2,828 matches
-
pachet de Marlboro, iar la „Café de Flore”, unde afișa În mod regulat aere de superioritate, a comandat „un espresso très serré”. La „Flore” Îi preparau o cafea foarte tare. Dar tremurul degetelor, când a ridicat ceșcuța, nu a fost pricinuit de o stare de nervi. Vibrațiile se datorau unei supraâncărcări emoționale. Cofeina reprezenta cel mai slab dintre stimuli. Mi‑a spus: - Pe vremuri, Rakhmiel mi‑a fost profesor. Pe urmă a predat În Anglia, la „London School of Economics”. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și de asta nimic n‑a mai putut‑o opri. Alegându‑mă pe mine sau, mai bine zis, obligându‑mă să scriu această biografie, m‑a obligat totodată să mă gândesc și la moartea mea. Dar nu numai moartea lui pricinuită de zona zoster, Guillain‑Barré și așa mai departe mi‑a dat de gândit, ci și multe alte morți. Era vremea de recoltare a unei Întregi generații. De exemplu: chiar În ziua În care a avut loc discuția de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îi dăm un sens diferit pe măsură ce Înaintăm În vârstă. — N-a fost mai curând vorba de o căsătorie din interes sau de conveniență? — Nu. Eu am ales. Și nu regret nimic În privința asta, poate doar suferința pe care o voi pricinui soției mele. Suntem foarte buni prieteni. Întotdeauna am fost și am găsit la ea cea mai mare Înțelegere. — Chiar și când a fost vorba de Hélène Lange? — Nu i-am vorbit despre ea. — De ce? Îi privi pe rând, apoi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
semn de blestem. După care, nu mi-e rușine s-o spun, am luat-o la goană cu torța în mână, fără să le mai sting pe celelalte. Nu de groază sau de teamă față de acel loc, ci din cauza durerii pricinuite de o asemenea stricăciune a trupului nostru. Am dorit să pun aceste triste lucruri la începutul cronicii de-acum sfârșite, și nu la urmă, unde ar trebui să stea în respectul cronologiei, încât cititorul să judece întâmplările vieții regelui Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și de bocit cel puțin un mort. Pavia a fost și ea atinsă de molimă. Măsurile sanitare pe care le-am luat au reușit doar să împuțineze numărul victimelor. S-a făcut simțită apoi, chiar dacă pentru scurt timp, lipsa bucatelor, pricinuită de stagnarea comerțului, căci libera circulație era stăvilită de frica molipsirii. Atenția lui Rotari s-a concentrat atunci asupra Gailei. Rămăsese neclintită în hotărârea ei de a nu se-ntoarce la Pavia, dar mă silea totuși să-i spun totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care mi-a înmânat o scrisoare de la tatăl său către mine. L-au implorat pe Rotari să se oprească, de dragul propriului regat. Drept dovezi ale bunelor lor intenții și ale sincerelor sentimente, ne-au informat despre marile dezordini de la Ravenna, pricinuite de Mauriciu, care încercase să-l dea jos cu forța pe Isacco Platone. Teodoro Calliopa reușise să potolească răscoala, pusese mâna pe el în timp ce încerca să fugă la Cervia și-i tăiase capul în forum. Au continuat descriindu-ne starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a atins și nu m-a privit, ci doar a terminat de spus povestea, În șoaptă, apoi m-a mângâiat pe păr și mi-a dat urechea să mă joc. Încet-Încet am mai uitat de obida pe care mi-o pricinuise telefonul cu venirea lui neașteptată și am deschis ochii, am văzut o aluniță, apoi urechea mare, clară, incon- știentă de propria frumusețe, ca urechea unui animal. Deasupra, pe geam, orașul nou, scufundat În alb, un cadou nedesfăcut. Șaman 11 În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mânecă, șoptindu-i: — Te cheamă Katsuie. Hayashi dădu din cap și răspunse Încet: — Vin imediat. Ia-o tu Înainte. Shibata Katsuie sosise la Castelul Nagoya În cursul aceleiași zile. Se pregătea să plece, după o Întâlnire de taină, dar confuzia pricinuită de sosirea neprevăzută a lui Nobunaga Îl punea Într-o situație dificilă. Prins În propria-i cursă, se târâse, tremurând, Într-o cameră secretă. Cei doi Îl găsiră acolo și oftară ușurați. — Neșteptată vizită! comentă Sado. Ce surpriză! — Tipic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În cap, preotule? Ce năuc nenorocit ești! Zâmbi forțat, apoi i se adresă lui Hayashi Sado: — Și tu. Nu se cade, la vârsta ta. După moartea lui Hirate Nakatsukasa, nădăjduiam ca tu să-mi fii mâna dreaptă. Regret că am pricinuit moartea lui Nakatsukasa. Ochii i se umplură de lacrimi și tăcu un moment. — Nu, nu. Din cauza nevredniciei mele s-a sinucis Nakatsukasa, iar tu ai trădat. De-acum Încolo, voi cerceta lucrurile cu mai multă pătrundere. Și mă veți servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care-l Însoțea pe Ieyasu. În timp ce se grăbea să țină pasul cu calul lui, era mișcat până la lacrimi pentru stăpânul său, a cărui toleranță plină de răbdare față de soția lui și supusă loialitate față de Palat - adică, față de Imagawa Yoshimoto - Îi pricinuiau, cu siguranță, mari chinuri. Ca vasal, avea datoria juruită de a-și elibera seniorul. Trebuia să-l scoată din poziția subalternă și să-l repună la locul său de drept, ca senior al provinciei Mikawa. Iar pentru Heishichi, fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-se cu el? Nu prevăzusem nici un moment așa ceva. — Da, Îmi dau seama. — Și mi-a mai spus că e unul și același Osawa de la Castelul Unuma care, ca general la frontiera provinciei, a apărat Mino ca un tigru și a pricinuit așa de multe probleme În Owari, atâția ani. A sugerat că se poate ca eu să fiu amăgit de vorbele dumneavoastră abile și manipulat de cutezanța dumneavoastră. Vă dați seama că e plin de Îndoieli. — Într-adevăr. — A mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
așa cum plănise, și descălecă. După ce se spălă pe mâini, urcă, liniștit, spre poarta palatului și Îngenunche. — Focurile pustiitoare de acum două nopți trebuie să-l fi surprins pe Maiestatea Voastră. Sper că-mi veți ierta neliniștea pe care v-am pricinuit-o. Stătu Îngenuncheat astfel mult timp, Încât ai fi zis că era cum nu se poate mai sincer, dar, după un timp, ridică privirea spre poarta și zidurile noi ale palatului și se uită În jur satisfăcut, spre generalii din stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
piatră, În timp ce pionierii săpau tuneluri pentru a slăbi fundația zidurilor. Această activitate continuă, neîntreruptă, zi și noapte, fără a le lăsa soldaților din castel nici un moment de răgaz În care să remedieze pagubele. În cele din urmă, o asemenea strategie pricinuia căderea castelelor. Întrucât victoria asupra micilor castele din Shikata și Kanki necesitase asemenea eforturi, era de așteptat ca atacul asupra castelului principal de la Miki să fie și mai dificil. Exista o zonă mai Înaltă, numită Muntele Hirai, cam la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nici un răspuns pozitiv, astfel că până și Domnia Sa a Început să se Îngrijoreze. Ce ai de spus? — Păi, știi... Începu Hanbei, aplecându-se cu mâinile sprijinite de podea, lăsând să se vadă o spinare slabă ca o scândură. I-am pricinuit cumva Domniei Sale griji, din cauza neglijenței mele? Fac tot ce pot ca să mă grăbesc și să mă supun voinței Domniei Sale, pe măsură ce boala Îmi trece, treptat. — Cum?! ce spui? Nobumori Își pierdea calmul. Sau, mai bine zis, judecând după culoarea chipului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Încheiat cu rezultatele cuvenite. Am dorit să aducem repede acest lucru la cunoștința tuturor vasalilor clanului Oda aflați În provinciile de la miazănoapte și să trimitem imediat un rezumat. Nu mai este nevoie să spun că, deși decesul Domniei Sale ne-a pricinuit tuturor o durere insuportabilă, capul generalului răzvrătit a fost expus și trupele rebele au fost exterminate până la ultimul om, totul În răstimp de unsprezece zile de la moartea stăpânului. Nu ne mândrim cu aceasta, dar credem că va mângâia sufletul seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Apoi, aruncă Îndoitura din hârtie În mijlocul seniorilor așezați. Dintr-o dată, ochii tuturor se umplură de lacrimi. Ceasul bătu de amiază. În marea sală plutea o tensiune aproape palpabilă. Katsuie Începu cuvântarea de deschidere: — Tragica moarte a Seniorului Nobunaga ne-a pricinuit o mare tristețe, dar acum trebuie să alegem un succesor vrednic pentru a-i continua opera. Suntem datori să-l servim și În moarte așa cum l-am servit În viață. Aceasta este Calea Samurailor. În continuare, Katsuie le ceru oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În pavilion se făcuseră deja pregătirile. Soția lui Inuchiyo intră repede și Îi servi lui Hideyoshi o ceașcă de ceai. — Ei, doamna mea, spuse el În timp ce bea, privind-o ca și cum s-ar fi pregătit să-i ceară sfatul. Ți-am pricinuit mult deranj, dar acum, pe deasupra, aș mai dori să-ți iau și soțul cu Împrumut, pentru un scurt răstimp. Soția lui Inuchiyo râse veselă: — Să-mi Împrumuți soțul? De mult n-ai mai folosit expresia asta. Hideyoshi și Inuchiyo râseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la alții, zâmbi, cu pielea de sub ochi Încrețindu-i-se ca a unei broaște țestoase. Totul se Întâmpla exact așa cum prevăzuse. Hideyoshi fusese Întotdeauna iute la pornire, iar faptul că de data asta nu-și mai manifesta obișnuita repeziciune Îi pricinuise lui Ieyasu alte temeri. Oare urma să-și stabilească bastionul În Ise sau să iasă pe Câmpia Nobi, la răsărit? Atâta vreme cât Încă se mai afla la Gifu, Hideyoshi putea porni În oricare direcție. Ieyasu așteptă următorul raport care, când sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un copil mic pe genunchi. — Da, da. Îmi Închipui că războiul acela fără sens v-a obosit, stăpâne. Dar, știți, Încă au mai rămas câteva dificultăți. — Ce vrei să spui, Hideyoshi? — Dacă Seniorul Ieyasu rămâne așa cum e, v-ar putea pricinui necazuri. — Serios? Dar a trimis aici un vasal, cu un mesaj de felicitări. — Ei, cu siguranță, n-ar fi fost bine să se pună de-a curmezișul voinței dumneavoastră. — Negreșit. — Deci, va trebui să faceți dumneavoastră ceva primul. În inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
parte a domniei sale(1473-1488), Ștefan a dus un lung și mare război de apărare a independenței Moldovei împotriva imperiului otoman. Războiul antiotoman a început cu bătălia de la Podul Înalt, în apropiere de Vaslui (10 ianuarie 1475), unde oastea moldovenească a pricinuit oștilor otomane o mare înfrângere. Bătălia a avut un mare ecou în toată Europa, trezind admirația Papei, care l-a numit pe Ștefan: „atlet al creștinătății”, iar istoricul polonez Jan Dlugosz a scris că este „cel dintâi dintre principii lumii
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
speranțelor pe care domnul român și le pusese în Imperiul Țarist, care manifestă însă la fel ca Poarta Otomană și Imperiul Habsburgic puternice tendințe anexioniste. Aceste interese ale unor mari puteri ca și numeroasele războaie ruso-turce purtate în Moldova au pricinuit imense pagube umane și materiale poporului român, știrbirea integrității sale teritoriale. Dimitrie Cantemir este nevoit să fugă în Rusia cu familia și 4.000 de moldoveni „între care și Ion Neculce”. Devine sfetnicul țarului. Moare la moșia sa Dimitrievska, dar
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
în viață, sub care Basarabia a fost parte a teritoriului național, să reamintească opțiunile strategice ale națiunii, ferm asumate, încă din Primul Război Mondial, adevărate garanții de securitate la hotarele Europei, dar, în același timp, să reafirme frustrarea și nedreptatea pricinuite de abandonarea României: "De la sfârșitul Primului Război Mondial și în toată epoca unității noastre naționale, România a rămas credincioasa aliaților săi și, în special, Marii Britanii și Franței. Decisă să apere pacea europeană, ea conta pe garanțiile internaționale pentru respectarea integrității teritoriului său
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
a copiilor de azi", care "le vorbesc reprezentanților popoarelor participante la summit într-o voce clară, că viitorul le aparține" și deci, "ne-au deschis provocarea că, prin acțiunile noastre, ei vor moșteni o lume liberă de nedemnitate și indecentă pricinuite de sărăcie, de degradarea mediului înconjurător și de tiparele dezvoltării ne-durabile". În acest paragraf observăm că se face referire directă la "copiii de azi" (care sunt de fapt, "generațiile viitoare", "generațiile de mâine", deci care, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Deși intrat în proiectul rusesc, Gavril Bănulescu-Bodoni va încerca să conserve, o perioadă, spiritualitatea creștină românească a Basarabiei, până în 1821, când a murit. III. Răul dinlăuntru Eminescu nu se mulțumește doar cu explicația unor asemenea acte de trădare, care au pricinuit nenorociri peste nenorociri teritoriilor românești de-a lungul secolelor. El încearcă să facă lumină de ce o etnie atât de numeroasă, comparabilă, după Herodot, cu "inzii", traco-dacii, din care se trag românii, au stat în istorie sub Zodia Racului (vezi Doină
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ultimului Ceaușescu), România a fost și este, pas cu pas, nimicită economic, moral, spiritual, jefuită de resursele ei naturale, amenințată de holocaustologi precum Elie Wiesel și Radu Ioanid (ultimi colportori ai legendei negre), suportând, peste toate, un exod de populație, pricinuit de sărăcie și de ură de sine, exod pe care nici regimul lui Stalin nu a îndrăznit să-l producă, încât viitorul acestei nații pare pecetluit dacă nu se produce o ultimă resurecție, inteligentă și lucidă, a spiritului național eminescian
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]