2,230 matches
-
fete, c-un aer la fel de războinic, conștiente de postura lor ieșită din comun. Sunt chiar și câțiva copii mici, așezați în șa. Familii pe roți. Bărbații râd în gura mare, fumează și sorb din paharele cu bere. Spuma li se prelinge pe mustăți. Mă prind că dau târcoale grupului de cai-putere de pe șosea, imitând gestul reflex al adolescenților avizi să admire și să comenteze motocicletele cu ghidonul înalt, exact ca în filmele americane. Polonia e o țară liberă, occidentalizată, vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ceea ce Eug. Ionescu și suita sa au făcut, cu o violență ce-i amesteca pe călăii ceaușiști cu victimele lor, moștenind de la aceștia - o ironie a timpului - o boală gravă a politicii „moderne”, suspiciunea, șarpe veninos și insinuant ce se prelinge și linge obiectele și oamenii, falsificând și umplând de venin chiar și actele cele mai curate, mai îndrăznețe. Marele, cu adevărat genialul și inovatorul dramaturg Eug. Ionescu era mânios nu pe România istorică și fizică, precum Cioran, ci pe tatăl
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
m până la destinația noastră, auzim la un moment dat niște sunete, ca niște gemete... dar în valea aceea măreață a Cernei, înconjurată de versanți înalți de peste 300 m, toate sunetele se auzeau ciudat, cu un fel de ecou care se prelingea peste vale până departe. Ne tot dădeam cu părerea ce poate fi, poate un muget de cerb, sau de alt animal sălbatic, un geamăt de durere...... Am ajuns într-un loc unde Cerna se prelingea chiar pe lângă drum cu vreo
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fel de ecou care se prelingea peste vale până departe. Ne tot dădeam cu părerea ce poate fi, poate un muget de cerb, sau de alt animal sălbatic, un geamăt de durere...... Am ajuns într-un loc unde Cerna se prelingea chiar pe lângă drum cu vreo 5-6 metri mai jos, pe lângă un zid de sprijin, astfel că de pe drum te puteai uita în jos, unde era și un izvor termal, peste o balustradă de protecție. Izvorul termal avea și o mică
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
-mi e foarte clar. De fapt, hai să vă și spun ce s-a mai întâmplat atunci. Știu că mă jucam într-o grămadă de nisip umed, asta probabil fiindcă era adus de pe gârlă. Când povestesc, simt nisipul cum se prelinge printre degete. Prundiș cu ceva bolovani rămași, scăpați prin sită. Alături era cineva de aceeași vârstă cu mine, băiat, fată, oricum atunci nu contează suntem toți niște ființe asexuate. Ne jucam. Atunci nu contează dacă el, ea ți-e prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
profesor. Nici n-am apucat bine să termin șirul explicațiilor mele, c-am și auzit suspinul oarecum încătușat al colegei noastre Beti, ce nu-și mai putea controla lacrimile. Alături de ea, toate colegele aveam același tremur organic, iar lacrimile se prelingeau nevinovate și sincere. Domnul profesor a redus simțitor distanța de la tablă la primul rând de mese, s-a apropiat de Beti, i-a atins ușor creștetul, pe mine m-a privit blajin și apoi ni s-a adresat tuturor: „Măi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
noastră, Își lua gustarea de dimineață În mijlocul străzii, la post, cu o juma’ de pâine coltuc, caldă, În mie zul căreia băcanul din colț turna, galantonește, untdelemn gre cesc, sare și piper, și din care vardistul mușca, cu untdelem nul prelins pe mustăți și pe bărbie, de-mi lasă și astăzi gura apă. și când făceam fotografii (pe care le păstrez) și traforaj sub salcâmii (la care privesc și astăzi) din curtea boierului Suțu, cu parcul și havuzul din fund, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
celei de toate zilele m-ar fi schimbat, așa cum îi transformă și pe toți ceilalți. Iar eu am tăcut, neștiind ce să-i răspund la toate acestea. Numai la sfârșit de tot - două lacrimi au țâșnit parcă din mine și, prelingându-se grele, i-au căzut pe pieptul gol... Pierre, din București, lui Dinu Noica la Câmpulung 9 octombrie 1953 Stimate Domnule Noica, Mi-a părut foarte rău că a trebuit să plec atât de grabnic din Câmpulung, fără a Vă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cap îmi scrâșnește ceva - pe jumătate zahăr, pe jumătate nisip. Cuvântul „caise“ e mângâios în germană, „Aprikosen“ sună a „liebkosen“ (a dezmierda). Așa că până la urmă tot am pus pe hârtie un colaj de cuvinte cu textul: pisicile din parcare se preling pe câte cinci-șase lăbuțe foșnind fiecare pe trepte ca tecile de acacii acasă-n sat mâncam caise turtite cu zecile pisicile-n jur miorlăite și-arcuiau coada făcând nasul lung bașca rotindu-și și ochii cât ceașca iar când mergeau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ajungând tocmai în bucătărie. Sau tabloul de pe perete traversase odaia și aterizase pe pat. În momentul de față există aici, în Germania, un afiș publicitar pe care apare un gât de femeie cu două găuri însângerate. Din cea inferioară se prelinge o picătură de sânge. E o reclamă pentru Internet. Sau un pantof cu toc cui călcând pe o mână de bărbat. Nu pot lua decât în serios asemenea imagini, care ți-aduc o ofensă inutilă și, de aceea, infamă la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
picioare. și poate că aș fi reușit, dacă pe râu nu s-ar fi ivit trei rațe albe. Își umpleau ciocurile galbene cu apă goală, legănându-și capetele și palmurile galbene, mestecau bine stropii și-i lăsau să li se prelingă iarăși din cioc afară. Nu beau apa, o mâncau - ciocurile erau tacâmuri de aur, iar membranele labelor robinete de aur ce amestecau apa rece și caldă. Gata, nu te mai gândi niciodată la asta, mi-am spus, după ce de mult
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-s bogat, din contră. Da' ce mânc io îț dau și ție. Ia și mâncă! Acestea fiind zise, bătrânul Danilov, sârbul sărac, singur cu desăvârșire în lumea asta ticăloșită, dând dovadă de un bun-simț de o măreție aristocratică, s-a prelins discret din căsuța lui săracă pentru ca bietului om flămând să-i tihnească mâncarea fără să-i stea bucătura în gât. S-a așezat scârțâind periculos din toată caroseria lui ciolănoasă și anchilozată pe minusculul trepied de vânătoare, în poziția gânditorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
parte sunt de altă natură. R.P. Circula prin anii optzeci un banc trist. Cu ocazia asta, îmi achit restanța pe care-o aveam de când mi-ați spus bancul cu „Just, tovarășe“. Doi bătrâni se plimbă seara prin București. Întuneric, teamă prelingându-se din ziduri, oa meni puțini și abătuți pe străzi, mohoreală dickensiană, spleen baudelairian, localuri goale, piețe pustii. Unul din tre bătrâni clatină din cap și-i spune celuilalt: „Ehe, dragul meu, dac-am avea și ceva de mâncare, ar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
au chinuit mult până să-mi găsească vena. Stăteam fiecare pe câte un scaun, una lângă alta, cu acele înfipte în brațe. Feli făcea poante, mă făcea să râd, ca de obicei. Uitasem de ac, până când am văzut cum se prelinge sângele ei peste marginea borcanului, nimeni nu observase. Atunci m-am lăsat moale pe scaun, am alunecat, poate am leșinat. Nu știu dacă și sângele meu dăduse pe-afară. Ne-au dat o friptură ca lumea și vin roșu (cum
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o perioadă lungă, imposibil de definit, în care ne-a blestemat pe toți de sute de ori pe zi pentru imobilizarea sa la pat, am găsit-o într-o seară adormită în fața telejurnalului. Un firicel de salivă roșie i se prelingea pe bărbie. În urma acestei noi embolii, însuși președintele a încetat să-i mai vorbească din ecran, dezamăgit probabil de căderile sale repetate în adâncurile bolii. Mama mea nu era o mamă eroină. Dar nici victimă nu era, după cum aveam să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
făcut deodată frig și a simțit că pe buzele lui Începea să Înflorească un surîs ca al zeilor. Ulise vorbește despre o nevoie de statornicie pe care fiecare dimineață mi-o reamintește și mie pe acest țărm. La orizont se preling vapoare care nu deșteaptă În mine nici o poftă de drum. Dimpotrivă, sînt bucuros să stau la această fereastră; să văd aceeași mare și să strivesc Între degete aceleași frunze de oțetar de lîngă zidul casei. Mă Întreb dacă există vreo
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sufere mai mult, ea sau el? Pentru o clipă rămăsese aplecată ca pe marginea unei prăpăstii uitându-se ca după cineva drag pe care în cădere nu ai cum să-l ajuți. Din ochi îi țâșniră lacrimi fierbinți și sărate, prelingându-se pe obrajii palizi. O dureau toate. Trupul îl simțea mai firav, mai greu, iar pielea îi era mai galbenă ca altădată. Trebuia să facă un salt în necunoscut, să învețe să trăiască și altfel, să nu se mai simtă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atunci lucrurile se vor schimba în bine și vor ajunge acolo unde își doresc. Era golită de unele sentimente. Vecinii, colegii, unele rude și prietenii, toți o părăsiseră. Un firicel de venin îi inundă gura cu amar, tot mai amar, prelingându-se până aproape de colțul buzelor. Avea ochii triști, iar un ciob de sticlă cu ascuțișul lui nemilos părea să-i rănească sufletul. Intrase într-o cafenea să-și umezească gura, nu să bea vre-un Amareto cu boabe de cafea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
grile de autohtonizare. Poate o stradă din periferia Parisului să-l fi inspirat, dar Viorel Huși o supune unei stilistici plastice a locului natal, o hușenizează. Observat cu atenție, cerul nu e senin, dar solaritatea e vizibilă atât prin umbrele prelingându-se de la bază figurilor și obiectelor, cât mai ales in seninătatea emoțională pe care o degajă tabloul. Nori îndepărtați, grupați sau zdrențuiți, în tulumbe încrețite sau înnegurați horesc în dezordine („Peisaj de primăvară”, Trecător în margine de târg”), se adună
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
era să fac meningită. Cuvintele îmi șuierau pe la urechi: „n-are drep tul să facă contestație“, „absenteistă“, „renunțat la țara ei de baștină“, „pierdut dreptul de a fi cetățean al țării ei“ - ploua asupra mea cu toate astea, mi se prelingeau între gulerul paltonului și gât, făcându-mi pielea de găină, cădeau ca un potop; eram năucă de parcă m-aș fi învârtit în jurul meu, de parcă aș fi avut căpiala oilor. La urmă, o pledoarie superbă a lui Sandu, într-adevăr de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
însurat cu ea - stângăcia începe să-mi dispară. Știu că o să fiți foarte fericiți, zic cu căldură, și îl sărut pe obraz, și izbucnim în râs la unison în clipa în care cineva aruncă în noi cu confetti. Invitații se preling din biserică, asemenea unor bomboane care se revarsă dintr-un borcan, vorbind, râzând și strigându-se pe nume, cu glasuri încrezătoare. Se înghesuie cu toții în jurul lui Suze și al lui Tarquin, sărutându-i, îmbrățișându-i și strângându-le mâinile, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai mult de o săptămână pe Caye Caulker, o insuliță de mai puțin de zece kilometri, locuită în majoritate de populație Rasta. Pe insulă nu există mașini, mâncarea proaspătă caraibiană te ademenește la fiecare pas, muzica lui Bob Marley se prelinge printre palmieri și apa limpede, verzuie, scălda plajele imaculate. Îmi petrec timpul făcând scufundări, stând la taclale cu localnicii sau studiind firele de nisip cu restul grupului de scufundători. Sunt câțiva străini care au ajuns pe insulă pentru o vizită
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
către cabinetul lui. Vom folosi din ayahuasca rămasă de la ceremonia de la Urusona. Alfonso începe curățarea ceremonială, apoi aprinde o lumânare și continuăm să vorbim sub lumina firavă. Din senin, flacăra pâlpâie puternic, lasă o picătură groasă de ceară să se prelingă, aproape se stinge pentru câteva secunde, după care revine aproape la o flacără normală. Cât de novice sunt eu în de-ale lumânărilor pot depista că mesajul nu este pozitiv. Alfonso privește flacăra în șoc, apoi îmi spune cu voce
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
plină putere a ayahuasca și că, probabil, nu greierii și-au schimbat intensitatea cântecului, ci eu mi-am schimbat percepțiile. Zgomotul apăsător dispare la un moment dat, înlocuit de imagini fantasmagorice, șerpi de culori hipnotizante înlănțuiți într-o permanentă mișcare, prelingându-se din cer către pământ imaginea din Matrix este cea mai apropiată care îmi vine în minte drept comparație. Imaginile se schimbă rapid, nu toate fac sens și sunt în centrul transformărilor, nu este un film pe care îl privesc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dezorganizate, asaltându-mă din toate direcțiile. Sancho, labradorul auriu, apare într-un salt magistral pe deasupra gărduțului de lemn, ceilalți doi câini împing portița deschisă și aleargă și ei către mine, urmați de o turmă amenințătoare de nandu caraghioși. Pancho se prelinge pe burlan și apare pe spătarul scaunului și Chita se îndreaptă și ea, încet dar convins, către mine. Friptura mea, deși mare, nici poveste să hrănească atâtea creaturi și, deși iubesc animalele, parcă tot pe mine mă consider mai importantă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]