8,957 matches
-
de așteptat. Liviu Georgescu satirizează sumbru, prin accentuare până la grotesc, forțele malefice care au încercat și încearcă în continuare să profite cu cinism de vulnerabilitatea unei țări aflate în schimbare. O adevărată revelație îmi oferă întâlnirea cu Dumitru Radu Popa, prozator mereu în mare vervă, un adevărat David Lodge al românilor, și eseist rafinat. Surpriza o constituie extraordinarul său talent de actor-povestitor. Nu numai că istorisește (orice) mai bine decât mine, dar îl întrece în această privință și pe Pavel Șușară
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
Elisabeta Lăsconi O apariție relativ recentă (Niculae Gheran, Andrei Moldovan, Liviu Rebreanu prin el însuși, Editura Academiei Române, București, 2008) celebrează un veac de la debutul prozatorului (Luceafărul, 1 noiembrie 1908), publicată fiind în colaborare cu Muzeul Județean Bistrița - Năsăud, care valorifică în planul de cercetare științifică fondul documentar "Rebreanu" de la Biblioteca Academiei Române. Cartea întreține "constanta Rebreanu" în peisajul nostru literar: nu un cult, deși îl merită
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
lui cultura germană, pe care s-au grefat lecturile: Apoi am cunoscut literatura ungară, apoi cea rusă, în traducere nemțească. Pe români nu-i știam aproape deloc. Cultura franțuzească a venit mai târziu, după ce mă formasem." Construirea de sine a prozatorului român începe cu limba literară. Revenit acasă, după ce abandonase cariera militară, îi citește pe Creangă (și înțelege prea puțin), pe Caragiale (și nu înțelege nimic), așa că reînvață limba română cu resursele ei expresive, cu dicționar și caiet alături. I se
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
Angelo Mitchievici Primul mare prozator pe care l-am citit în copilărie și care a făcut pentru mine trecerea dinspre basm spre roman a fost Jack London cu o carte de neuitat: Colț alb. Fără să știu treceam de la animalele care știau să-i vorbească
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
Leo Butnaru Toate drumurile din jurul iurtei În vara anului 1989, împreună cu doi colegi de Uniune a Scriitorilor din URSS, unul mai dinspre centrul Moscovei, altul - din împrejurimi nu prea îndepărtate de metropola rusă, prozatori de real talent, în special Veaceslav Piețuh, am întreprins o călătorie prin imensa }ară a Mongolilor - un teritoriu de circa 1,5 milioane kilometri pătrați pentru ceva mai mult de 2 milioane de locuitori. (Pe când biata noastră Moldovă din stânga Prutului
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
întorsesem deja din imensitățile stepei la Ulan Bator și, în preamiaza penultimei zile a prezenței noastre în "țara cerului albastru", cum mai este numită Mongolia, avurăm o întâlnire la Uniunea Scriitorilor, unde, printre prezențele cam clișeizate ale șefilor, se remarcă prozatorul Cinagiďn Galsan, secretar responsabil la revista "Sătguulci" ("Jurnalistul"). Spre deosebire de ceilalți colegi ai săi, el se arătă deschis, reverberând "fățiș" la cele ce se întâmplau în URSS - perestroika, glasnost', altele. Ceilalți, însă, ocoleau temele de actualitate... transfrontalieră, șovăind sau schimbând vorba
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
de străbătut multe deșerturi și mlaștini. Acum câțiva ani, Editura Polirom a mizat tot ce se putea miza pe noua generație de scriitori ce se pregătea să bată la porțile literaturii. E prea devreme să tragem concluzii, dar chiar și prozatorii care încep să se bucure de oarecare succes internațional îți dau tot impresia unor autori "de nișă". E drept, li se traduc și li se comentează cărțile. Dar n-am observat ca vreuna să stârnească acel turbion de laude și
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
cu asprime de tatăl său, negustor cerealist în mahalaua Oborului. Memorialistul, căci cartea lui Niculae Gheran este, în primul rând, una evocatoare, construită pe baza multor fapte și chiar acte autentice, concurând cu istoria, are, în același timp, condei de prozator, povestind cu vervă, pe anumite porțiuni, înscenându-și epic biografia, mânuind o limbă mustoasă, colorată, pitorească, știind să înregistreze cu finețe limbajul, când serios și frust, când argotic, diferențiat pe regiuni și etnii, graiul cu modulații specifice al ardeleanului întâlnindu
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
din urmă, dorința și tendința de a-și lua lumea-n cap intră în opoziție cu fixarea lor inevitabilă, cu înșurubarea într-o condiție socială joasă și într-un mediu (sub)urban sufocant. Senzaționalul unor întâmplări, bine exploatat de un prozator realist în cel mai puternic sens al termenului, distonează așadar cu o așteptare continuă și searbădă. Cu cât faptele expuse sunt mai bizare ori mai zguduitoare (în registrul perversiunilor sau al dramelor umane), cu atât tonusul protagonistului și al romanului
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
la începutul deceniului trecut. Lucrurile se schimbă, în jur, într-un ritm accelerat și după o dinamică imprevizibilă; nu însă și în romanele lui Radu Aldulescu, toate, intens-statice. Mirii nemuririi îmi pare cu o clasă sub celelalte. Evident, în comparație cu alți prozatori de azi, Radu Aldulescu, care rămâne un profesionist al romanului, își păstrează întâietatea. Însă raportat la el însuși, cel mai recent Aldulescu se prezintă în scădere de formă și poate chiar într-o criză artistică. Primul simptom este lipsa de
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
morală adaptată, fantasme identitare juvenile, relaționarea cu adulții și descoperirea lumii pe cont propriu: iată capitole distincte în romanul mai vechi, abia atinse, bifate în Mirii nemuririi. Un subiect consistent este închis înainte de a fi inițiat cu adevărat. Nici incursiunile prozatorului în promiscuitatea unui cerc de mahalagioaice nu sunt mai spornice. Din bârfa groasă a prietenelor Elenuței (sora lui Rafael) nu iese mai nimic, sub raport artistic. Cu excepția Mirelei (viitoarea nevastă a aceluiași Rafael), portretizările sunt sumare, fără inspirație; sau lipsesc
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
însușit modalitatea argumentării prin citatul edificator, sintetizator al ideației și problematicii narative. Demersul apreciativ al lui Al. Săndulescu este, la rândul său, sintetizator, în formulări definitorii. în Scrisori către Vasile Alecsandri, de pildă, Ion Ghica "se relevă ca un talentat prozator, stăpânind o veritabilă artă a evocării, a descrierii plastice a unui autrefois pitoresc, dar și foarte realist, a portretului nu odată antologic. "Portretele lui Grigore Alexandrescu, Nicolae Bălcescu și Nicolae Filimon au devenit "repere fundamentale în biografiile ce se vor
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
Tudorel Urian Daniel Vighi este fără îndoială unul dintre cei mai originali și seducători prozatori din generația optzecistă. Spre deosebire de mai toți colegii săi de contingent literar, Daniel Vighi are rădăcinile creației înfipte ferm în literatura mitteleuropeană. Acesta este dublat, în chip original, de un temperament cehovian, mereu capabil să intuiască adâncimile sufletului omenesc în gesturile
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
omenesc în gesturile cele mai banale sau în simpla enumerare a obiectelor care compun universul cotidian al personajului în cauză. Minunat povestitor în cărțile sale, dar și în viața de toate zilele, Daniel Vighi este ceea ce s-ar putea numi prozatorul prin definiție. Chiar dacă articolele sale politice și, în sensul mai larg, culturale, care îi poartă semnătura, nu sunt chiar o raritate în presa ultimilor ani. Majuscule. Minuscule. Incursiuni literare este o carte poate surprinzătoare în bibliografia prozatorului timișorean. Ea reunește
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
ar putea numi prozatorul prin definiție. Chiar dacă articolele sale politice și, în sensul mai larg, culturale, care îi poartă semnătura, nu sunt chiar o raritate în presa ultimilor ani. Majuscule. Minuscule. Incursiuni literare este o carte poate surprinzătoare în bibliografia prozatorului timișorean. Ea reunește cronici literare, eseuri, articole de atitudine, evocări și chiar un scurt istoric al masoneriei, publicate din 1980 încoace. Prima întrebare care se pune este ce relevanță mai poate avea pentru cititorul de astăzi (re)publicarea, să spunem
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
și ca un foarte subtil început de frondă. Primele semne ale scriitorului Daniel Vighi pe care îl știm astăzi apar într-un comentariu publicat în anul 1985 în revista "Orizont" pe marginea nuvelei Calvarul, de Liviu Rebreanu. Cu talent de prozator exegetul intră în pielea personajului, îi înțelege perfect dramele, speranțele și dilemele, îi intuiește substanța musiliană. Ceea ce trimite cu gândul spre prozatorul Daniel Vighi este nu atât fraza propriu-zisă, cât o anumită sensibilitate a privirii, dublată de o mare capacitate
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
comentariu publicat în anul 1985 în revista "Orizont" pe marginea nuvelei Calvarul, de Liviu Rebreanu. Cu talent de prozator exegetul intră în pielea personajului, îi înțelege perfect dramele, speranțele și dilemele, îi intuiește substanța musiliană. Ceea ce trimite cu gândul spre prozatorul Daniel Vighi este nu atât fraza propriu-zisă, cât o anumită sensibilitate a privirii, dublată de o mare capacitate de a înțelege (din interior) comportamentul personajului: "Înainte de război, David Pop duce o viață tihnită, lipsită de întâmplări capabile să-l scoată
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
dormita în dosul incapacităților și leneviei sale tihnite îl va arunca mai pe urmă - în vremurile războiului - în brațele unui destin nou" (p. 84). Mâna care scrie este a criticului. Peste umărul său se simte însă tot mai pregnant respirația prozatorului. Dacă până la mijlocul anilor '80 comentariile critice ale lui Daniel Vighi (poate surprinzător pentru un prozator, cele mai multe dintre cele referitoare la scriitorii contemporani au ca țintă predilectă poezia) sunt corecte, dar destul de seci, din acest moment devin tot mai pline
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
războiului - în brațele unui destin nou" (p. 84). Mâna care scrie este a criticului. Peste umărul său se simte însă tot mai pregnant respirația prozatorului. Dacă până la mijlocul anilor '80 comentariile critice ale lui Daniel Vighi (poate surprinzător pentru un prozator, cele mai multe dintre cele referitoare la scriitorii contemporani au ca țintă predilectă poezia) sunt corecte, dar destul de seci, din acest moment devin tot mai pline de sevă. Scriitorul a înțeles că proza și critica nu se exclud, artisticitatea devine evidentă, textele
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
nu se exclud, artisticitatea devine evidentă, textele scrise atunci își păstrează și astăzi intactă prospețimea estetică. Primul text cu adevărat memorabil este cel publicat în România literară, în anul 1986, la moartea lui Virgil Mazilescu. Criticul îi lasă mână liberă prozatorului care realizează un splendid portret călinescian: "Va mai fi răsărind, de bună seamă, pe ici pe colo - prin memoria prietenilor, ori, dacă nu, baremi în aceea a străzilor orașului - profilul unui bărbat adus puțin de spate, voinic în aparență și
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
ascultat de prieteni cu atenție sau cu plictiseală prost mascată, oferind altora argumente pentru a-l dezavua, instruindu-l aceștia, pe el și pe toți asemenea lui, despre înțelesul ascuns al eșecului" (p. 91). Poate părea paradoxal, dar pe măsură ce prezența prozatorului se face mai bine simțită în spațiile exclusive ale criticului literar, eseistului și publicistului, textele câștigă în profunzime. Există adevăruri ale inimii pe care mintea nu le poate pătrunde. Sufletul de artist deschide uși în fața cărora rațiunea rămâne neputincioasă. Mai
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
-o în acea perioadă romanului. Sunt chestiuni, acestea și altele, la care reflectează în Vatra Cornel Moraru, Cornel Ungureanu, Mircea Pora, Gheorghe Perian, Péter Demény, Radu }uculescu, Iulian Boldea, Andrei Zanca, Liviu Ioan Stoiciu, Alexandru Vlad, Paul Tumanian și alți prozatori și critici. Gustave Thibon și politica Adevărat și plin de miez articolul lui Horațiu Pepine ("Stînga și dreapta") din numărul pe martie al Ideilor în dialog. Adevărat, întrucît autorul pune un diagnostic indubitabil: azi granița dintre dreapta și stînga s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
--- Cărțile lui Cornel Mihai Ungureanu, prozator și jurnalist, se recunosc, înainte de orice, chiar de pe copertă, aș zice, prin ingeniozitate. Este acel tip de scriitor care nu se mulțumește cu simpla transcriere a cotidianului, ci așteaptă de la textul literar ceva mai mult, înclinat fiind să caute nuanțele
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
de a învesti banalul cu unicitate și spectaculos, de a epata, ci de a altoi spectaculosul pe trunchiul banalului, al cotidianului. Jocurile de sens, de imagini, de stări și expresii i-au asigurat până acum un profil original în rândul prozatorilor postdecembriști contemporani. Că placarea literarului (în cea mai școlărească definiție) pe real a devenit marcă să vedem și în recentul său volum, Recreații cu Babi, publicat în toamna aceasta la Editura Brumar. Cartea este o culegere de tablete publicate în
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
aspect dă valoare cărții, pentru că, deși are toate premisele, volumul nu este o culegere de scrâșnete (surde, banalizate și ele). Scriitorul are inspirația de a nu se urca la tribună de unde să zăngăne cheile moralei. Cornel Mihai Ungureanu este un prozator mult prea ingenios, pentru a cădea în capcana amvonului. Drept care, cultivă punctul de vedere al uluitului, al rațiunii față cu absurdul imoral. De facto, am citit aceste pagini ca pe o invitație la inocență. Scriitorul își alege ca lentilă imaginea
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]