2,213 matches
-
atingerea obiectivelor sale În această țară de două instrumente: 1) partidul comunist autohton și 2) Înțelegerea cu aliații, ceea ce permitea o libertate totală pentru Armata Roșie. Lunile care au urmat armistițiului nu au făcut decît să dea dreptate realiștilor: se prefigura comunizarea. Fără ajutorul URSS, PCdR (devenit PCR În 1945) ar fi rămas la periferia vieții politice românești. Partidul comunist a avut inițial două ținte majore: 1) distrugerea vechii ordini sociale și obținerea controlului asupra pilonilor de sprijin ai acesteia (armată
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
secole ale erei creștine, populațiile nomade sarmatice ajung treptat, spre finalul acestui interval, pe măsura antrenării lor în fenomenul generalizat al marilor migrații, să înregistreze - în avansarea lor lentă spre vest - prezențe tot mai pregnante în proximitatea Dunarii de Jos. Prefigurând dinamica unui traiect direcționat către centrul și - finalmente - vestul Europei, punctele terminale ale afirmării politicomilitare autonome a formațiunilor sarmato-alanice târzii, evoluțiile din zonele dunarene urmează unor contacte stepice și silvo-stepice preliminare, care au angajat masele iranofone și prelungirile răsăritene ale
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
actualei puteri politice de la Ankara. Asigurarea acestei hegemonii a apei va conferi Israelului un atu suplimentar în impunerea unei veritabile “aqua pax” în raporturile cu vecinii săi arabi, în acord cu interesele israeliene, context în care resursele de apă se prefigurează a deveni un ingredient obligatoriu al oricărui plan de pace regională. 4.1.1.6. Infrastructurile pentru telecomunicații - oglinda decalajelor spațiale de dezvoltare Telecomunicațiile reprezintă a doua componentă în economia rețelelor de transporturi speciale din spațiul arabofon, dezvoltată și extinsă
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
poezia românească de după 1947 - cea mai spectaculoasă atitudine fiind dezicerea, în 1956, de propria sa creație proletcultistă -, B. este autorul unei Schițe de fenomenologie poetică, al cărei cel mai interesant capitol, intitulat Declinul metaforei, a stârnit vii dezbateri în epocă, prefigurând atitudini lirice ulterioare. „Intrată sub zodia facilității și desuetudinii”, spune autorul, metafora este un simplu „ornament”, un „element al stilului”, de care poezia poate să se lipsească fără pierderi majore. Coerența însăși a poeziei fiind „de tip metaforic”, efortul poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Că eram ca ei. Și, în plus, gata de orice ca să-mi ispășesc marginalitatea. În rest, mini-societatea însăși, între timp, se schimbase. Copiind din ce în ce mai bine lumea adulților, se împărțise în câteva clanuri. Da, aproape în clase sociale! Am deosebit trei. Prefigurau deja viitorul acelor adolescenți, încă uniți ieri într-o mică haită omogenă. În prezent, era acolo un grup de „proletari”. Cei mai numeroși, aceștia proveneau în cea mai mare parte din familii muncitorești care furnizau mână de lucru pentru atelierele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și funcționării grădiniței are la bază următoarele: Toate aceste domenii evidențiază rolul central al obiectivelor ce selecționează conținuturile, metodele de predare- Învățare- evaluare prevăzute În curriculum, dar și modul de proiectare al resurselor umane, materiale, financiare. Viziunea asupra viitorului unității prefigurează În termeni suficient de clari În relaționare, comunicare În luarea celor mai eficiente decizii pornind de la sarcini- individ- dezvoltare- grup. Analiza activității și serviciilor oferite și a modului de funcționare a acestora Grădinița reprezintă prin ample cațiuni de descentralizare și
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
mare. A tradus, împreună cu Monica Lovinescu O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea. A redactat Portretul lui Caragiale, text de "adâncime exegetică". Iar în eseul Caragiale, actual și universal, publicat la New-York, în revista "România", relevă elementele ce prefigurează temele propriei dramaturgii: "dezarticularea psihologiei" și "distrugerea aceasta a limbajului, pregătitoare a unui nou limbaj". Semnalez acuratețea critică, actualitatea ideatică, perspectiva plurală existentă în capitolul Un veac de ...caragialism. Și relevanța studiului de caz din capitolul Caragialism în tendințele și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dadaism avant la léttre" în "tehnica zig-zag-ului", astfel denumită după titlul rubricii recurente din "Ghimpele", "Claponul", "Moftul român". Caragiale pune cuvintele în libertate, cum va proceda peste trei decenii Tristan Tzara. Asociațiile verbale aleatorii imprimă personajelor o structură caracterială zigzagată, prefigurând antieroul farselor tragice din Cântăreața cheală, Scaunele, Tabloul. De tehnica avangardistă "ține și tehnica dicteului automat" intuită de G. Călinescu "în stenogramele dialogului la judecătorie", dar și în redactarea sub formă de telegrame ludice a impresiilor receptate la Moșii (Tablă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale și reprezentanții "Școlii de la Târgoviște". Ambele analize evidențiază calitatea marelui dramaturg de precursor al precursorilor, întrucât opera caragialiană, bazată pe "jocuri cu mai multe strategii"4, se dovedește generoasă în elemente anticipatoare, pe de o parte ale absurdului estetic prefigurat în "paginile bizare" urmuziene, pe de altă parte, ale "postmodernismului românesc"5 anunțat de scriitorii târgovișteni 6. De altfel, nu doar aceste două tipuri de raporturi nu au beneficiat de analize care să umbrească utilitatea demersului de față. Din câte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi pusă în circulație de spirite ale Renasterii precum François Rabelais, Michel Montaigne și Erasmus de Rotterdam dar și de filosofi precum Kant, Baruch Spinoza, Nietzsche, Kierkegaard și Vladimir Jankélévitch. Nu în ultimul rând, pornind de la considerațiile lui Kant și prefigurată la Bergson, se conturează din perspectivă neurofiziologică, psihologică și psihanalitică teoria râsului ca descărcare de energie nervoasă, ca destindere emoțională, îndeosebi prin contribuția lui Herbert Spencer (The Physiology of Laughter, 1860) și Freud (Der Witz und seine Beziehung zum Umbewußten
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială restrânsă la cea a literaturii, la nivel macrotextual, lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cunoaște de la Quintilian dubla ipostază, de trop și de figură retorică în formula simulare per contrarium, și dobândește valoare de filosofie la teoreticienii romantici germani, de exemplu la Fr. Schlegel, care o vor raporta la sinele absolut și la transcendent, prefigurând dominanta ontologică a postmodernismului, pentru care ironia va reprezenta un semn distinctiv. Sumara selecție de valențe istoricește constituite, indică deja dificultatea disocierii clare 134 între ironia ca principiu filosofic, etic, psihologic, retoric și ironia ca aspect al stilului literar. Acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a existenței absurde, cunoaște anticipări atât în versurile, cât și în proza de tinerețe, aflată sub semnul satirei literare. Un ciclu de poezii, amintind de imaginarul urmuzian, este intitulat chiar Elegii grotești și, în ciuda desconsiderării pornite de la Eugen Ionescu însuși, prefigurează câteva dintre marotele concretizate în teme majore ale universului ionescian: omul-marionetă, reificarea, disperarea în fața inexorabilului morții, insignifianța condiției umane. Marioneta-păpușă simbolizează deja, în elegiile din această perioadă, grotescul și derizoriul ființei umane: S-a sfărâmat Păpușa era o papusa caraghioasă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a tipului funcționarului, precum și o anticipare a personajului alienat sau a clovnului din farsa tragică și modernă. Cațavencu este o variantă de alazon (impostor), are profilul unui caracter clasic, cel al demagogului, poartă clar pecetea tipului social realist al politicianului, prefigurând sugestiv "rinocerul" din teatrul ionescian. Faptul că nu toate personajele pot fi caracterizate prin bifarea simultană a acestor determinări terminologice nu marchează eșecul demersului analitic ci, mai degrabă, reconfirmă imposibilitatea aplicării consecvente a aceleiași grile de caracterizare asupra unei tipologii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scrisului caragialian se regăsesc în contexte literare noi, menite, mai totdeauna, să le adâncească semnificațiile. Mai concret, aceste personaje apar reipostaziate, într-o manieră mai mult sau mai puțin debitoare lui Caragiale, în unele lucrări din dramaturgia și proza interbelică, prefigurează prin anumite aspecte care țin de construcția lor aparte "noneroul" farsei tragice, regăsindu-se mai târziu resemnificate, în lumina noilor circumstanțe social-politice, la Ion Băieșu sau Teodor Mazilu, și chiar la prozatorii târgovișteni. Astfel, în variantă benignă, de "pușlama simpatică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
abil prin replica din final (" Am calculat totul"), care poate revalida ambivalența și echivocul din structura unui astfel de personaj care-l făcea pe Caragiale să exclame: "Al dracului Mitică!". Mai puțin cunoscuta schiță caragialiană O blană rară, pare a prefigura in nuce, profilul astfel interiorizat al unui Mitică-Mișu sensibil, măcinat de griji, doar în aparență independent și blazat, dispus la orice sacrificii pentru întreținerea și salvarea fiului părăsit fără regrete de foarte eleganta și distinsa doamnă Cuțopolu: "Acum Mișu e
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Romul Munteanu în Farsa tragică, investighează aspecte care se regăsesc punctual printre elementele de modernitate reperate de I. Constantinescu în teatrul lui Caragiale: transformarea formei necirculare a dramei în formă circulară (favorizând crearea intrigii sinusoidale), diminuarea rolului acțiunii în teatru (prefigurându-se teatrul "așteptării"), înlocuirea prezentului "dramatic" cu trecutul, "disoluția" personajului, care nu mai este "logic" și demonstrabil, ci se integrează mecanismului de marionetă, prefigurarea personajului "lichefiat" care ia forma momentului și a stării acțiunii, transformarea rolului unității în teatru, (prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
funcțional, a început să fie zdruncinată de studiile celor care au cercetat opera caragialiană din perspectiva modernității ei. În opinia lui I. Constantinescu, "noneroul" farsei tragice, "omul fără calități" a cărui fizionomie morală se configurează în filosofia lui Heidegger, este prefigurat în personajul caragialian. Așa cum observam la începutul capitolului, Caragiale a văzut absurdul lumii sale și, prin anumite aspecte care țin de construcția aparte a personajelor, a profetizat câteva elemente ale devenirii lor ulterioare. Astfel, ca și autorii de farse absurde
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de imposibilitatea transformării gestului în act pentru că "nu ajunge să se determine pe el însuși, el rămâne în fond divizat, ezitant, speriat [...] este incapabil să muște din real; să-l identifice efectiv".28 Leonida, Farfuridi, Cațavencu și mai ales Catindatul prefigurează, într-un posibil model actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spațiul angoaselor de care este contaminat universul comico-tragic al lui Eugen Ionescu și al altor scriitori încadrați în literatura absurdului. Așadar, mai adecvat în calificarea raportului just între Caragiale și Eugen Ionescu ar fi termenul de precursor, întrucât cel dintâi prefigurează, așa cum s-a demonstrat, multe dintre elementele constitutive ale mișcării de avangardă în care se înscrie și teatrul absurdului. De altfel, un argument în plus este că distincția fundamentală între opera dramatică a lui Caragiale și cea a lui Eugen
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu cel realizat de Zarifopol ca importanță și adâncime exegetică. În plus, semnează un prim articol în publicația lunară new-yorkeză "România", cu titlul Caragiale, actual și universal 65, în care apreciază, în mod semnificativ, chiar acele elemente prin care Caragiale prefigura teme centrale ale dramaturgiei ionesciene, și anume "dezarticularea psihologiei și distrugerea aceasta a limbajului pregătitoare a unui nou limbaj"66. În ceea ce ne privește, am evidențiat deja acele concrete reilustrări ale motivelor de esență caragialiană în dramaturgia și în proza
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin trimiterea aluzivă la celebra schiță Boris Sarafoff!..., în care protagonistul, judecătorul de instrucție Jean Th. Florescu, se deghizează în conducătorul comitetului macedonean, pentru a-și putea savura prânzul în liniște și pentru a scăpa de insistențele reporterilor, care îi prefigurează pe paparazzi de azi. Așa cum atipica nuvelă Păcat, anticipă prin motivul incestului, ilustrările devierilor sexuale din textele lui Urmuz, O plimbare la Căldărușani, o altă scriere care iese din tiparul celor mai cunoscute schițe, prefigurează reprezentările trofice din Paginile bizare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de insistențele reporterilor, care îi prefigurează pe paparazzi de azi. Așa cum atipica nuvelă Păcat, anticipă prin motivul incestului, ilustrările devierilor sexuale din textele lui Urmuz, O plimbare la Căldărușani, o altă scriere care iese din tiparul celor mai cunoscute schițe, prefigurează reprezentările trofice din Paginile bizare. Valoarea documentară a acestui inedit text caragialian, datorată notațiilor ce configurează topografia periferiei bucureștene, este dublată de cea estetică, incontestabilă nu doar prin elementele caracteristice stilului caragialian, în special prin ironia ca antifrază, ci și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exemplu, că pe plan dramatic, comediograful roman introduce numeroase inovații formale și de conținut, ca expresie a nonaristotelismului 147 asumat și, de altfel, teoretizat, care îi apropie profetic "pseudo-farsele"148 de farsa tragică a secolului trecut. De asemenea, absurdul este prefigurat la nivelul personajului caragialian, care ilustrează avant la lettre "noneroul"din dramaturgia lui Eugen Ionescu sau Beckett. Prin inconsecvență, cinism și cabotinism, Coriolan Drăgănescu, Cațavencu, Leonida, "moftangiii" etc. anticipă personajul "lichefiat"149, Pristanda, Trahanache, Farfuridi etc. sunt exemple de personaje
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
contribuția "Școlii de la Târgoviște", cât și ca sursă de modele tipologice și de limbaj, resemantizate peste timp în noi contexte ficționale. Esențială este, așadar, înțelegerea dublului sens al mișcării presupuse de jocul intertextual. Particulara observație borgesiană conform căreia "Wakefield îl prefigurează pe Kafka, dar acesta din urmă modifică și modelează lectura lui Wakefield"47, își extinde valabilitatea, ilustrând generala reciprocitate a "datoriei" textelor relaționate. Model și precursor al târgoviștenilor în multe privințe, așa cum am demonstrat, fapt recunoscut ca atare, de altfel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]