9,624 matches
-
noi, producând astfel monștri sau himere (În acest caz, imaginația ne pare a fi doar instrumentul unei ludici, al divertismentului). Or, spune Humboldt, este evident că funcția cu adevărat originantă a imaginației (care de-abia acum Își merită atributul de productivă) este aceea de a realiza ceva nou, și anume un obiect individual impregnat de subiectivitatea autorului. Ei bine, această acțiune a imaginației nu mai este comensurabilă cu realul, pentru simplul motiv că ea nu ține de ordinul mimeticului, ci este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
3, stipulând nici mai mult, nici mai puțin decât autosuficiența facultății imaginative. Să ne oprim o clipă asupra diferenței deja sensibile dintre maestrul filosof și discipolul ce se dorea antropolog. Pentru primul, e oarecum necesar ca imaginația să fie sau productivă, Însă ca facultate transcendentală (oferind așadar schemele celor douăsprezece categorii ale intelectului), sau reproductivă, ca facultate a cogniției empirice (schematizând sub concepte); faptul că imaginația acționează productiv În domenii a posteriori cum sunt cele aferente exercitării facultății de judecare estetice
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se dorea antropolog. Pentru primul, e oarecum necesar ca imaginația să fie sau productivă, Însă ca facultate transcendentală (oferind așadar schemele celor douăsprezece categorii ale intelectului), sau reproductivă, ca facultate a cogniției empirice (schematizând sub concepte); faptul că imaginația acționează productiv În domenii a posteriori cum sunt cele aferente exercitării facultății de judecare estetice sau teleologice e, din punctul de vedere al lui Kant, un fel de accident inevitabil, de același tip cu manifestarea necesară, În domeniul dialecticii, a iluziei transcendentale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
exercitării facultății de judecare estetice sau teleologice e, din punctul de vedere al lui Kant, un fel de accident inevitabil, de același tip cu manifestarea necesară, În domeniul dialecticii, a iluziei transcendentale. Dimpotrivă, pentru Humboldt, numai desfășurarea actuală a imaginației productive este cea care contează. Mai exact (și Îmi rog cititorul probabil obosit de această fastidioasă discuție să fie atent acum, căci urmează partea realmente importantă): pentru Kant, subiectivitatea reală, empirică (cea căreia noi Îi spunem În mod naiv eu), este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
-o oricine altcineva În locul meu. Dimpotrivă, Humboldt știe că tocmai atunci când schematizez Într-un mod cu totul și cu totul original (fără concept, ar fi zis Kant), cu totul și cu totul al meu, este imaginația cu adevărat și actual productivă. Pusă, la Kant, sub legislația sau a categoriilor a priori, sau a conceptelor empirice (și ele universale), imaginația trebuie să readucă În multiplicitatea reală a subiecților o imagine-comună-a-lumii. Lăsată, dimpotrivă, să asculte de un telos care Îi e propriu, la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ele universale), imaginația trebuie să readucă În multiplicitatea reală a subiecților o imagine-comună-a-lumii. Lăsată, dimpotrivă, să asculte de un telos care Îi e propriu, la Humboldt, ea nu poate, firesc, să determine o Înțelegere rațională, ci - eventual - o consonanță (afectiv) productivă, acea Înflăcărare a imaginației prin imaginație care lasă lumea mea diferită, așa cum este ea În mod real, de a semenului meu; care, cu alte cuvinte, nu suprimă alteritatea, diferența - ci, dimpotrivă, o cultivă. Adevăratele mele Întâlniri cu un altul nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
definirea unei nașteri, a unei surveniri - căci ființa spiritului este act1... Alteritate Există totuși, În opinia lui Humboldt, un spațiu al activității umane În care creația liberă, fruct (dacă privim dinspre artist/poet) și sursă (privind dinspre receptor) a imaginației productive, este, În ciuda (de)plinătății sale ca act liber, depășită. E vorba despre o depășire paradoxală, una pe care am fi Înclinați mai degrabă să o considerăm, teoretic, o reducție, o Înfrânare voită a creativității. Ea apare În limbaj, unde interlocutorul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
artă - cu o altă poezie), ci vorbitor În sensul cel mai propriu al cuvântului. Mai precis, câtă vreme mă situez În limbaj, tot ceea ce produc este din start Îndreptat către un Altul, așteptând din partea acestuia un răspuns. Împărat al imaginației productive, artistul rostește, În sensul puternic, un monolog; el nu are de dat socoteală despre nimic și nimănui - În orice caz, nu realității și nu celor care măsoară totul după ea; un solipsism originar guvernează relația Între un ego (solus ipse
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
există și o constrângere finalistă, care este tocmai această perpetuă orientare-către-alții a actelor de limbaj. Așadar, alteritatea precedă și urmează actul lingvistic, act care, cu toate acestea, rămâne În sine guvernat de principiul opus, cel al creativității (al unei imaginații productive). În fine, obiectivitatea, În măsura În care ea mai este, survine Într-un al treilea moment, după confirmarea intersubiectivă a unui produs al imaginației individuale; și ea nu mai e ceva plin, capabil să fundeze prin soliditatea lui de nezdruncinat, ci un dat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ajungi să-l faci, du-te la al doilea tip de discurs și nu la primul. Numai tensiunea aceasta poate duce la o creștere interioară”. Proza Îi dă lui Horea mult prea multă libertate, acolo ar putea fi mult prea productiv, deci e mai bine să se „chinuiască” (și să ne „chinuiască” și pe noi!), pentru că numai din bătălia aceasta interioară poate ieși, după părerea mea, ceva viabil. Altfel se va spune: a mai apărut un Cărtărescu care nici măcar nu are
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
existe În momentul În care o conștiință Îl interpretează. Până atunci textul nu este decât un ansamblu de semne, de urme. Textul nu există ca atare decât În mintea interpretantului care dialoghează cu el. Nicolae Turcan: El a existat deja productiv Într-o conștiință inițială, inaugurală. Corin Braga: Chiar dacă textul este doar urmă, totuși urma are și ea un punct de pornire. Horea Poenar: Dar, ca să modific puțin Întrebarea lui Cornel, ce te face să crezi că Nichita Stănescu nu a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acolo să deducem ceea ce s-a Întâmplat. Stilul de prezentare ostentativ, panicat, de genul „uite ce s-a Întâmplat acolo și voi nu aveți nici o șansă să Înțelegeți ce s-a Întâmplat” nu va reuși să ne inducă o atitudine productivă față de trecut, ci mai curând una de distanțare. Se pot Înțelege foarte multe cu ajutorul metodelor teoretice, sociologice, deci fără o trăire directă a evenimentelor. Bineînțeles, aici contează profesorii pe care Îi ai, inteligența lor pedagogică, dar și un anumit gen
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
perspectivă critică modernă. Eseul Caragiale (1984; Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, la ediția a doua, augmentată, din 1997) propune câteva ipoteze originale pentru explicarea creației clasicului român. Exegetul așază scrisul caragialean sub semnul realismului ironic, formulă eficientă teoretic și productivă analitic. Examinează situațiile generale, temele (lumea-lume, trista duminică, „falsa întâlnire cu celălalt” etc.), personajele specifice, precum și caracteristicile formale ale literaturii lui Caragiale. Analizele, sprijinite pe argumente teoretice de ultimă oră, ilustrează într-un mod original formula criticii imanente de „ascultare
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
prin recursul la numărul fatidic trei („Plângeau pe mal trei sălcii, cernindu-și moarte foi”), poezia scrisă de F. e congeneră - în expresie individualizată, feminină - cu cea din Romanțe pentru mai târziu și De vorbă cu mine însumi de Minulescu. Productivă scriitoare pentru copii, F. aduce poezia copilăriei în mai toate versurile ei, mai ales în cele inspirate de obiceiurile de Crăciun: „Dalbe flori de măr, flori dalbe a nădejdilor, voi dragi / Copilași cu plete crețe și cu minți nevinovate, / Colindați
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
romanului, ST, 1977, 8; Alexandru Condeescu, „Modernii, precursori ai clasicilor”, LCF, 1983, 5; Adrian Marino, „Poietică și poetică”, TR, 1983, 10; Florin Manolescu, „Poietică și poetică”, CNT, 1983, 15; Marian Papahagi, Stendhal - contemporanul nostru, TR, 1985, 43; Adrian Marino, Lecturi productive, TR, 1986, 32; Marian Papahagi, Poezia „prezentului central”, TR, 1988, 12; Nicolae Bârna, Despre buna relație cu hazardul, CC, 1995, 8-9; Monica Spiridon, Jocul ordinii și al întâmplării, RL, 1995, 13; Velea, Universaliști, 206-214; Gheorghe Grigurcu, Între gol și plin
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
epocă, precum Grigorie din Tours, și a dat din nou forță idealului ascetic; a devenit apoi preot și, în 597, episcop de Poitiers; a murit câțiva ani mai târziu. a) Poezia lui Venantius Fortunatus Venantius a fost un poet foarte productiv și a experimentat diverse genuri poetice: textele sunt adunate într-un ansamblu de unsprezece cărți, sub titlul Opere diverse (Miscellanea); unele poeme din prima carte datează chiar din perioada când trăia la Ravenna. E vorba de poezii de tot felul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puterile și cu un scurt poem epic intitulat Distrugerea Turingiei (De excidio Thuringiae) în care el dă glas suferinței reginei Radegonda pe care o și pune să povestească. Și unele vieți de sfinți au fost versificate de acest poet extrem de productiv: Viața Sfântului Martin, scrisă de Sulpicius Severus, este parafrazată într-un poem compus înainte de 576; acesta e compus din patru cărți în hexametri, e dedicat reginei Radegonda și e precedat de o epistolă adresată lui Grigorie din Tours; oricum, amintim
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriene din aceeași perioadă, mai întâi datorită operei lui Bardesan și Harmonios, apoi datorită celei a lui Efrem Sirul, autor foarte productiv ale cărui omilii au fost foarte repede traduse în greacă. În secolul al cincilea, încep să apară și în omiletica greacă forme care precedă kontakion-ul. Astfel este, de exemplu, o omilie care se găsește între cele ale lui Proclus din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
utilizate tradițional ca model de clasa politică românească până atunci. Ca și în celelalte tranziții, exista un model extern - cel sovietic. Ca și în celelalte tranziții, chestiunea agrară a rămas nerezolvată: gospodăria țărănească rămâne și săracă, și înapoiată, și slab productivă, chiar în condițiile industrializării agriculturii. Ca și celelalte tranziții, reformele au eșuat în atingerea principalelor obiective instituite politic - dezvoltarea industrială, în ciuda avântului luat în anii ’60 și ’70, este un eșec și economic, și social la sfârșitul anilor ’80. Ca
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
unei singure mari corporații. Acționarii acestei firme naționale erau reprezentați de vârfurile politice ale societății, consiliul de administrație era format din conducătorii instituțiilor administrației economice centrale, iar în interior, această firmă era organizată ca oricare alta, adică prin separarea unităților productive de cele cu funcții de piață (cumpărare-vânzare) și funcții financiar-contabile. Rezultatul acestei strategii - aplicată cu consecvență politică vreme de decenii - a fost acela că, în cele din urmă, întreaga economie românească s-a structurat pe patru mari domenii de activitate
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
care le implicau toate aceste produse și echipamente mărea de multe ori costurile construcțiilor realizate. Un asemenea proces de asigurare a pieței interne pentru industria socialistă existentă nu permitea nici un fel de piață, adică de alegere din partea tocmai a unităților productive, intrate într-un cerc vicios. Căci așa cum beneficiau de pe urma redistribuirii administrative al produselor de calitate îndoielnică și de un nivel tehnologic inferior pe care le puteau produc, având în felul acesta o piață asigurată, unitățile productive erau, la rândul lor
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
din partea tocmai a unităților productive, intrate într-un cerc vicios. Căci așa cum beneficiau de pe urma redistribuirii administrative al produselor de calitate îndoielnică și de un nivel tehnologic inferior pe care le puteau produc, având în felul acesta o piață asigurată, unitățile productive erau, la rândul lor, dezavantajate de obligația de a accepta, drept condiții ale propriei producții, alte materii prime, materiale și echipamente la fel de inferioare calitativ și tehnologic. Conducătorii industriei socialiste tradiționale au câștigat confruntarea cu alte elite tehnocrate socialiste, dar au
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Elitele „capitalului” comunist Al doilea domeniu semiautonom al industriei socialiste a fost piața. Nu este vorba de piața pentru populație, care ocupa un loc secundar în economia socialistă, ci de piața produselor industriale destinate producției industriale. Activitatea comercială a unităților productive era masiv separată de acestea. În teorie, separarea era minimă. Practic, însă, funcțiile de aprovizionare și desfacere erau transferate în cea mai mare parte către o administrație specializată, situată în afara întreprinderilor de producție - în centrale industriale, ministere și organele de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
internaționale. Prima nu reprezenta o problemă specială pentru clasa politică și ocupa în ierarhia economiei socialiste un loc de o importanță secundară celei acordate conducătorilor producției. Parțial, reușeau să compenseze această poziție mai slabă prin deformarea relațiilor formale cu unitățile productive care, până la urmă, depindeau de deciziile acestei tehnocrații pentru aprovizionarea la parametri cât mai buni a întreprinderilor. Consecința a fost că, în vreme ce relația de grup a rămas de inferioritate, ea a fost dublată de o rețea de relații interpersonale în
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dublată de o rețea de relații interpersonale în care ierarhiile formale erau secundare în raport cu cele informale. Altfel spus, formal, acești tehnicieni ai comerțului interior - între întreprinderile producătoare - aveau un statut decizional mai redus decât cel al grupului conducătorilor marilor unități productive. Această situație se reflecta într-o mulțime de alte domenii, ei fiind mai puțin reprezentați în instituțiile de decizie administrativă și politică, aveau chiar și salarii mai mici și un statut social inferior. Pe de altă parte, aprovizionarea întreprinderilor și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]