor nu e o excepție a urzicii: cam toate rubedeniile ei, chiar neașteptate, suferă de aceeași meteahnă: cânepa și hameiul, pe când dudul rămâne un indecis și abia ulmul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru animal, e o altă poveste, mai precis o dovadă a infinitei Înțelepciuni a Naturii, care a știut să transforme orice rău Într’unul necesar... Și ascultând de această lege, viața a preluat În sine tot ce se afla În preajmă. Ce putea lua ea de la aer, acela din vremea apariției ei? Căci aerul n’a fost mereu așa, după cum nici nu va rămâne pururea cum Îl știm. Pe atunci, aerul i-a dat Însă și corpul. El, iar nu apa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
n’o face? În primul rând simplificând-o, și pe ea dar și relațiile intrinseci, un fel de subțiere a „membranei“, expunere sinucigașă la ostilitatea crescândă a mediului. Simplificare? Păi omul Îngrijește, pe ogor și În grajd, le păstrează În preajmă, chiar dacă nu recunoaște dependența reciprocă de ele, doar vreo 400 de specii dintre cele aproape două milioane. Iar ogorul, ca și grajdul, sunt gestionate destul de simplist, tot de el. Rezultatul? Ceea ce știe Natura demult: cu cât biocenoza e mai simplă, cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
moment, majoritară; dar atunci, la solstițiul de vară, impulsul „startului“ se va fi epuizat urmând, firesc, declinul. Atunci, la solstițiul de Sânziene, Natura va atinge cel mai sărac energetic moment al anului; iar oamenii, vreau să spun nativii zodiilor din preajmă, Gemenii sau mai degrabă Racul, vor fi așișderea, adică numai buni ca să se Înțeleagă de minune cu alde mine. Dar echinocțiul de acum are un corespondent așișderea, În cel de toamnă, iar solstițiul Sânzâienilor În acela iernatec. Dreptu-i, excedentul energetic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și o pisică oarbă din naștere știe astfel să se orienteze fără a răsturna nimic prin casa ei. Lui Cristi i-e frică să mărturisească că, de fapt, noi simțim cu mustățile chiar biocâmpul oricui, ființă sau obiect neanimat, din preajmă. Ba chiar și spirite. Vă scutesc de astfel de probleme, dar pentru a vă toarce altceva, mai dihai: chestia cu torsul pe cuptor. Da, Îmi place căldura, iar În privința culorilor, le văd mai bine pe acelea „calde“: roșu, portocaliu... Cristi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asta credeți voi - am ajuns pe rug. Dar ca astăzi n’a fost niciodată. Iar noi, pisicile negre, suntem tot mai multe. Iar când vă veți fi Împăcat cu Natura o veți afla după câte pisici negre mai aveți În preajmă. Așa că, faceți bine și Încheiați un contract cu noi. Eu bat oricând lăbuța și nu negociez decât Whisk...as-ul. Dar culoarea mea mai Înseamnă ceva, o chestie de genetică. Păi preponderența roșului, a feomelaninei, e semn de consangvinizare. Cristi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poți pune orice cereală: mei, orz, secară, ovăz, ba chiar gazon ori veneticul porumb. Plăntuțele ce vor crește sunt, cu toatele, cele mai excedentare dintre plante. Lângă această „ikebană“ vei trece cel mai bine deficitarul solstițiu. Bașca că vei avea În preajmă ceva viu, mai mult În plină dezvoltare deci, de ce nu, augural pentru trecerea În noul an. Dar nu uita onorariul pentru consultanță: Dacă tu te destrăbălezi cu o vodcă, vreau și eu o... valeriană. „Meridian“, 25 decembrie 2001, ora 11
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu ghilimele Își caută echilibrul ori de câte ori mediul e tentat de schimbare. Parcă așa ceva reiese și din răsucirea roșului și albului În lungul șnurului mărțișorului. Vezi, Cristi? Cei doi s’or mai fi certând uneori, ceva În care eu, pisica din preajmă, văd alternanța la inițiativă ori hegemonie, dar ansamblul devine echilibrat, evitând astfel „fundăturile“, și vă asigură, ambilor, dăinuirea. Nici eu, pisica casei, nu’s chiar dezinteresat, devenind un fel de catalizator: În fond, clamându-mi starea „defavorizată“ când unuia, când altuia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]