2,539 matches
-
real: locuința părintească nu era palat boieresc, ci o casă modestă de țară, dar încăpătoare și gospodărească, nu lipsită de o anumită eleganță rustică. Era o construcție geometrică, puțin ridicată deasupra solului, cu câte două ferestre mari în lături. Un pridvor înalt în față, la care suiau pe vreo șapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe două coloane zvelte, dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. De o parte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care suiau pe vreo șapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe două coloane zvelte, dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau rămuroși. [...] Înlăuntrul casei, o odaie pe dreapta, cu o fereastră în față și două laterale, dând cu ușa înspre sală, alcătuia camera de meditație și de lucru a lui Gh. Eminovici, iar în zilele mari salonul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trecând, lucrurile s-au mai limpezit și alte detalii au ieșit la iveală. Călinescu nu a văzut casa decât după ce scrisese monografia și se bănuiește că descrierea a făcut-o după fotografii, întrucât amintește de cei doi tei care străjuiau pridvorul casei. În baza documentelor, se poate afirma însă cu siguranță că de o parte și de alta a pridvorului (poate chiar la construirea casei) fuseseră plantați doi salcâmi, dintre care unul, regenerat, se păstrează și astăzi. Un amendament se impune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
după ce scrisese monografia și se bănuiește că descrierea a făcut-o după fotografii, întrucât amintește de cei doi tei care străjuiau pridvorul casei. În baza documentelor, se poate afirma însă cu siguranță că de o parte și de alta a pridvorului (poate chiar la construirea casei) fuseseră plantați doi salcâmi, dintre care unul, regenerat, se păstrează și astăzi. Un amendament se impune și la afirmația lui Călinescu în legătură cu faptul că nu trebuie exagerat numărul cărților din bibliotecă. Se știu astăzi titlurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
șubredă ajunsese. Nu-i de mirare că în fotografia din 1909 (prima fotografie reprodusă și publicată de G. Călinescu cea cu Teodor Goilav în față, stând cu mâinile în șolduri) casa arăta jalnic: de o parte și de cealaltă a pridvorului pereții sunt sprijiniți cu proptele din lemn, cel dinspre drum este serios fisurat între cele două ferestre, jumătatea din față este lăsată, căci o fereastră se află mai sus, alta mai jos; o balustradă a treptelor pe care se suia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt sprijiniți cu proptele din lemn, cel dinspre drum este serios fisurat între cele două ferestre, jumătatea din față este lăsată, căci o fereastră se află mai sus, alta mai jos; o balustradă a treptelor pe care se suia în pridvor lipsește, tencuiala este dusă (pe alocuri măcinată), burlanul din stânga lasă apa să curgă direct pe perete, geamurile sunt sparte, curtea plină de bălării. Că fotografia din 1909 a fost executată de către Teodor Goilav o atestă și o scrisoare autografă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
repetate de pe noua biserică, un brâu de cărămizi, de jur împrejurul casei, alcătuia, împreună cu plinta exteriorului, un paralelism ce dădea construcției o notă de temeinicie. Ferestrele erau situate cam în aceleași locuri ca la casa veche, numai că erau mai joase, iar pridvorul mai larg, boieresc, în stilul timpului, cu patru stâlpi de lemn în față și doi în spate, ornamentați cu elemente florale în partea de sus. Toate acestea arătau nu gustul familiei Eminovici, ci influența mentalităților botoșănene a anilor '30. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai larg, boieresc, în stilul timpului, cu patru stâlpi de lemn în față și doi în spate, ornamentați cu elemente florale în partea de sus. Toate acestea arătau nu gustul familiei Eminovici, ci influența mentalităților botoșănene a anilor '30. În pridvorul noii construcții se urca pe două rânduri de trepte, din lateralele casei, protejate de o balustradă ridicată direct din pământ. Un salcâm și o salcie plângătoare încadrau pridvorul. Chiar în fața casei fuseseră plantați niște trandafiri, îngrădiți de câțiva mici stâlpi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu gustul familiei Eminovici, ci influența mentalităților botoșănene a anilor '30. În pridvorul noii construcții se urca pe două rânduri de trepte, din lateralele casei, protejate de o balustradă ridicată direct din pământ. Un salcâm și o salcie plângătoare încadrau pridvorul. Chiar în fața casei fuseseră plantați niște trandafiri, îngrădiți de câțiva mici stâlpi; curtea, plină cu iarbă, era marcată de cărări întâmplătoare. Nici interiorul nu păstra împărțirea camerelor din vechea casă părintească. Un hol pe mijloc și câte două camere laterale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
casa a fost construită ca să reziste peste veacuri: pereții din cărămidă, acoperiș de tablă vopsită imitând șindrila, pod trainic din lemn de stejar, la fel cu parchetul și ușile. Două banchete solide stau de o parte și de alta în pridvor, invitând vizitatorii la meditație; de aici se puteau asculta, o vreme, vocile lui Călinescu, Perpessicius, Tudor Vianu, Arghezi, Sadoveanu, memorabile interpetări ale versului eminescian datorate lui George Vraca, Ion Manolesu, Emil Botta, Irina Răchițeanu-Șirianu, Ion Caramitru și alții, corul filarmonicilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îmbinate, cu totul în afara spiritului casei inițiale și în afara oricărei tradiții locale. În al doilea rând, pentru a o apropia de vechea sa imagine, trebuia scos parchetul de stejar din tot interiorul casei, care făcea notă discordantă cu dușumeaua din pridvor. Cum lemnul îi era la îndemână căminarului Gheorghe Eminovici (parte din trupul de moșie dinspre Cătămărăști era împădurit pe aproximativ 23 de fălci de pământ), sigur și-a făcut casa gospodărește, cu dușumea, sătul de lutul de la Dumbrăveni și păstrând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni de la curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[?] Deodată-ncepu mai tare: Gaga gagaga! Beh! s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-ntocmești precum un faur/ Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci13.) Când nu mai suntem copii, am murit de mult spunea Brâncuși, pornit și el în lume dintr-o altă vatră de sat, de unde reține pentru tot restul vieții stâlpii pridvorului hobițean, masa rotundă țărănească, căucul, dar și himerele din poveștile copilăriei; pe care le-a stilizat și cărora le-a dat, trecându-le prin focul genial al creativității sale, dimensiuni și înțelesuri universale. Nimic nu este întâmplător în lumea aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Române la Sfintele Locuri. Se numește Arhim. Ieronim Crețu. El se ocupă de bunul mers al Ortodoxiei la Sfintele Locuri. Cum am ajuns În curte, părintele David mă invită În biserică. Tocmai se terminase slujba vecerniei: orele 19-20. Intru În pridvorul bisericii, dau mulțumire lui Dumnezeu, mă Închin și apoi privesc pictura de pe pereții de aici până vine părintele superior, fiindcă fusese anunțat de venirea mea. Am văzut o frumusețe de pictură. În pridvor, pe partea de răsărit a bisericii este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
terminase slujba vecerniei: orele 19-20. Intru În pridvorul bisericii, dau mulțumire lui Dumnezeu, mă Închin și apoi privesc pictura de pe pereții de aici până vine părintele superior, fiindcă fusese anunțat de venirea mea. Am văzut o frumusețe de pictură. În pridvor, pe partea de răsărit a bisericii este pictată harta României În toată splendoarea ei. Sunt punctate județele țării cu biserici și chipul Sfintei Cruci. În partea de sus, pe hartă, este pictată icoana Maicii Domnului cu Pruncul În brațe. De
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Lacul este aproape de Poarta Oilor, intrarea În vechea cetate a Ierusalimului. Acum au mai rămas numai niște ruine, aș putea spune. Zidurile s-au dărâmat, nu mai sunt Întregi cum au fost. Se văd niște despărțituri În zid, acelea erau pridvoarele ca niște camere mici unde stăteau cei bolnavi care erau aduși. Se poate coborî pe trepte la apă. Treptele sunt și ele distruse, cu multă atenție trebuie să cobori. Zidurile sunt adânci și apa a scăzut mult. Este ca un
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Mare pentru a o achita, precum și pavarea împrejurul bisericii cu lespezi de pia tră. Ba, încă, proprio motu, a voit să mărească curtea și a stricat frumoasa perspectivă a parcului care se unea cu biserica. Acum, numai de sus, din pridvor, se mai vede legătura. Cheltuiala lucrărilor tot Dinu a soldat-o. Precum, în primul an, a povățuit-o să nu lase prea mulți lăstari la vie ca să nu intensifice într-un singur an producția, slăbind rădăcina. N-a fost însă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
alcătuită din blăni de stejar încheiată la colțuri în formă de coadă de rândunica. A fost reparata de mai multe ori și recent a fost renovată total, înlocuindu-se acoperișul. I s-a turnat fundație de beton, a fost mărit pridvorul, montându-se două uși frumos sculptate, a fost repictată,împrejmuita cu gard de fier pe fundație de beton.
Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni din curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[? ] Deodată-ncepu mai tare: - Gaga gagaga! - Beh! s-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe care s-ar fi hotărât s-o ia de nevastă. - Nu mă speria! Ia-mă ușor și spune-mi tot și pe rând. Hai să stăm nițeluș pe prispa pivniței. Apoi s-au așezat pe scândura lată care pardosea pridvorul pivnițelor, iar Mașcatu a început să povestească. I-a spus despre puterea neobișnuită a lui Pampu, despre cele două răni de pe gât, despre privirea lui nouă, de om abia trezit din somn. Și-a adăugat mai mult în șoaptă: - Ioniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prin dos, pe la bucătărie, și de-acolo o lua pe scările de lemn care duceau direct spre odăile cele mari. Acum urcase prin față, pe treptele neregulate din lespede întărită cu piatră roșie, până în cerdac. Ușile erau zăvorâte, iar în pridvor, pe patul înălțat și împrejmuit cu balustradă de stejar, dormeau la rând toate slugile casei. Într-un colț, Mărineci cânta încetinel un cântec de iubire. Îl chemaseră fetele care țineau casa și care se dădeau în vânt după cântecele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ea venea din arșița câmpului, avea părul împletit și buzele roșii, iar el îi ieșea în cale și-i spunea: Arde inima în mine/ Când ridic ochii spre tine. Era o melodie ușurică și alunecoasă. Se vedea luna printre stâlpii pridvorului și venea din când în când câte o boare caldă și parfumată. Când Mărineci terminase cântecul, o fată pe care o știa doar din vedere îl împinsese ușor cu vârful piciorului și îl întrebase dacă era adevărat c-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tău, te rog să mă ierți, dar scoțându-ți lucrurile din rucsac am dat de el și firește curiozitatea mea, n-ai scris nimic zilele astea, și cum ai fi putut preocupat numai de desenele tale, te-aștept acum în pridvorul unei case țărănești din Dragomirna și, ciudat, parcă asta fac de foarte mult timp, te aștept, n-aș mai vrea să plecăm de aici, deși tu spui că mine dimineață ar fi timpul s-o pornim spre Bălinești, Theo, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum aș fi fost în stare să-mi amintesc despre limbajul gotic pe care-l descifrai dintr-o singură privire a ochiului în arhitectura ingenioasă a bisericii, și-mi ridici și mie ochii pentru câteva clipe înspre bolta stelată din pridvor, dar privirea mea se-ntoarce grabnic la buzele tale, când mâna ta întinsă spre boltă descrie ceva anume, Theo, te rog, iartă-mă! mi-e însă imposibil să te mai ascult când ești atât de aproape de mine, mâna ta coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
păcat, Daniel, de munca noastră de atâția ani?! Să vină oarecine și să dea cu var pe pereții noștri, chiar dacă s-ar picta numai pronaosul și restul picturii ar rămâne neatinsă, tu știi cum am conceput eu totul, încă din pridvor cei ce intră în biserică trebuie să simtă ceva, ceva viu și puternic, o forță care-i absoarbe înlăuntru, pictura de pe perete să nu le dea pace, să-i neliniștească atât pe credincioși cât și pe cei fără credință, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]