6,695 matches
-
la adăpost, dar n-ar fi fost deloc greu să se afle cum ați ajuns acolo. Chiar dacă am o oarecare influență, prin apartenența mea la familia kadjară, nu pot, totuși, să mă folosesc de ea pentru a-l proteja pe presupusul complice al asasinului șahului. Aș fi fost pusă În Încurcătură, de la mine s-ar fi ajuns la curajoasele femei care v-au primit. Iar legația dumneavoastră n-ar fi fost deloc Încântată să trebuiască să protejeze un om acuzat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trec să-l văd, dacă aveam să mă duc În Persia. N-aveam de gând să merg acolo prea curând. Nu dorința Îmi lipsea, dar șovăiam Încă să fac călătoria din cauza viclenelor acuzații care planau asupra mea. Nu eram eu presupusul complice la asasinarea unui rege? În ciuda schimbărilor rapide survenite la Teheran, mă temeam ca, În virtutea cine știe cărui mandat colbuit, să nu fiu arestat la frontiere, fără să am cum să-mi alertez prietenii sau legația. Plecarea lui Baskerville mă stimulă, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Howard? Aș spune, mai degrabă, o urmă de cuviință. Nu știu dacă acesta e cuvântul potrivit, dar idee e că, după victoria prietenilor mei, n-aveam deloc chef să mă Împănez prin Teheran ascultând cum mi se ridică În slăvi presupusele fapte de vitejie de la Tabriz. Jucasem un rol Întâmplător și episodic, avusesem, mai presus de orice, un prieten, un compatriot eroic, n-aveam intenția să mă Înfășor În amintirea lui spre a obține respect și privilegii. Ca să fac o mărturisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cei buni și cei răi își aruncau vorbe de ocară și priviri reci ca gheața. Apoi mergea fiecare în colțul lui, se ținea de corzi, făcea răsuciri și aplecări. Noi ne uitam la ei și ne dădeam tot timpul cu presupusul: „Acela e mai puternic. Nu, acela e mai puternic.” „Nu, nu, acela câștiga sigur. E viclean ca o vulpe.” „Da, da, însă și celălalt e bine făcut, cine știe.” Dacă unul era mai puțin vânjos și celălalt avea o înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
picior de om în tot blocul. Băutura ți-a topit mințile, monstru ce ești.” Doamna Petrea a ținut-o așa un timp, domnul Petrea se străduia zadarnic s-o liniștească, iar toți ceilalți urmăreau desfășurarea evenimentelor. Unii își dădeau cu presupusul, întrebându-se cum e posibil să uiți de cineva într-o atare situație și încercau să evalueze pericolul care ar fi amenințat-o pe doamna Petrea, dacă rămânea în apartament. Domnul Petrea s-a întors în cele din urmă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
niciodată Fellini. Însă filmul acela era unul sexy, așa se zicea, și generos cu pielea dezgolită. Care bărbat nu e atras de o generozitate de felul ăsta! Deci s-a dus vestea și, cu săptămâni înainte, oamenii își dădeau cu presupusul în șoaptă despre ce trebuia să însemne, la urma urmelor, un film sexy și ce acoperăminte aveau să cadă. Cu toții doream să auzim în italiană La dolce vita, așa am fi înțeles câteva cuvinte măcar și ne-am fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
domiciliu fără adresă cunoscută, pentru că asta, da, ar fi o surpriză absolută pentru cineva care a reușit Întotdeauna să descopere unde ne ascunsesem, dacă am crezut vreodată că puteam scăpa de ea În acest mod copilăresc. Nu crede, totuși, că presupusa lipsă de la domiciliu Îi va apărea notată pe dosul plicului, acolo arhivele se actualizează continuu În mod automat la fiecare gest și mișcare pe care o facem, la fiecare pas, schimbare de casă, de profesie, de obiceiuri și uzanțe, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru umilință, și, ca să facă o departajare, ca să se sustragă Îndoielilor, stă acum să-l observe pe muzician, sperând ca expresia feței lui să-i dezvăluie ceea ce lipsește, sau poate mâinile lui, mâinile sunt două cărți deschise, nu din rațiunile, presupuse sau autentice, ale chiromanției, cu ale sale linii ale inimii și ale vieții, ale vieții, domnii mei, ați auzit bine, ale vieții, ci pentru că vorbesc când se deschid sau se Închid, când mângâie sau lovesc, când șterg o lacrimă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
îndrăgosti, ar da de știre tuturor și ar cere-o imediat pe fată în căsătorie. În comparație cu fostul meu iubit, pentru Liam relațiile amoroase nu se termină dezastruos și nu le-ar pune capăt doar pentru a fi scutit de o presupusă durere ulterioară. L-am văzut în show-urile lui TV încropind o cină splendidă din conținutul câtuși de puțin apetisant al frigiderului unui burlac și râzând în hohote, reușind să facă din rahat bici. Se droghează și are aere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
decât un caz real. Aș vrea să știu ce se întâmplă după ce se termină filmul? E ușor să cadă unul în brațele celuilalt, dar după aceea ce urmează? În Pretty Woman, Richard Gere era deja gelos pe Julia Roberts pentru presupusele ei aventuri amoroase anterioare relației cu el. Julia Roberts, în De bună voie și nesilită de nimeni, a început să umble cu diverși, pentru că era încă speriată de moarte ca nu cumva să se trezească prizoniera pe viață a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încercând să-i apuce mâinile în așa fel încât să rămână țintuită de podea. Din nenorocire, acesta este tabloul pe care îl surprind polițiștii chemați de Charlotte, care năvălesc în casă. Îl ridică pe Finn, eliberând-o pe femeie de presupusul agresor; ceea ce înseamnă că doamna Jim e liberă să se ridice și să-i atace cu deodorantul de cameră. Îmi surprind dorința fierbinte ca unul dintre polițiști s-o pocnească în cap cu bastonul. Văzându-i, doamna Jim înnebunește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-mă, Îi spuneam și lui Casaubon, un colaborator al meu care ieri a fost prezent la convorbire... Deci colonelul Ardenti a venit să ne vorbească despre un proiect al său, o poveste pe care-o consider cam fantasmagorică, despre un presupus tezaur al templierilor. Erau niște cavaleri din Evul Mediu...” Instinctiv, acoperi receptorul cu mâna, ca pentru a-l izola pe ascultător, apoi văzu că-l observam, Își retrase mâna și vorbi cu oarecare ezitare. „Nu, domnule comisar, domnul acela a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu e vorba de o angajare, nu ne-o putem permite. Veți fi retribuit potrivit strădaniei și devotamentului dumneavoastră, dacă-mi permiteți, pentru că munca noastră este o misiune”. Mi-a spus o cifră forfetară În acord cu orele de lucru presupuse, care, pentru timpul acela, mi se păru rezonabilă. „Perfect, dragă Casaubon”. Eliminase titlul, din moment ce deveneam un subaltern. „Istoria asta a metalelor trebuie să devină splendidă, mai mult, aș zice frumoasă. Populară, accesibilă, dar științifică. Trebuie să frapezi imaginația cititorului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
propriii acoliți viitori și a se Întâlni cu ai săi, și a-i recunoaște? Umblă prin locurile de Întâlnire ale așa-zișilor subversivi, unde atâția și atâția, care nu vor fi niciodată astfel, din lipsă de temperament, mimează pe față presupusele comportamente ale idolilor lor. Se caută oare lumina pierdută pe la incendii sau mai degrabă prin câte-o pădurice, unde, după ce a ars totul În flăcări, flăcările pâlpâie pe sub tufișuri, putregaiuri, printre frunzele pe jumătate arse? Și unde ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
link-ul și raporta către...și acela către...și tot așa. De la un nivel încolo, structurile organizaționale deveneau obscure. De aceea se și scriu o sumedenie de cărți tratând despre Management-ul ori Dezvoltarea organizațională. Un fel de dat cu presupusul. Firmistul nu poate supraviețui mult timp în vagul metafizic. Trebuie să vorbești cu Dumnezeii tăi, chiar dacă se întâmplă ca ei să nu arate cum se spune și să nu creadă despre tine ceea ce tu crezi despre ei. Dintr-odată își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu nerăbdare. Văd că sunteți curioși să aflați ce s-a întâmplat. Așezați-vă bine pe scaune să nu cădeți, glumește Teofana. — Chiar atât de grav este? — Știți unde am fost? — La vreo cabană? La vreo petrecere, își dă cu presupusul Eusebiu. — Am fost la părinții lui Alexnadru. Voi n-ați spus că mergeți la ei. — Nici eu n-am știut, că Alexandru, ca nu cumva eu să refuz, mi-a spus după vreo oră de mers. — Nici nu se vor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
stimfalide. Ascultați-mă: Peste oraș și peste restul lumii va veni, vertiginos, Năpasta, Hecatomba, pe drept și pe de-a-ntregul cuvenită, cu vârf și îndesat, pentru stricăciunea și declinul rasei voastre păcătoase, omenești. Nu vă pripiți ca să vă dați cu presupusul, orbilor! Nu este nimic de origine cosmică, geologică, nimic secularizat, nimic de sorginte nucleară, chimică ori microbiologică, cum vi s-au tocit și vi s-au îndobitocit zilnic mințile. Cu atât mai puțin, nimic de sorginte violent-convențională! Vă vorbesc vouă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la Șobolan. Și mie mi se pare umflat! îl confirmă Avocatul, frecându-și preocupat asperitățile încolțite pe alocuri, ale bărbii cărunte, nerase. O fi de la căldură. De la gazele din burtă. Ca la colita de putrefacție, își dă Crocodilul, savant, cu presupusul. Dacă-i pe-așa, mâine la ziuă pui rămășag că va fi nevoie să ne suim cu picioarele pe capac, ca să-i închidem copârșeul. S-au mai văzut cazuri. Da' n-au pompat formol în el, la prosectură? Nu l-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au fost contaminate de spiritul răzvrătirii. Mai ales că au primit rapoarte confidențiale cum că, în unele sate, moșierii, întorși acasă sub ocrotirea armatei și găsindu-și avutul prădat, au început să se facă singuri instructori, judecători și executori ai presupușilor vinovați. ― Asta nu se poate! declama Baloleanu cu o nobilă indignare. Eu nu voi tolera represalii! Unde-am ajunge dacă fiecare s-ar apuca să-și facă singur dreptate după capriciile sale? Legea trebuie să fie egală pentru toți!... (întîlnind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trei oameni ― vârful străpungea aerul încărcat de praf ― și această masă fantastică părea mai solidă decât roca pe care zăcea. ― Nici un semn de viață, murmură Dallas cercetând fiecare metru pătrat al suprafeței. Nici lumină, nici mișcări suspecte. Ridică degetul spre presupusa parte dinainte a navei.) Și fără intrare. Să încercăm pe aici. Înaintând cu infinită băgare de seamă prin grohotișul de roci sparte, Dallas realiză că astronava îi transmitea un sentiment bizar, cel al propriei micimi. Nu micime fizică ― cu toate că arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
schimba și ea corespunzător, dînd un nou rost atît noilor practici de tăiere a porcului, cît și noilor relații dintre oameni. Porcul este în acest caz doar o metonimie. Pe scurt, codificările instituționale trebuie să capete un „rost” pentru cei presupuși a participa la mersul acestor instituții. Doar astfel sînt posibile cu adevărat „bunul comun” și desfășurarea „acțiunilor colective”. Iar pentru aceasta trebuie ca instituțiile să fie coerente, stabile și transparente, astfel încît indivizii să-și poată găsi, în timp, un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
revenirea religiosului”, și anume ceea ce Marc Augé numește întoarcerea la autentic. Atît relația cu sine, cît și relația cu celălalt, care constituie cele două dimensiuni complementare ale acestei „întoarceri la autentic”, au în vedere revenirea la o calitate a vieții presupusă existentă cîndva și/sau undeva, dar pierdută sau distrusă de modernitatea tîrzie în care trăim, o regăsire a vieții „adevărate”, singura care merită să fie trăită cu adevărat. Augé are dreptate să le considere de factură religioasă, deoarece, în majoritatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prima pagină jurnaliștii anunță că „în «agendele de lucru» ale vrăjitoarelor erau trecute și persona lități care nu călcaseră pe la ele, dar le sporeau notorietatea”. OK, se cheamă marketing. Doar că în articolul din interiorul ziarului apare întreaga listă a presupușilor „clienți”. Păi au fost sau n-au fost ? și dacă nu se știe, nu cumva e o problemă de deontologie profesională în a băga, de-a valma, toate aceste vedete în gura lumii ? În sfîrșit, fondul problemei. „Vrăjitoria” este mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vrea să dea lecții ex cathedra. Și aici apare, spontan, reacția : „Lasă abureala !”. Textul își pierde orice referință și dispare în aburul unei pretenții paternalist-elitiste. Ceea ce pare să ne ducă un pas mai departe, căci acest refuz agresiv al autorității (presupuse) din spatele textului (real) seamănă al naibii cu revolta adolescentină împotriva autorității paternale. Iar tînărul actual, nu doar cel din România, trăiește într-o adolescență fără frontiere, amînînd cît poate mai mult momentul „așezării” adulte. În aceste condiții, „tinerii vor exemple
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
gospodării difuze au reîntărit, de fapt, rudenia, chiar dacă într-o formă selectivă și permanent renegociată. Pe de altă parte, această formă de gospodărie rurală a generat ceea ce un antropolog american numea „domesticirea industriei” : muncitorii industriali, recrutați din rîndul țărănimii și presupuși a alcătui noul proletariat, deturnează adesea, la propriu și la figurat, scopurile și resursele industriei de stat în funcție de nevoile și interesele gospodăriilor rurale private. De la alegerea locului de muncă astfel încît să permită cît mai mult timp de lucru și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]