2,819 matches
-
există, eu ce aștept ? Împotriva cui duc eu războiul ăsta ? - II, p. 52). Descumpănit, confruntat cu imaginea haosului instalat în Delphi o dată cu gestul lui de răzvrătire împotriva autorității divine prin refuzul de a da curs propriului destin, Oedip speră că profeția hărăzită lui n-a fost corect descifrată : Pythia ! Poate că te ai înșelat... Poate că n-ai auzit tu bine ce-a spus Apollo. [...] Sau poate că Apollo a încurcat crimele... O fi fost pur și simplu neatent. M-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fost pur și simplu neatent. M-a confundat cu altcineva... (II, p. 58). Încredințat că dacă nu ne cunoaștem viitorul, murim fără să înțelegem de ce am trăit, Oedip caută să afle lămuriri suplimentare cu privire la soarta lui și cere o nouă profeție, rostită de data aceasta clar și răspicat (II, p. 59). Îi oferă vin și droguri Pythiei pentru a o determina să intre cât mai grabnic în transă, însă ea nu-i mai dezvăluie ce urmează să se întâmple, ci ceea ce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tot ce fac ceilalți (III, p. 77). Puterea actuală a orașului o depășește pe cea din trecut, deși nimeni nu mai vine la Delphi ca să-și cunoască viitorul (III, p. 79). Odinioară, posteritatea era principala sursă de profit pentru orașul profețiilor, însă aceasta era ambiguă, greu de descifrat : Grecii s au resemnat în privința viitorului. Acum își zic : la ce bun să-l cunoști ? Nu ești sigur că zeii ți-l vor spune limpede. Nu ești sigur nici măcar că îl cunosc ei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ea tocmai de dorit : slujitorul Marcos se deghizează când iese în oraș, de frica efuziunilor populare față de Oedip, după cum se travestise până nu de mult pentru a evita să fie linșat de oamenii furioși pe cel care a pricinuit sistarea profețiilor Pythiei. Sursa puterii provine din informațiile acumulate pe ecranul unde se aglomerează noi și noi imagini ale prezentului. De la un timp, curgerea lor necontenită a ajuns să stârnească mai mult lehamitea decât interesul spectatorilor. Îmbătrânită, pierzându-și farmecele, Pythia e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
doar că sunt cu toții niște criminali (III, p. 92). Ignorată de cei din jur, Pythia caută să atragă atenția cu o nouă prevestire însoțită de gesturi oraculare grotești (III, p. 96). De data aceasta, cuvintele ei reiau aproape întocmai o profeție antică rostită la Delphi, îndemnul adresat atenienilor de a-și părăsi orașul în fața invaziei persane, sfat reprodus de Herodot în Istorii, VII 140 : Nefericiților, ce stați ? Fugiți spre capătul lumii/ Casa lăsând în urmă și zidul cetății voastre/ [...] Zeii așteaptă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ce fac ceilalți. [...] Mă simt golit, nu mai știu nici cine dracu sunt (III, p. 102) ; Nu mai rezist aici. Mă sufoc (III, p. 103). Evadarea din Delphi în căutarea necunoscutului îi apare acum drept singura soluție și corespunde întrucâtva profeției care recomanda fuga în fața invaziei barbare. Abandonarea templului echivalează însă cu reîntoarcerea pe făgașul destinului boicotat o vreme prin refuzul mișcării. În ultima sa apariție, corul nu mai este o trupă de actori care improvizează, ci un veritabil cor antic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îl înfrânge, ceea ce duce la anularea tragediei în sens clasic. Alteori însă, intervențiile în desfășurarea evenimentelor temporizează doar împlinirea destinului funest. La Nicolae Iorga, troienii ajung să-i dea crezare Casandrei, ceea ce nu salvează cetatea, căci tânăra înzestrată cu harul profeției interpretează acum greșit semnele. Schimbând o trăsătură esențială a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire definitorie a ei, capacitatea de a cunoaște adevărul. Într-un posibil preambul al tragediei eline, Oedip
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fapt? Dar el nu se mai poate opri. "Știi, Maria-Tereza, la începuturile creștinismului, entuziasmul religios stârnea tot soiul de fenomene de exaltare. Stăpâniți de Sfântul Duh, unii rosteau, de exemplu, într-o stare de extaz, vorbe care dobândeau valoare de profeții sau de revelații. Alții aveau darul de a vorbi în limbi, fenomen cunoscut sub numele de glosolalie. Rosteau semiconștienți sau chiar complet inconștienți sunete incomprehensibile pentru muritorii de rând, dar care, în vremea aceea, erau socotite limba duhurilor cerești. Ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de mediile muncitorești în urmă cu o jumătate de secol. În unele țări, aceasta a înrăutățit brusc condițiile de viață ale claselor populare și le-a împins la revoltă. Marele val revoluționar din anii 1917-1920 părea astfel să anunțe împlinirea profețiilor marxiste. La alternativa luptei dintre socialism și liberalism, fascismul oferea o nouă opțiune. În locul luptei de clasă acesta propunea principiul unității naționale, în locul ravagiilor provocate de capitalismul sălbatic sau de colectivizarea forțată, remediile de armonizare ale economiei dirijate și ale
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și aceștia sînt cei mai numeroși în acțiunea de apărare a drepturilor omului și de denunțare a totalitarismelor, fie în sfîrșit într-o atitudine de vendetă condusă de mass media, aceasta din urmă nefiind exclusă din celelalte două situații. Timpul profețiilor a trecut. "Oficial, scria Raymond Boudon vorbind despre filosofii de astăzi, obiectivul lor rămîne să încerce să spună adevărul. În mod oficios acesta trebuie să și placă". În acest context putenic structurat de activitatea și de discursurile intelectualilor și tehnocraților
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și culturale) devin inevitabile, chiar dacă "poeții globalismului" (v. A. Toffler) deplîng atentatul la suveranitate. Dar, ciudat, culturile "învolburate" ale unor societăți în eterogenizare galopîndă, dezvoltînd economii pe bază cerebrală și insinuînd ideologii consumeriste îmbrățișează marketing-ul "pe particule", segmentînd piața. Profețiile lui A. Toffler anunță demodarea producției de masă, implicit de-masificarea mass-media. Fiecare individ, beneficiar al unei experiențe mediatice fără precedent și dezorientat în jungla mediatică, își oferă azi propriul mozaic (colaj) cultural, pierzînd sensul întregului. Încît o carte precum cea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Zion prefigurează venirea sfîrșitului lumii și aleg o navă, Marcus Garvey (numită astfel după liderul de culoare al mișcării din anii 1920 din Africa). Ei îl desemnează pe fratele Maelcum ca gardian și asistent (o posibilă aluzie la Malcolm X). Profeția de natură religioasă cu privire la sfîrșitul lumii codifică triumful tehnologiei în ipostaza de temă religioasă. Din punct de vedere alegoric, această profeție poate fi interpretată și în acest mod: sfîrșitul lumii înseamnă sfîrșitul modernității, eră în care omul era încă stăpîn
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
1920 din Africa). Ei îl desemnează pe fratele Maelcum ca gardian și asistent (o posibilă aluzie la Malcolm X). Profeția de natură religioasă cu privire la sfîrșitul lumii codifică triumful tehnologiei în ipostaza de temă religioasă. Din punct de vedere alegoric, această profeție poate fi interpretată și în acest mod: sfîrșitul lumii înseamnă sfîrșitul modernității, eră în care omul era încă stăpîn sau avea impresia că este stăpîn. De aici încolo, computerele și programele inteligenței artificiale vor fi cele care vor stăpîni, așa cum
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Sale, cu Crucea Sa. Are vreun rost să discutăm dacă morala Evangheliei ar avea precedente în Confucius, în Buda sau în operele grecilor antici? Oare are precedente Bunavestire a Îngerului în fața Mariei? Are precedente Întruparea Cuvântului promis și mărturisit prin profeții și minuni? Are precedente existența istorică, total istorică (deci, nu un mit) al lui Cristos ca Om adevărat, vizibil, palpabil și adevărat Dumnezeu (deci nu așa cum, în anumite mituri, elementul uman este absorbit de divin și dispare în el), ci
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
atât mai puțin despărțite din cauza dușmăniei; ci adunate în unitate, ca fii, în jurul aceluiași Tată și Mântuitor Isus Cristos. Pentru aceasta, Dumnezeu a voit ca întemeierea Bisericii să fie precedată de patru imperii, ultimul dintre ele fiind cel roman (vezi profeția lui Daniel), pentru ca popoarele să fi primit un fel de educație la unitate; iar cetățenia romană, extinsă apoi și supușilor îndepărtați (geografic) de Roma, părea o pregătire la calificativul de creștin romano-catolic, care s-ar fi extins fără nici o deosebire
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să-și invite confrații să-și reexamineze propria situație religioasă; să vadă în evenimentele trăite povara blestemului invocat de părinții lor acolo, sub loja scaunului de judecată al lui Pilat, în ziua deicidului (Vinerea Sfântă); să constate cel puțin cum Profețiile biblice ale lui Daniel au primit încă o dată, și la o distanță imensă, o confirmare tragică - pentru a lua act de faptul nemaiîntâlnit al unei națiuni care, deși înălțată la o valoare evidentă, nu a reușit încă să primească pulsațiile
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ceea ce predică, este un profet fals. Orice profet recunoscut ca adevărat, să nu fie judecat de voi dacă nu vă învață să faceți ceea ce face și el, pentru că el are un motiv din partea lui Dumnezeu; la fel au făcut și profeții din vechime. Însă, oricine vă va spune ca inspirat: - Dă-mi bani sau orice altceva - nu-i dați ascultare; dacă în schimb vă cere ajutorul pentru alți nevoiași, nimeni nu trebuie să-l judece”. Iar această adversitate față de bani continuă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de-a lungul multor secole cum este al nostru nu se lasă alterat de conjunctural. A.B.Care ar fi, după opinia dumneavoastră, relațiile funcționale dintre inspirat și creație? În versiunea latină a Bibliei, inspiratio e totuna cu "insuflare". Iluminații, profeții percepeau "suflarea" sau duhul celest o "revărsare activă de putere divină" (Dicționar biblic, "Societatea misionară română", 1998). Pe scurt, inspirația e auscultare; inspiratul aude voci. Modalități de inserție în misterul cosmic, totodată forme de predicție, inspiratio și revelatio (fenomene interferente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi receptat mâine? Octavian Goga are, în opinia mea, o situație privilegiată, care n-ar trebui să dea idei proaste; a venit într-un moment istoric foarte bun. Nu e ușor să fii un poet profetic al neamului tău și profețiile să ți se împlinească chiar pe parcursul vieții. Poezia lui Goga a avut o mare rezonanță în epocă și ar fi foarte greu ca cineva să-și ia ca exemplu pe Goga, căci poezia lui Goga e foarte grea și cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
numeroși autori români precum: Lăcrămioarele, Strigoiul, Adio Moldovei - de Vasile Alecsandri, O fată tânără pe patul morții, Mircea cel Mare și solii, Ștefan cel Mare și maica sa de D. Bolintineanu, Ruinele de la Târgoviște și Păstorul întristat, de Vasile Cârlova, Profeția scrisă în anul 1839 și împlinită în 1849 - de Vasile Pogor, Umbra lui Mircea La Cozia de D. Alesandrescul (în loc de Grigore Alexandrescu) dar 20 și poezia Dorul Țării - o colecție de poezii ce se va publica peste curând”... În Bucovina
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
personale anterioare”1. „În India ca și în Persia nu avem de-a face doar cu memoria lucrurilor trecute, fie ele, cum spune Eliade, evenimente primordiale sau evenimente personale. Mult mai importantă este aici perspectiva eshatologică. «Astfel, interpretarea trecutului devine profeție, iar trecutul ajunge să fie înțeles ca pregătire plină de sens pentru viitor».”2 În mod evident, pierzând vizibilitatea asupra întregii construcții din articolul amintit și focalizând doar asupra relevanței eshatologice, Wikander omite cu o asemenea observație legătura dintre memorie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Das Reich und die Krankheit der europäischen Völker, lucrare a cărei popularitate capătă în acei ani funcția unui manifest propagandistic. „Iar dacă vom reuși să combinăm profunzimea și desăvârșirea metodei germane de studiu cu puterea sclipitoare a voinței politice, atunci profeția lui Cristoph Steding, care spunea că noua știință a politicii apărută în cadrul Reichului german îi va impune acestuia rolul conducător în întreg spațiul intelectual al Europei, se va materializa în sfârșit”, citează Frank în ultimul său discurs public, ținut la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
daune; dar e tot atît de adevărat că nu de puține ori scepticismul inteligent al unor parteneri de discuție, amici sau nu, „realismul” lor s-a dovedit fals, ne-realist În esență, și realitatea socială sau evenimențială a ascultat de „profețiile” mele „dogmatice”, „optimiste”! Nu, noi, indiferent cine am fi, nu suntem și nu putem fi stăpânii Adevărului! El este, cum o constatam mai sus, duplice, profund și tiranic duplice, ambiguu, ceea ce Îi conferă „misterul”, dar și vigoarea seculară, supraumană. Nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de doliu în calendarul religios? Uneori, religia civilă cu care se dotează, la naștere, o țară emancipată este recuperată de cealaltă. Aici, mai degrabă Talmudul decât Biblia. Suntem surprinși să descoperim că poporul Vechiului Testament e mai puțin familiarizat cu Profeții decât cu Leviticul și cu Talmudul. La fel ca regina Angliei, Biblia domnește dar nu guvernează. Îi ziceți cuiva: "Dar aceasta nu este în Tora!" și el va răspunde: "So what?" Prioritate interpretării. De partea arabă, episoadele hadith par și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unor "perioade tulburi". E de-ajuns să inversăm plinurile și golurile pentru a descoperi în toate acestea un lanț de ostilități continuu, coerent și tenace. Dar Isus însuși? Noi vedem în el un continuator emancipat al iudaismului, care a scos profeția din sinagogă pentru a o duce în stradă și care, îmbinând particularismul evreu cu universalitatea greco-romană, a mondializat un Dumnezeu până atunci național, fără uși și ferestre. "Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii..." El nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]