2,266 matches
-
apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă. Acum, altceva cântărea greu în atenția celor două femei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
parte din binecuvântata rasă a oamenilor vălului, lăncii sau spadei. A adormit dorind-o pe Laila, și, când s-a trezit, trupul pietros al femeii pe care o strângea în vis s-a transformat în nisip moale ce i se prelingea printre degete. Plângea vântul la ceasul vânătorului. Privi stelele, care îi spuseră cât mai lipsea ca lumina să le șteargă de pe firmament, strigă noaptea și îi răspunse mugetul stins al mehari-ului ce mesteca scaieții umezi. îi puse șaua, porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o mișcare din cap, arătă spre cea mai îndepărtată dintre casele de lemn. — Căpitanul nu are mulți prieteni, preciză. Nici el, nici eu nu avem, dar eu știu să am singur grijă de mine. S-a îndepărtat când umbrele se prelingeau deja peste oază, oprindu-se la marginea palmierilor, iar glasurile răsunau cu mai multă claritate, în timp ce soldații se întorceau cu lopețile pe umăr, obosiți și transpirați, cu gândul la mâncare și la mindirul ce avea să-i poarte pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
amintirile și certitudinea că, dacă vreodată va reuși să scape cu viață din Adoras, nu va mai fi în stare să se bucure iarăși de hotelurile, restaurantele și fetițele din Cannes. Rămase cufundat în amintiri, lăsându sudoarea să i se prelingă pe tot trupul, pe măsură ce o căldură sufocantă punea stăpânire pe campament, așteptând ca ordonanța să sosească cu o tavă și cu respingătorul și zilnicul cușcuș înotând în grăsime, pe care îl mâncă fără poftă, însoțit de mici sorbituri dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
afară era Mulay. Făcu o pauză și adăugă, părând că nu dă importanță faptului: — Și dumneavoastră, bineînțeles. Sergentul major se agită stingherit, își pierdu stăpânirea de sine pentru câteva zecimi de secundă și simți că o sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Se întoarse spre Mulay, care rămăsese înțepenit lângă ușă, și îl fulgeră cu privirea. — Păi, dacă n-a fost nici unul din ei, și nici eu, și nu e nimeni în jur pe o rază de o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
soare, temperatura era mai mare cu cinci grade, iar aerul îi ardea plămânii. Observă că targuí-ul obligase cămila să îngenuncheze și îl aștepta în picioare, lângă ea, cu pușca pregătită, și la mijlocul drumului regretă ce făcuse, pentru că sudoarea i se prelingea pe tot corpul, trecându-i prin uniformă, iar picioarele păreau pe punctul de a refuza să-l mai susțină. Ultimul kilometru a fost, fără nici o îndoială, cel mai lung din viața lui, și când s-a oprit la zece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și o atârnă de un cui în colibă. Apoi, fără să se grăbească, își încărcă prada într-un caiac șubred și începu să vâslească alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștini și ridică padela. Picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Papagalii de abia de se mai auzeau, ca un zvon îndepărtat; briza, foarte blândă, aducea un parfum verde-închis, de selvă virgină, dar nici un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
panglică a râului San Pedro rămase în urmă, în vreme ce botul turtit lua înălțime și se îndrepta spre culmile cordilierei Anzilor, zimțată precum dinții de câine, pe cerul furios de un albastru-indigo. Privi rotirea elicelor, minuscula dâră de ulei ce se prelingea printre îmbinările aripii și, mai departe, monotonia obsedantă a selvei, în care verdele era stăpânul absolut, în care nu mai exista nimic altceva decât verdele și nici nu va mai exista atât timp cât locul acela se va putea numi în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei. Se urcă în caiac și, fără să se grăbească, vâsli alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștinii. Ridică padela și picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Lumea era învăluită în liniște și tăcere. Într-o deplină tăcere. Se întinse în caiac, își sprijini ceafa de margine și lăsă ca soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
roata și constată că totul este OK. Mașina zburdă veselă, muzica este bună și Simion bate darabana în volan. Deodată își aduce aminte unde merge. Doamne, iartă-mă, săracul tata! Închide muzica și se scufundă în trecut. Lacrimi adevărate se preling pe obrazul său și gînduri noi îi zbuciumă sufletul. Nu trebuia să-l pun să-mi dea icoana aceea. De data asta lacrimile curg mai ușor și mai abundent. Pe măsură ce remușcările deveneau mai intense, Simion face judecăți noi, judecăți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unde e tăcere și sunt pietre și crabi. O să fie bine, furtunile de la suprafață nu ne mai pot face rău. Când se ridică în scaun, apa maronie continuă să i se scurgă pe la vârfurile degetelor și pe la coate. I se prelinse din manșetele pantalonilor și din pantofi, formând bălți murdare, tot mai mari, care miroseau a alge putrezind în bătaia soarelui. Nu știi cine sunt, nu-i așa? spuse noua lui voce. Stând acum în picioare, se întinse cât îi permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spațiul gol și Întunecos din spatele lui - un spațiu În care se putea Întîmpla orice. Încercă să-și elibereze mîinile, dar vecinii i le țineau strîns. În salon domnea o tăcere deplină. Rowe simți cum un strop de sudoare i se prelinge pe obraz de pe pleoapa ochiului drept, gîdilîndu-l, dar nu-l putu șterge. Undeva, Într-o altă Încăpere, un gramofon Începu să cînte. Era o melodie suavă și onomatopeică, de Mendelssohn, sugerînd zgomotul unor valuri ce se sparg Într-o peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de ce a tăcut În aceste ore atît de prețioase. În fond, nu mai era un băiețel, ci un om În toată firea: trebuia să ducă la bun sfîrșit ceea ce Începuse. Și totuși, continua să ezite În timp ce asuda: nădușeala i se prelingea În ochi. Încă două numere! Deci, o șansă de cincizeci la sută! Va mai forma un număr, iar dacă acesta nu va fi cel căutat, va ieși din cabina telefonică și se va lăsa păgubaș. În definitiv, poate că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cum trecea un val de farmec prin urechile mele. Dintr-odată, o pușcă s-a auzit și un mic pui de pasăre căzu la pământ. Eu, speriată, m-am apropiat de acel mic puiuț și o lacrimă fierbinte mi se prelinse pe obraz. Mirată, mi-am pus intrebarea: „Cine ar fi atât de crud încât să poată împușca în aripioară o biată pasăre?” Tristă, am facut o gropiță în pământ și am pus micul trup al vrăbiuței acolo, am îngropat-o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul vreunei bare de protecție, dar În principiu Înaintau Împreună
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nucșoară, cuișoare, scorțișoară și ghimbir din India, tămâie și smirnă din Abisinia. Ce spectacol, ce nobilă activitate! Trecând În pas milimetric de-a lungul unei țâțâni ruginite, caravana s-a pierdut Întâi prin desișul tropical al unui ghiveci de mușcate, prelingându-se apoi pe sub dinții unui pieptene, care le va fi apărut micilor cărăuși ca un schelet de mamut, spre a-și Începe lunga călătorie prin deșertul gălbui al peretelui. Și câte pericole nu s-au abătut asupra drumeților! Dedesubtul grinzii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
hainele victimei după portofel, nu‑l găsește imediat (dar dă de el într‑un târziu). Apoi îi îndeasă un genunchi în burtă bărbatului care abia dacă se mai poate apăra; drept care se aude un horcăit și din gura victimei se preling ceva bale. Sânge nu s‑a văzut fiindcă era prea întuneric. Asta‑i brutalitate față de un om lipsit de apărare și deci un act inutil, spune Sophie, trăgându‑l vârtos de păr pe cel ce zace rășchirat pe pământ, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mănușă cu un singur deget, în timp ce deasupra ei plutea un damf de usturoi împuțit, iar persoana îi vorbea ca și cum ar fi fost un copil obișnuit, ceea ce ea nu mai era încă de pe atunci. Nici obișnuită, nici copil. Urina i se prelingea fierbinte pe picioare în jos (forța care trage în jos), se îmbibase cu furie în pantalonașii de lână tricotați în casă și căuta neîncetat o ieșire din dezolarea de duminică: podeaua striată a vagonului. Pic, pic, pic. Cu mișcarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
artificialitatea. Fețele lor palide, nedormite se ascund în spatele unor ochelari de soare ieftini, degetele lui Rainer, îngălbenite de nicotină, tresar și se îndreaptă spre țigări, cu gând să provoace un incendiu în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling ușor la pământ. Trenurile fluieră în depărtare. E duminică. Anna vorbește despre Noapte transfigurată de Schönberg. Într‑un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit. În plină zi, pe lumina asta minunată, tu vorbești despre noapte și nici măcar despre una reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nou, pentru o fracțiune, înfățișările, forțele obscure, care așteaptă miraculoasa atingere, gândul care recheamă și ordonează. ...Aproape ora cinci după-amiază, vineri. Amețit de greutatea zilei toride, se apropie de ușa de sticlă a bibliotecii publice. Palid, blond, cu părul netuns, prelins în lungi bucle albicioase peste urechi și peste frunte. Nasul puternic, cu nările delicate subțiri. Se văd acum și ochii, treziți dintr-odată, mărindu-și apele într-un lucios oțel albastru. Trei pași, stâng, drept, stângul. Se află pe prima
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
eu habar n-aveam ce trebuia să fac! Dacă aș fi știut să rostesc vorbe, poate că aș fi găsit o cale de scăpare, dar așa... - Tu, Krog, Îmi spuse ea cu cuvinte, În timp ce un firișor de bale i se prelinse pe bărbie. Măi, Krog, măi. Krog eram eu. Trimisul. M-am gândit să zâmbesc ca să câștig timp, dar ea a Înțeles totul greșit, fir-ar să fie de cuvinte și de semne blestemate! Mă trase lângă ea, grohăind a dezmierdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar În aerul Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sexul! Sunt uluit, revoltat și totuși, ca în stare de hipnoză, fac ceea ce-mi ceruse. Pielea lui e fină. Nu transpiră de loc. Acum percep și o undă de parfum subtil. Mâinile mele cu venele scoase în relief se preling asupra lui cu tandrețe și reproș. Câteodată îi ating și penisul. Prepuțul s-a lăsat în jos, eliberând capul mare și rozaliu. Își dă ochii peste cap și recită tot mai dificil. Deodată scâncește și își ejaculează pe burtă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
remorcă. Așa, ca un Ferrari. Singur în curte. Noaptea e mai greu. Dorm cu trei bulane de cauciuc în casă. Unul sub pernă, unul la ușa camerei și ultimul la intrare. Întunericul din jurul casei e sinistru. Lumina de la felinare se prelinge printre crengile salcâmilor, cireșilor, merilor. Dacă pe tabla casei cade un măr din pomul care își întinde crăcile peste acoperiș, sar în picioare și pun mâna pe bulan. Încetul cu încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]