5,783 matches
-
derivate ajung la ei. Interesul lor se concentrează asupra selecției unui intermediar de piață suficient de puternic și competent pentru a face față unor șocuri financiare. Aici alegerea este mai ușoară, reputația marilor bănci impune și face din acestea parteneri privilegiați pe piețele de negociere. Pe de altă parte, în interiorul sistemului bancar, numărul contrapartidelor cu produse derivate crește exponențial ca o consecință a expansiunii piețelor și mai ales datorită costurilor tranzacționale reduse ale compensărilor interbancare. În cazul crizelor financiare, compensările nu
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
de producție suplimentare și clientelă deja fidelizată. Investitorii strategici recurg în principal la fonduri proprii pentru achiziții, pe când investitorii financiari utilizează preponderent capital de împrumut. Există și o categorie de investitori care fac un arbitraj al riscului beneficind de informații privilegiate. Aceștia cumpără acțiuni ale firmei înainte de anunțul oficial al tranzacției, pentru a obține un preț mai mare de la firma achizitoare. Firmele țintă pot deveni din parte ofertantă vectori ai cererii, în cazul includerii lor în programe de privatizare, sau, în
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
Dacă după lansarea OPR rămân acțiuni pe piață, este obligatorie o a doua ofertă, la un preț cel puțin egal cu cel din prima ofertă. După expirarea acestor oferte, acțiunile rămase sunt retrase definitiv de la tranzacționare. OPR au o natură privilegiată, deoarece micii acționari nu pot s-o respingă, fiind în pericol de a rămâne cu niște acțiuni fără circulație. 3. După relațiile care se stabilesc între companii, achizițiile pot fi salvări, colaborări, operațiuni contestate și invazii. Salvarea organizațională se face
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
care afectează comerțul dintre statele membre U.E. Art. 86 T.U.E. consacră regulile aplicabile întreprinderilor cu caracter public (regii autonome, societăți comerciale la care participarea statului este majoritară) care sunt obligate să respecte regulile mediului concurențial cu toate că se află în situații privilegiate iar art. 88 și art. 89 T.U.E. reglementează ajutorul de stat. Pentru punerea în aplicare a prevederilor Tratatului a fost adoptată legislație secundară și anume regulamente. Unul dintre cele mai importante a fost Regulamentul nr. 17/62 pentru aplicare art.
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
comerț . Răspunderea pentru actele și faptele prepusului, îndeplinite în limitele atribuțiilor conferite, incumbă în temeiul art. 393 C. com. însăși patronului. În consecință în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractante, patronul are acțiune directă împotriva cocontractantului prepusului. Având în vedere această situație privilegiată art. 397 C. com. arată că "prepusul nu poate fără învoirea expresă a patronului, a face operațiuni, nici a lua parte, pe socoteala sa proprie sau a altuia, la negoțuri de natura aceluia cu care este însărcinat". Prepusului comercial îi
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
de stânci! [...] Mai bine să urce, să urce! Să nu se lase până nu s-o vedea măcar în poienița de sub stână [...]". Atunci când tensiunea epică atinge paroxismul, se livrează, în doze mici, momente de respiro, în care, din nou, simțul privilegiat al auzului este utilizat ca barometru: "Agripina se opri locului. [...] căută să răzbată cu urechea prin zgomotul și pocniturile Iablanicioarei, dar nu deosebi nimic. Își muie mâinile în spumele pârâului, își aruncă pe ochi câțiva pumni de apă, cum i-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
critică a ideologiilor supraordonată acestei mișcări. Găsind că cercetarea lui Habermas are multe incidențe cu cele relatate în Exod ( Ieșirea, în traducerea ortodocșilor), Ricoeur califica întreprinderea acestuia drept o "escatologie a eliberării". El menționa că " Fiecare, repet, are un loc privilegiat și, dacă pot spune, preferințe regionale diferite: în cazul hermeneuticii, o atenție acordată moștenirilor culturale, axată poate într-un mod mai hotărât pe teoria textului; în cazul criticii ideologiilor, o teorie a instituțiilor și a fenomenelor de dominație (s.n
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
astfel, un dublu rol: ea salvează trecutul de reprezentările abstracte și de ideologiile istoriste și, pe de altă parte, salvează obiectul din uitarea pe care o implică transformarea sa în marfă. Gestul reprezintă, din perspectiva paginilor de față, o modalitate privilegiată a experienței trecutului prin intermediul materialității obiectelor sau, mai bine spus, a trecutului ca materialitate, ca mod de producere și public. Materialismul istoric își găsește aici, cum spuneam mai sus, o confirmare și, deopotrivă, o critică. Mai exact, se evită transformarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în faptul că îl protejează pe Benjamin de orice interpretare excesiv marxizantă: „Darum ist das Reich Gottes nicht das Telos der historischen Dynamis; es kann nicht zum Ziel gesetzt werden. Historisch gesehen ist es nicht Ziel, sondern Ende.“ Nici un moment privilegiat al istoriei nu poate marca, în această perspectivă, sfârșitul timpurilor. La fel, nici o stare socială privilegiată, corespunzătoare unei vârste de aur, nu poate fi interpretată ca secularizare a eschatonului tradițional. Diferența radicală pe care Mesia o marchează nu poate fi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Gottes nicht das Telos der historischen Dynamis; es kann nicht zum Ziel gesetzt werden. Historisch gesehen ist es nicht Ziel, sondern Ende.“ Nici un moment privilegiat al istoriei nu poate marca, în această perspectivă, sfârșitul timpurilor. La fel, nici o stare socială privilegiată, corespunzătoare unei vârste de aur, nu poate fi interpretată ca secularizare a eschatonului tradițional. Diferența radicală pe care Mesia o marchează nu poate fi, altfel spus, suprimată sau „interpretată“ politic sau istoric. Odată cu posibilitatea teocrației cade, pentru Benjamin, și posibilitatea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fest.“ Faptul că mesianismul nu este la Benjamin o chemare explicită, iar ocazia manifestării sale este, de fiecare dată, secun dară în raport cu destinul triumfal al învingătorilor este important: el clarifică, de fapt, modul în care răscumpărarea eschatologică aparține, în mod privilegiat, ruinei și marginalului, având ca miză actualizarea potențialităților rămase în derivă în urma eșecului istoric. „Profetul care privește în urmă“ nu pro cedează hermeneutic, ci filologic. Trecutul nu anunță în ma nieră tipologică viitorul care îl va „desăvârși“, ci dispune de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
domeniul reic în cel fantasmagoric, mani festarea lor ca imagini. În varianta din 1939 a textului Paris, die Hauptstadt des XIX. Jahrhunderts, Benjamin prezintă această chestiune ca miză fundamentală a proiectului parizian din Passagen-Werk. În ceea ce privește experiența flaneurului, două sunt domeniile privilegiate ale imaginilor fantasmagorice: mulți mea trecătorilor și universul mărfurilor. Ca un exemplu al momentului epistemologic al acestei experiențe, mă voi referi cu precădere la primul domeniu. „Die Menge ist der Schleier, durch den hindurch dem Flaneur die gewohnte Stadt als
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sunt revizitate venind de pe trasee mereu noi. Străbaterea orașului presupune această cartografiere „inten sională“ a spațiului, parcurgerea unor trepte ale realului, cobo rârea în tărâmul Mumelor. Structura labirintică este legată de cisiv de conceptul orașului, ea face posibilă, în mod privilegiat, experiența urbană. Memoria - rememorarea locurilor - sau descifrarea scriiturii urbane care oferă clădirilor, străzilor, oamenilor un chip sunt ispite ale acestui labirint, încercări și, în același timp, Ariadne. În felul acesta, memoria colectivă, involuntară poate să survină doar în momentul în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cuvânt.“ Cafeneaua devine un labirint viu, înscenare a pragurilor care, odată trecute, oferă accesul către natura fluidă, efemeră a orașului. Geamul cafenelei devine filtrul deconstructiv prin care mulțimea, clădirile, străzile ajung să fie privite: el reprezintă, se poate spune, mediul privilegiat al experienței urbane, la fel cum, mai demult, oglinda reprezenta mediul experienței metafizice. Un alt exemplu al modului în care orașul survine în experiența copilului este șantierul (Baustelle): „Kinder nämlich sind auf besondere Weise geneigt, jedwede Arbeitsstätte aufzusu chen, wo
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
venit în fire“, privit dincolo de reprezentările sale dominante, ocupat de spirite și marcat de răscrucile posibilităților sale. Caracterul mimetic bazat pe recunoașterea și colportajul similitudinilor, deconstrucția reprezentărilor reificatoare și, deopotrivă, rolul recuperator al memoriei fac din jocul copilului o modalitate privilegiată a experienței urbane. Ea poate fi regăsită mai târziu, în cazul flaneurului, al peticarului (Lumpensammler ul) sau al colecționarului, într-o formulă complexă, aflată sub un acut simț al istoriei și al conflictului social. De fapt, experiența urbană la aceste
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mulțimii sau în întâlnirea mirabilă a numelor de străzi? Benjamin răspunde: ca momente de ilumi nare momentană (Augenblicke plötzlicher Belichtung), care co respund, din punctul de vedere al cunoașterii istorice, acelui „Jetzt der Erkennbarkeit“ care se vădește a fi forma privilegiată a timpului mesianic. Nici o descriere, nici o narațiune nu pot urma logica acestei tensiuni dialectice a reprezentărilor urbane. Foto grafia o face, întrucât ea scapă conceptualizării și, deopotrivă, povestirii. Textul Ancăi Oroveanu „150 de ani de fotografie (1839- 1989)““ aruncă o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dimensiunea eschatologică a istoriei (gestul teologic) și ca deconstrucție a reprezentărilor ideologice ale prezentului „învingătorilor“ (gestul politic). Imaginile dialectice ale Berlinului începutului de secol XX permit această triplă lectură, iar experiența urbană își găsește astfel, în Copilărie berlineză..., o ilustrare privilegiată. Figura copilului, aflat în descoperirea lumii orașului, întreține o relație specială cu celelalte figuri urbane, precum flaneurul, peticarul (Lumpensammler-ul) sau colecționarul: dacă, în cazul celui dintâi, arhaica funcție mimetică devine o modalitate de recunoaștere și lectură a similitudinilor, a „colportării
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de secol XX. La o primă vedere, s-ar putea spune că acest segment al cărții reprezintă o particularizare a primului. Pentru Benjamin însă, orașul nu reprezintă doar un exemplu de formulă culturală modernă, ci modernitatea însăși, în manifestarea ei privilegiată și completă. Miza regăsirii unui concept al experienței urbane poate fi asumată ca regăsire a posibilității experienței ca atare, în locul în care ea este, deopotrivă, și amenințată, și pusă în situația de a-și desfășura deplin posibilitățile. Flaneurul este, din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
influențe din partea curentelor europene similare, în special pe linia școlii franceze, germane și a prerafaelitismului și a ceea ce a însemnat ca relativă unitate stilistică Art Nouveau-ul cu variantele sale "naționalizate". Astfel că pot coabita în interiorul direcției simboliste, nuanțată de temele privilegiate ale decadentismului, un anumit senzualism Jugendstil într-o bună parte din tablourile cu țigănci la Nicolae Vermont sau o spiritualizare hieratică la țigăncile gauguinizate ale Ceciliei Cuțescu-Storck sau pictura vieții mondene la Emilian Lăzărescu sau jocul cu măști, rafinat-pervers, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acribie de etnolog, depășește cadrul idilic. Criticul interesat de dimensiunea identitară a artei românești publică în 1903 o carte intitulată, Esquisses Roumaines. Littérature, Folklore et Art, unde propune o serie de direcții pentru evoluția artei românești moderne având ca sursă privilegiată folclorul, tradițiile populare. Agenda înființării unei culturi naționale conform dezideratelor romantice așa cum era expusă în programul Daciei Literare este reformulată într-un context european mai bine precizat teoretic și cultural de către criticul francez, care oferă o avantajoasă și avizată privire
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
șal și rochie, cu părul auriu și lung, purtând o cunună de flori, în fundal descoperim înconjurat de pădure un lac pe care plutesc lebede. Pictorul a ales închiderea naturală de rezonanță lirică, "lacul codrilor albastru", pentru sugestia unei intimități privilegiate și a unui farmec care-și dă măsura numai aici. Zâna respiră senzualitatea indecisă a femeilor fin de siècle, cu buzele întredeschise, cu un zâmbet misterios, cu aerul volatil propriu aparițiilor difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plan mai îndepărtat pare să se afle o harfă. Asemeni harfei, lira este un instrument apolinic, menit să oglindească armonia, dar și emblemă a virtuților poetice, însoțindu-l pe Orfeu până și în moarte. Loghi pare să sugereze că spațiul privilegiat al basmului este implicit și un spațiu liric, al poeziei. Altfel, lira nu face parte câtuși de puțin dintre instrumentele foclorice românești, pentru aceasta pictorul ar fi putut utiliza fluierul sau naiul, instrumente dionisiace, panice. Simbol al unei poezii care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pustiu, desfășurându-și grația departe de ochiul profan. Simbolist în această pânză este un anumit aer melancolic, o deschidere spre visare pe care-l degajă peisajul natural. Frumusețea sa se răsfrânge în apariția solitară a sirenei și a momentului magic, privilegiat, la cumpăna dintre zi și noapte. Petrașcu urmărește acest efect contemplativ, și mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e cazul unui Arnold Böcklin -, sau o sugestie alegorizantă. Mitologicul sau folcloricul constituie doar un pretext pentru a conferi peisajului acea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest fel, mitul păcatului originar este resemnificat; nu terțul demonic de aspect ofidian este cel care provoacă ruptura definitivă de divinitate și alungarea din climatul edenic, ci femeia care este asimilată agentului disolutiv, încarnare a răului originar. Femeia constituie sursa privilegiată a răului întruchipat de sexualitatea ei, de aceea șarpele din simbol, asociat păcatului, devine un element integrat corporalității feminine. Între 1891-1893 și 1906 (1912?), Franz von Stück pictează o serie de variațiuni pe tema Păcatului. Tabloul din 1899, intitulat Păcat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a unei relații în spirit decadent între artă și natură, relație conotată de decapitarea acestuia de către Menade. Tema obsesivă a lui diminutio capitis atât de prezentă în spectrul sensbilității decadente încât Jean de Palacio face din ea un "mit privilegiat" (mythe privilégié)"391 este recuperată în pictura simbolistă. O serie de acte crude prezidează acest lirism, pierderea lui Euridike și moartea lui Orfeu, fie în varianta în care acesta neconsolat de pierderea femeii iubite se sinucide, fie în aceea în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]