3,372 matches
-
some biding. GLOUCESTER: Hearty thanks; CURTEANUL: Ești regele, si noi te ascultăm. LEAR: Atunci, e viață-n asta. Ei, dacă-i să-l prindeți, atunci să-l prindeți alergînd. Să, să, să, să. Iese în fugă. Slujitorii îl urmează) CURTEANUL: Priveliște de jale-n cel mai de jos om, Dar într-un rege-i de nespus. Ci ai o fiică Firea răscumpărînd-o de blestemu-obștesc Ce-aduseră ei cele două. EDGAR: Salut, nobile domn. CURTEANUL: Șir, repede. Ce vrei? EDGAR: Ai auzit
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
toate automatismele unei existențe neschimbate de veacuri. Apropierea de orașul natal ("când mă scobor la Dolhasca, mi se pare că am și ajuns") îndeamnă încă mai abitir la reverie datorită înmulțirii "semnelor" familiare, călătorul trecând de acum încolo nepăsător pe lângă priveliștea din jur, pentru a retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete "imaginile trecutului" deșteptate de "scurta trecere" a unei trăsuri "cu arcuri slăbite", trasă "de o pereche de cai costelivi", "îndemnați aprig de un birjar rufos". Nota bene: recunoașterea tipicității peisajului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ceva, copilul se îndreaptă cu pași hotărâți spre "iazul Călugărului", cu gândul de a-și lua viața. E împiedicat însă de moartea neprevăzută a unui cunoscut ("băiat potolit"), al cărui cadavru tocmai atunci se întâmplase să fie scos din apă. Priveliștea leșului "ciugulit de gângănii", descris cu minuție naturalistă ("furnicile și începură să se urce pe picioare și pe pântece; câteva făcuseră din buric un mușuroi; una cerca să pătrundă sub pleoapa trasă, iar alta și pătrunsese în nara plină de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și estetic) superior știu să se resemneze în fața morții și s-o accepte discret ("moartea trebuie scoasă din văzul celorlalți"), din dorința nobilă de a-i feri pe cei dragi de spectacolul dezgustător al degradării fizice și al propriei descompuneri. Priveliștea morții îl ajută pe Bizu să se înțeleagă mai bine: Nu-l plângea pe bătrân, neștiutor de tragedia propriei sale dezagregări, ci se plângea pe dânsul, care trebuia s-o vadă, să o miroase, și să ducă el mai departe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se pare că în zilele noastre nevestele au devenit foarte miloase cu soții lor și nu vrea să- i mai vadă ștergându-i prin magazine sudoarea cu mâneca umblând printre rafturi și zgâindu-se la etichete. Pentru ele devine o priveliște chinuitoare să-l vadă umblând cu hârtiuța ca să găsească biscuiții ăia fără zahăr sau un kil “din-aia-care-nu-e-prea- prea-dar-nici-foarte-foarte-numai-să-vezisă-fie- proaspătă! Eu ca bărbat, ce să zic, m-am învățat cu lista demult. Jugul căsniciei presupune și asta. dar totuși am o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
răsună camera: Ia-mă mamă lângă tine că nu mai pot să suport blestemata asta de singurătate care este cel mai aprig dușman al meu. Cu pași domoli și nesiguri, intru în bucătărie unde mă întâmpină ca să spun așa, o priveliște apetisantă. ----Pe masă, stau înșirate fel de fel de mâncăruri, băuturi și dulciuri ba chiar și un platou cu fructe, așa cum e datina la sărbătorile creștinilor. Văd ibricul de cafea, îmi place cafeaua, aș vrea să beau, dar o forță
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
obsesiv în majoritatea textelor epocii, căpătând o oarecare nuanțare numai în ceea ce privește justificarea acestei afirmații. În acest sens, Ion Voinescu II în Cugetări asupra teatrului (1836), articol care totuși capătă linii romantice, acordă actului dramatic atributele unui panaceu universal: "Este o priveliște făcută ca să ne insufle respect pentru virtute și ură pentru crime; să aducă în inima noastră mișcările cele mai vii care măresc simțitatea noastră, să ne revolte împotriva nelegiurii și să sape adânc în sufletul nostru prin formele poeziei și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
92) „Și a zis Dumnezeu: «Să se facă lumină!» (Fac. 1, 3). Cel dintâi cuvânt al lui Dumnezeu a creat lumina, a risipit întunericul, a pus capăt tristeții, a veselit lumea, a adus dintr-odată, peste toți și peste toate, priveliște veselă și plăcută. S-a arătat cerul, care mai înainte, era acoperit de întuneric, tot cu atâta frumusețe pe cât o mărturisesc și astăzi ochii noștri. Văzduhul s-a umplut de lumină; dar, mai bine spus, avea atârnată în el chiar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
faptul era așteptat de la o revoluție care se cocea și care eșuase la 1905. Iată de ce pariul istoric al lui Stere, în privința Basarabiei, era revoluția din Rusia, singura în stare s-o scoată din ecuația instrumentată de Anglia. Gradoarea acestei priveliști istorice face obiectul vastului ciclu epic În preajma revoluției, titlu pe deplin sugestiv. S-a dovedit că Stere a avut dreptate: revoluția din Rusia a readus Basarabia la patria-mamă. Orb, în schimb, a fost Stere privitor la esența comunistă a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
A șasea elegie). Din acest repetat, mâhnitor NU, obstacol în calea transparenței, un "Nu" cu analogii în cenzura transcendentă la Blaga, decurge apăsătoarea, progresiva notă de tânjire metafizică. De o parte "opțiunea de real" din A șaptea elegie, de alta priveliștea descurajantă a interdicțiilor din Elegia a zecea, rotirea în cercul-limită, teribil spațiu de incertitudini: "Nu sufăr ceea ce nu se vede, / ceea ce nu se aude, nu se gustă, / ceea ce nu se miroase, ceea ce nu încape / în încreierarea îngustă, / scheletică a insului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Nu se știe cine îl vede pe cine"; apoi, în Criză de timp, detalii: Copacii ne văd pe noi, / iar nu noi pe ei..." Trimiteri similare abundă în reflecțiile din Respirări: Ochii "nu sunt altceva decât doi magneți care atrag priveliștile spre ei. Ochii nu sunt capabili să emită din ei înșiși priveliști". Sau: " Aidoma ochiului, cuvântul vede lumina, dar, spre diferență de ochi, cuvântul o reține în el..." Că limbajul Elegiilor, ermetic, nu se sustrage absconsităților și abstractului, că lectura
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
timp, detalii: Copacii ne văd pe noi, / iar nu noi pe ei..." Trimiteri similare abundă în reflecțiile din Respirări: Ochii "nu sunt altceva decât doi magneți care atrag priveliștile spre ei. Ochii nu sunt capabili să emită din ei înșiși priveliști". Sau: " Aidoma ochiului, cuvântul vede lumina, dar, spre diferență de ochi, cuvântul o reține în el..." Că limbajul Elegiilor, ermetic, nu se sustrage absconsităților și abstractului, că lectura lor reclamă pași mărunți și reluări, acestea grevează asupra comunicării. Alte trei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
jivine respingătoare întreținând coșmarul: "Buhele fierb în văgăuni adânci. / De-atâta vreme nu mai știe nime / Că-i miez de noapte pururi și s-aud / Șoareci rozând în pustiime" (Orpheos). Iarăși ca la Blaga, halucinații, iluzionism magic, dolorism și panică; priveliști din "vremuri imemoriale" irită ochiul, înfricoșând pe cel "singur în absolut". Aproximări despre Ce este pustia? viziuni diversificate într-un text ori altul vorbesc prin adițiune, oarecum profetic: În Pustie nu se poate naște nimic În pustie nu poate muri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cavaleri, castelane), reverberații, ceremonii și simbolisme, invariante și ecouri cu tente patetice înlesnind înscrierea în trans-temporal. Frapează indicatori ai misterului, vibrații introducând în hinduism, în apocalipsă ori în diverse medievalități; un extatism de tip bizantin coexistă cu tumultul modern al priveliștilor lăuntrice. Privirile evocatorului în transă merg admirativ spre câte un "grande" hispanic, spre vreun principe toscan ori spre vreun înțelept oriental; el însuși devine Don Cezar ca într-un lamento cu acest titlu (la moartea unei fetițe de unsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Strâmbă începe să fie și ea Și țeapănă-n oasele roase. În strategia vizuală a poetei acționează pluriform mirajul, însă nu în direcția sublimităților; aproapele și departele întristează, deopotrivă, atât în Apa morților, în Asemenea ielelor, cât și în alte priveliști. La Sadoveanu, fenomenul reveriei treze era definit astfel: "Mirajul acesta al depărtărilor în bărăganuri are în popor un nume trist: apa morților (titlu de roman, în 1911). Nu cu Sânge de ură se pot aduna "oasele zdrobite" ale derutantului Ieronim
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ivănescu) e o implorare șoptită: "Tată, dacă altfel nu se poatre, / Facă-se voia ta..." Tușe sumbre, în texte analoage, punctează văi înghețate și ceruri închise, "întunecata zare" și "nesfârșita fugă". Episod rarisim, senin: O caleașcă trasă de fluturi străbătând "priveliști de vis", duce, ca în basme, într-un ambient de pace. Discursul în zăbranic cernit, reluat de la un volum la altul și devenit o patetică monodie, excelează în miresme metafizice, constituindu-se astfel într-un produs liric definitoriu. Neconsolată de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un principiu activ, necanonic, un potențial stimulator cu urmări notabile orientând spre arhei și istorie, favorizând o mitologie a pădurii și introducând într-un bestiarium propriu. Consonant cu Sadoveanu, în autorul Primelor iubiri acționează un filon elegiac, gingaș generator de priveliști interioare fluide. Moartea căprioarei devine motiv de meditație cu suport patetic: "Seceta a ucis orice boare de vânt, / Soarele s-a topit și a curs în pământ..." Un pușcaș împreună cu fiul (cu poetul adică) pleacă la "vânătoare de capre / vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
zid uriaș, izbit de moarte... Evoluția poetului (împărțindu-se între versul tradițional și verslibrism) e mai puțin una de stil, de limbaj, cât de adâncire în întrebările primordiale prin intermediul metaforelor esențializate. Constantă e preocuparea de a imprima reveriilor intelectuale, fluidului, priveliștilor astrale și marine, semnificații grave. Expansiune și introspecție, oscilații între pământesc și aerian, foc și amintiri stinse toate par a se echilibra sugerând o stare de veghe relevantă, elegiacă. În căutarea marilor certitudini, gânditorul crede a le găsi, fie și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cele două republici surori. Administrația Naționala a Fermelor Porcine a revenit în vechiul ei sediu, iar Marele Cimitir a fost mutat (cu cele deocamdată doar paisprezece monumente funerare de lux cu tot) pe Dealul Uriașului, de unde, oricum am lua-o, priveliștea este mult mai frumoasă. Și astea toate chiar așa s-au petrecut. 59. Cele două statui ecvestre ale martirului Robert von Pohlen Pe lângă atâtea perioade succesive cumplite 26, toate perfect justificabile și justificate (sublimele războaie eroice cântate de poeți, pandemiile
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cele două republici surori. Administrația Naționala a Fermelor Porcine a revenit în vechiul ei sediu, iar Marele Cimitir a fost mutat (cu cele deocamdată doar paisprezece monumente funerare de lux cu tot) pe Dealul Uriașului, de unde, oricum am lua-o, priveliștea este mult mai frumoasă. Și astea toate chiar așa s-au petrecut. 59. Cele două statui ecvestre ale martirului Robert von Pohlen Pe lângă atâtea perioade succesive cumplite 26, toate perfect justificabile și justificate (sublimele războaie eroice cântate de poeți, pandemiile
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
acest caz, a implicat croirea unui drum spre Europa Orientală de-a lungul litoralului Mării Negre. Ajungând în Dobrogea, existau posibilități de a pătrunde în ținuturile noastre. Fie traversând vadul de la Isaccea (Noviodunum), pentru a avansa spre Bugeac, de unde se desfășura priveliștea descumpănitoare a stepelor nesfârșite. Fie întorcând spre vest, pentru a trece vadul de la Hârșova (Carsium), de unde în fața ochilor se derula amăgitoarea Curbură a Carpaților. Gurile Dunării au avut, totuși, forța de a mai risipi din vraja izolării noastre. Deși închisă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
acesta să înceapă oficial. Alan Bond a plătit 160 de milioane pentru St. Moritz, astfel furnizându-i lui Trump banii de care avea nevoie pentru a supraviețui crizei din domeniul imobiliar. Îmi aduc aminte de un complex de apartamente cu priveliște la ocean, pe care l-am luat ca investiție. Proprietara cerea 59.000 de dolari pe el. Piața imobiliară mergea foarte bine în acea perioadă, așa că nu știam dacă va dori să vândă neapărat sau mai are și alte oferte
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
teatrul ne dezvăluie enigma vieții, o viață unde totul e dublu, unde totul se înscrie în tensiunea dintre corp și spirit, dintre corp și suflet. Așa se explică de ce femeia narcisistă din Mănușa neagră îndură atât de greu absența copilului, priveliștea patului gol și de ce pare atât de straniu tot ceea ce spune despre această absență, despre acest pat gol, căci, dacă vorbele ei trădează un sentiment de înstrăinare față de o realitate lipsită de o veritabilă consistență, e tocmai pentru că există „prea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
celei occidentale. Pentru mexicani, ne amintește Artaud, așa-numita mana, adică reprezentarea forțelor supranaturale ascunse în fiecare formă, stă la baza concepției potrivit căreia orice efigie închide în ea puteri nevăzute, în vreme ce arta occidentală nu-i oferă conștiinței spectatorului decât priveliștea unor pietre moarte, incapabile să se însuflețească și să vorbească, efigii vide, golite de conținut și, ca atare, lipsite de orice umbră. Altfel spus, viziunea occidentală asupra artei conduce, în opinia luiArtaud, la o cultură care separă piatra de psyche
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai sus poteca devine mai îngustă și terenul mai abrupt. Odihnește-te un moment, și observă o briză răcăroasă pe care o simți pe piele și prin păr. Ești deja destul de sus pe munte și sub tine se întinde o priveliște frumoasă... poți vedea la kilometri depărtare în jurul tău. Ici și colo poți da peste un iepure sau câteva capre de munte sau oi. Ele trăiesc în pace aici sus, împreună cu păsările și fluturii. Și pe măsură ce urci mai sus, muntele devine
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]