5,478 matches
-
nevoit să-l părăsesc pe Luca, repetentul, care-mi putea fi de atâta folos prin cunoștințele lui, dar curând m-am împrietenit așa de mult cu noii mei colegi de bancă, încît l-am uitat! Și-apoi aceștia erau boboci, puști, ca și mine, iar nu repetenți! După așezarea în bănci și întocmirea catalogului, a venit din nou "Don' petagog Pavelescu", care ne-a spus: ― Fiți atenți, că strig catalogul și vă dau numere de ordine... Notați-le în maculatoare! Și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se ridicase pe neașteptate, orbind călăreții. Apoi Îi lăsase să intre În nisipurile care aveau să explodeze, așteptase ca infernul să Înceapă și trimisese, extrem de rapid, zeci de săgeți cu arcul scurt, mongol. Călăreții căzuseră rupți de izbucnirea prafului de pușcă, arși de flăcări și loviți cu precizie de săgețile care veneau de nicăieri. Mai puțin de treizeci scăpaseră, și atunci tânărul Își scoase o singură armă. Katana. Nu avea nevoie de altceva. Sărise peste cercul de flăcări și trecuse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
altor cadavre. Se aplecă asupra fiecăruia, Încercând să-și imagineze ce se Întâmplase. Unii aveau pieptul despicat de o lovitură lungă de sabie. Altora le lipsea brațul În Întregime. Altele erau decapitate. În unele locuri, nisipul mirosea a praf de pușcă. Șeful tribului Bordjighin se ridică și privi tăcut În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu de acolo i-a văzut și nu de acolo i-a atacat luptătorul necunoscut pe cei o sută de Cuceritori. I-a așteptat mai degrabă Într-un loc ascuns, În spatele stâncilor sau Într-o adâncitură a nisipului. Praful de pușcă era o dovadă că și-a pregătit cu mult timp Înainte ambuscada. Dar cum ajunsese praful să explodeze sau să se transforme În incendiu, asta Amir nu Înțelegea. Știa doar că În China folosirea prafului de pușcă ajunsese o artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nisipului. Praful de pușcă era o dovadă că și-a pregătit cu mult timp Înainte ambuscada. Dar cum ajunsese praful să explodeze sau să se transforme În incendiu, asta Amir nu Înțelegea. Știa doar că În China folosirea prafului de pușcă ajunsese o artă și auzise de faimoasele artificii care, la sărbători, luminau cerul. Dar nu văzuse niciodată așa ceva. Chiar și cu ajutorul exploziilor și al fumului, luptătorul trebuise să lupte la sabie. Dar dispariția lui și lipsa oricăror urme de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șeilor teci de săbii lungi și grele, de două mâini, teci de lăncii scurte, pentru aruncat, alții pregătiseră tolbele de săgeți pentru arcuri sau arbalete sau muniții pentru archebuze. Alți cai fuseseră Înhămați la căruțele care miroseau a praf de pușcă. La ora cinci dimineața, caii știau totul. Șiau chiar mai multe decât oamenii. Mirosul le spunea că focurile oamenilor se sting, deci plecarea e aproape. Tot mirosul le spunea că undeva la nord vremea era mai caldă, dar mulți cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
meșteriseră o cruce mare de lemn. Făclii și lumânâri luminaseră casa Întreaga noapte. În jurul ei, regimente de ieniceri și gemlii Își continuau marșul spre nord. Sute de căruțe se hurducau pe drumul de pământ, ducând merinde, săgeți și praf de pușcă spre noile fronturi de luptă deschise de sultan. În 15 iulie trecerea Dunării de către urdia musulmană se terminase. Durase exact o lună. Avangada otomană se apropia, cu prudență, de ținuturile Neamțului, În vreme ce ariergarda abia punea piciorul pe malul stâng al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o Înverșunare la care nimeni nu se aștepta. Tunurile cetății băteau cu furie aliniamentele otomane, făcând atacurile cu pedestrimea extrem de periculoase. Ritmul tragerilor Îi spunea lui Oană că pârcălabul Șendrea nu mai respecta regulile consumului de ghiulele și praf de pușcă pe timpul unui asediu Îndelungat. Asta putea Însemna un singur lucru: pârcălabul știa că asediul nu mai poate dura mult și voia să distrugă cât mai serios materialul de luptă și forțele umane ale otomanilor. Cu o seară Înainte se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se apropiau și care zguduiau, deja, pământul. - Cred că se apropie furtuna, spuse Erina. N-avem unde să ne adăpostim. - Nu știu ce vezi tu, În depărtare, spuse Oană, dar tunetele astea nu sunt furtună. Sunt explozii. Explozii cu mult praf de pușcă. Sau salve de artilerie, dacă cineva ar avea o artilerie de peste două sute de tunuri de mare calibru. Spune-mi ce vezi. - Focul a cuprins dealurile Sucevei și se apropie. - E un foc, sau mai multe? - E un foc mare, imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
propriu nodul inextricabil. Apoi se întoarse către Doru Hallipa. Ruralul Hallipa se strămuta la oraș. Trebuia să-1 primească în Cetatea ei vie, ca pe un senior rustic deposedat prin greșelile lui și care, prăfuit, hirsut, obosit, intra pe barieră, cu pușca pe umăr, în costumul lui de vânătoare, cu cizmele înalte de căprioară scâlciate de lungimea de un veac, parcursă de la cucerirea primei sfori de pământ de către doamna Calliope și până acum, când rămăsese un biet burghez nomad, care aducea cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adesea, alteori plină de ebrietaic, sau volatilă ca un lirism. Acum nu-i mai putea recunoaște. Se depărtaseră. Păreau laolaltă o pată diformă de umbră mobilă prin umbra orașului. în blocul acela nedeslușit, era cuprins vânătorul amețit de praf de pușcă și prada cu mirosul calci al cărnei răscolite de alice. Un dine hoinar își trecu pe lingă ei umbra scundă. Icniți în asudarea lor trudnică de dușmănie și apropiere, desigur răspândeau în jur acel duh anume pe care, pentru instinctul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de urs, bonete care nu se potrivesc deloc cu ținuta lor sumară în chiloți și ciorapi. Strigă toți la fată, să vină înapoi cu cocaina.Un bărbat brunet, care mai are doar rămășițele unei cravate la gât, se repede cu pușca. — O s-o dobor! strigă el. Dați-vă la o parte! Faceți loc, s-o pot împușca! În mijlocul acestei debandade, se află prințul Firoz, sprijinit de brațul unui servitor uluit de cele ce se întâmplă în jur. — Nu fii neghiob, De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eșec sau o dezamăgire. Instinctele ei materne sunt direcționate spre perechea de rațe de calibrul doisprezece, pe care le ține sub fiecare braț. Când ajunge la țintă, mai trage de timp, inspirând adânc aerul jilav al dimineții, ajustându-și patul puștii pe umăr. Cea care-i încarcă arma, o tânără de la palat, se uită pe furiș la băiatul de la bucătărie și pare mai obișnuită cu cosmeticele decât cu cartușele; va fi în mod sigur o pierdere de vreme pentru ea. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai apucă să reflecteze, pentru că se aude un fluierat peste lacuri și hăituitorii încep zarva de la distanță, cu tobe și șuierături. Un stol de becațe își ia zborul peste apă și parcă tot iadul se deschide când cele douăzeci și cinci de puști încep să le doboare. Fără să vrea, Pran se trântește cât e de lung pe fundul bărcii, aproape s-o arunce pe Yasmin în apă. În cele două ore care urmează, Pran tremură în barcă, întinzând din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
totul deoparte, să-i ofere sifon cu lămâie și să-i facă conversație, în timp ce în jurul ei ajutoarele slăbesc vizibil ritmul de muncă. Ce pacoste! Soarele urcă tot mai sus pe cer și diwan-ul descoperă că nu este destulă pulbere de pușcă pentru rafalele de bun-venit, iar covorul roșu cam zdrențuit ar trebui înlocuit. Apoi Charlie își amintește apucăturile jenante, ce-i drept, ale doamnei Braddock, și ordonă ca toate obiectele mici, dar de valoare din saloane, să fie puse bine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
conducătorul Fatehpurului părăsește petrecerea, împroșcând cu pietriș. Pagină separată În acea după-amiază, deși tot Fatehpurul plutește în mahmureală, nimic nu pare să împiedice pregătirile pentru partida de vânătoare. Hainele kaki și topi-urile de soare stau aranjate frumos pe paturi. Puștile de vânătoare de 375 sunt curățate, unse și așezate cu vârful în jos. Se verifică torțele electrice, substanțele împotriva țânțarilor, se umplu ploștile și cutiile cu mâncare. Mai durează câteva ore bune până să se însereze, însă toată lumea e deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pran observă un sătean slab și negricios care-i salută dintre copaci. Omul ridică niște cutii cu echipamente pe care și le așază în echilibru pe cap, făcându-le semne să-l urmeze în întuneric. Fotograful își dă automat jos pușca de pe umăr și o pornește, ținând-o în față ca să-și croiască drum. Este îmbrăcat într-un costum de vânătoare din Shetland, gros, cu turban asortat, din tweed. Peste piept îi atârnă două cartușiere, ca la bandiți. Pran îi vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
râului și de vederea neobstrucționată a prăzii, nu vrea ca șansele să-i fie reduse de mișcarea din copacul învecinat. Ce fac acolo, țin o petrecere? Șuieră un sshh! ca la teatru, dar observând că nu are efect, revine asupra puștii, așezându-se într-o poziție comodă, încercând pe cât posibil s-o ignore pe Minty, care cochetă fiind, își perie părul. În afară de petrecăreții din copacul cel mai îndepărtat, mai sunt și alți invitați care nu pot sta nicicum liniștiți, pentru că trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încearcă să se gândească la polo, la avioane și la alte lucruri bărbătești, puternice. Jos, activitatea se amplifică cu fiecare minut care trece. Vânătorii, mai ales cei din clica prințului Firoz, răspund chemărilor imperioase ale naturii. Alții își încearcă brusc puștile, în momentele mai explozive, surprinși de jungla atât de plină de viață. Așezată pe vine într-un tufiș plin de țepi, direct pe linia puștii lui sir Wyndham, Imelda realizează de câte ore n-a mai stat pe o toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ales cei din clica prințului Firoz, răspund chemărilor imperioase ale naturii. Alții își încearcă brusc puștile, în momentele mai explozive, surprinși de jungla atât de plină de viață. Așezată pe vine într-un tufiș plin de țepi, direct pe linia puștii lui sir Wyndham, Imelda realizează de câte ore n-a mai stat pe o toaletă civilizată și începe să plângă. Sir Wyndham, care în treizeci și cinci de ani de serviciu în străinătate n-a văzut o femeie în actul excreției, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puternic poate transforma spasmele și contorsiunile acestui loc oribil într-o dispunere conventională a obiectelor în spațiu. Întunericul înrăutățește lucrurile. Pretutindeni simte primejdia. Foșnete. Mai ales dintr-un copac aflat în spatele lui. Ceva de acolo îl urmărește. Maiorul Privett-Clampe strânge pușca în mâini și se gândește la Cei Patru Sute și la Valea Morții. Dacă se ajunge la asta, el nu se va eschiva. Va merge înainte. Chiar trebuie să zumzăi? șuieră Charlie către Minty, nemaisuportând. — Da, cred că este de preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bine mă duc să fac o plimbare. Charlie nu-și crede urechilor. — Plimbare? Suntem în mijlocul junglei! — Exact. E un loc atât de romantic. Va fi încântător. Cu aceste cuvinte, aruncă scara de frânghie și coboară. Charlie o urmărește prin cătarea puștii, luptându-se cu niște impulsuri nu tocmai englezești. În jurul și dedesubtul ei, vânătoarea continuă, dar scopul nu mai există. Charlie se simte ultimul bastion al ordinii în acest loc, o insuliță în marea haosului, o stâncă singuratică izbită de valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nimeni nu va observa. Se întoarce, mai face un pas, încă unul. Încet, iese din pădure. Aude un zgomot în spate. Se întoarce instantaneu. Este maiorul, ca o stafie, fantomatic în lumina fosforescentă. Rana de la cap îi sângerează și strânge pușca în mâini, cu degetele încleștate pe trăgaci. — Băiatul meu, zice cu o voce slabă și încordată. Nu sunt băiatul tău, îi răspunde Pran. Maiorul deschide ochii mari, uimit, cade în genunchi și pușca îi scapă din mâini. Apoi, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Rana de la cap îi sângerează și strânge pușca în mâini, cu degetele încleștate pe trăgaci. — Băiatul meu, zice cu o voce slabă și încordată. Nu sunt băiatul tău, îi răspunde Pran. Maiorul deschide ochii mari, uimit, cade în genunchi și pușca îi scapă din mâini. Apoi, cu o mișcare infinit mai lentă se prăbușește la pământ, pe spate. Pran stă locului, privindu-i trupul care pare fără viață acum, genunchii albicioși și pântecele proeminent orientat spre cerul nopții. Își continuă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apărut mici semne prevestitoare de rău. O procesiune hindu, la care s-au alăturat și musulmanii. Strigătele de Mahatma Gandhi ki-jai. Dansuri de stradă și ritmuri de tobă. Inamici religioși bând din aceeași cupă. Sahibi au început să-și numere puștile, spunându-și că nu mai e vreme pentru vorbărie goală. Nici ei nu mai erau așa de mulți. Trupele lor fuseseră decimate de gripă. Atât de puține fețe albe într-o mare de chipuri tuciurii! Prin tot Punjabul, cluburile înțesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]