KorAP: Find »[drukola/base=puști & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...100 >

2,499 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

Village, acolo unde străzile au nume. Bank Street arăta ca o bucățică din sentimentala Londră, cu grilaje negre și flori palide, îmbrățișând sfioasa gresie, chiar și boarea șoptită a ramurii și frunzei. În timp ce mergeam, am avut ocazia să văd un puști de culoare foarte elastic, cam de vârsta lui Felix sau poate ceva mai mare, alături de drăguța lui prietenă. Se întinse cu un gest neglijent spre pomul dintr-o grădină și rupse din el o floare roz pe care i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
să-i spunem Scum4. — Trebuie să recunoști că e o problemă. Am discutat cu agentul lui. Știe că Spunk se va hotărî asupra unui nume până la urmă. Așa a fost botezat și nu poate să sufere apucăturile starurilor. E un puști dur din Bronx, dar reacționează ca un vulcan. Bei ceva? — Nu, mulțumesc. — Ce-i cu tine? E ora cinci. Nu, mulțumesc. Aveam motivele mele. Vrei să încep cu vestea bună sau cu cea proastă? Vestea bună e că Martina a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
spus. A continuat să tacă. În schimb, m-a întrebat de ce cred că beau așa de mult și eu i-am spus de ce cred eu că beau așa de mult. Sunt alcoolic, am spus. — Nu, nu ești. Ești doar un puști lacom, care nu are altceva mai bun de făcut. Nu te-ai săturat de atâta băutură? — Da. Sunt sătul. M-am săturat de ea de ani de zile... Da, sunt. Douăzeci de minute mai târziu stăteam afară, pe asfaltul poros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-i aruncă pe femei și cai de curse, Spunk îi dă pentru acte de caritate. — Rămâne cum am stabilit. Alt scrântit. — Avem nevoie de el. Tare mai avem nevoie de el. Cu el distribuția e gata E perfect pentru noi. Puștiul ăsta va deveni cât se poate de mare. Spunk e dat naibii, moșule. Hei, spuse el, râzând scurt, crezi că are permis pentru mușchii ăia? Acum știu ce te frământă, dar poți să fii liniștit Poate fi ținut sub control

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
era plin și el a ezitat până când a văzut locul liber de la masa mea. Nu cred că m-a văzut și pe mine. Martin s-a așezat în fața mea, a scos imediat o carte din buzunar și a deschis-o. Puștiul ăsta o să-și distrugă ochii... Cât despre mine, eu aveam o grămadă de griji pe cap, la care se adăuga o mahmureală cumplită, așa că nu aveam nici un chef să mă complic. Astă-noapte am mai trecut una pe răboj. Cocteiluri: 17

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
reclamă pentru ciocolata Bulky. Și printre pretendente a fost și roșcata asta și eu abordam atitudinea mea obișnuită când lucrez (când muncesc sunt cu totul altfel) - nu sunt deloc un tip drăguț). Întotdeauna sunt și roșcate... În 1978 eram un puști tare răutăcios. Ca și anul ăsta. Ieri treceam pe strălucitorul Fifth Avenue în drum spre golful maroniu din Park. Marile magazine erau în plină activitate, adunând oamenii înăuntru, scoțând oamenii afară, supravegheate de suplele totemuri ale Manhattan-ului, acești idoli sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
acasă toată ziua. — Oricum, îți mulțumesc pentru telefon. Și mulțumește-i și agentului tău literar pentru că ți-a transmis mesajul meu. Bun, și acum fii atent. Ai mai lucrat în producția de filme, corect? — ... La câteva, îmi răspunse el. — Perfect: puștiule, azi e ziua ta norocoasă. Ia să vedem ce părere ai despre ideea asta. Am o... — Stai puțin. Dacă vorbești serios, ia din nou legătura cu agentul meu. — Nu, ascultă. Tocmai aici e frumusețea. Am terminat cu agenții. Și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
am specificat cu o voce bine stăpânită suma de pe cecul pe care îl aveam în buzunar și i-am mai aruncat vreun amănunt sau două despre termenele de plată. Dar imediat mi-am și spus - te piși cu bani pe puștiul ăsta. Ar face treaba și pentru jumătate din marafeții de pe cec. Ia gândește-te la toate cărțile pe care și le poate cumpăra. — Nu sunt de acord. Ei, na! Nemernicul. — Ce? De ce? am exclamat eu ca ars - sub impulsul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
E frumos, pentru că Spunk vrea să o salveze pe Butch și să o protejeze pe Caduta. A durat ceva până m-am dumirit, dar după aia am izbit cu pumnul în palma deschisă și am spus: — Martin. Ești un geniu. Puștiule, de-aia te-am și angajat. În fine, ai început să-ți meriți mălaiu’. — Trebuie să mai mânăresc eu în vreun fel legăturile dintre scene, dar nici aici n-or să fie probleme. E drăguț; am fixat scena morții lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Cum ți se pare? — Care e numele din mijloc, Spunk? l-am întrebat eu îngrijorat. — Jefferson. Mamei nu-i place cum sună. S.J. Spune că mă rup de credință. — Prostii, am spus eu. Pentru prietenii tăi vei rămâne tot Spunk. puștiule, te-ai născut a doua oară. S.J. Davis - sună perfect. Întâmplarea a lucrat în favoarea mea. Ieri după-amiază m-am dus la UN Plaza pentru prezentarea scenariului - și doamna Davis a deschis ușa, ținându-și o batistă îmbibată de sânge la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
gând a fost - exagerează, cu siguranță. Nu sunt chiar așa de rău. După care am simțit înfigându-mi-se în spate un piept tare și am auzit ușile liftului închizându-se: și iată-ne acum trei în cutia suitoare. Un puști negru și mare, de vârsta lui Felix, ba nu, mai mare, înalt, agitat, cu un cuțit cu o lamă lată, de vreo douăzeci de centimetri lungime. Ah, se mai întâmplă și din astea. Zău așa. Doar știm cu toții că așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
cu un cuțit cu o lamă lată, de vreo douăzeci de centimetri lungime. Ah, se mai întâmplă și din astea. Zău așa. Doar știm cu toții că așa e. Și-acum, ce? Cuțitul reprezenta o problemă serioasă. Singura serioasă. În regulă, puștiule, am spus. Acum e rândul meu. Care-i necazul? — Taci, spuse Martina. — Etajul. Etajul, etajul. Tipul apăsă pe buton cu mâna răsfirată. Cutia s-a oprit, apoi a pornit iar. — Bani, spuse Martina Twain. Vrei bani. O să-ți dau. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de sabie în mână licărind în lumină. Da, totul tremura. Martina scotocea după chei. Dinăuntru sosi un lătrat, nerăbdător, un oftat șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am spus ia mai dă-l dracu și i-am trosnit un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
siguranță, când m-am simțit împuns în umăr și tras de păr. O, nu, nu mai vreau încă o luptă, mi-am zis și m-am întors spre ea. — Oprește-te. Am privit în jos gâfâind, dar ferm pe picioare. Puștiul era terminat, un ghemotoc de carne, cuțitul îi căzuse din mână, ambele picioare îi tremurau în adidașii prea strâmți. — Okay, am spus eu. Cheamă poliția. — Era cât pe ce să ne omori pe amândoi. Îți dai seama? — Poftim? am exclamat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
dai banii, își văd de drum. — N-ai auzit? Nu mai e suficient să le dai doar bani. Vor să se răzbune. Nu mai ține doar să-i mituiești. Îți iau totul, după care te omoară oricum. În momentul ăsta puștiul s-a mișcat, încercând să se ridice. M-am răsucit din reflex și i-am ars un șut neconvingător în fund. — Ești un ticălos violent, nu-i așa? — Da, și tu ești o acritură scorțoasă! — Acritură scorțoasă? — Hai, pa. Cheamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-i așa? — Da, și tu ești o acritură scorțoasă! — Acritură scorțoasă? — Hai, pa. Cheamă poliția. Dă-i drumu’! Deschise ușa cu cheile zornăitoare. M-am sprijinit cu ambele palme de perete... Tipul avea ochii deschiși. Cuțitul nu era departe, dar puștiul era epuizat. Nu mai era bun de luptă, cel puțin în seara asta. — Ești singur? l-am întrebat eu. A încuviințat trist cu o mișcare a capului, ceea ce am făcut și eu. Adrenalina sau combustibilul bătăii își domolise acțiunea asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ca o marionetă, după care l-a cercetat pe amicul nostru întins pe podea. Trecând în revistă mai multe din posibilitățile pe care le avea, Shadow a preferat să-i tragă o limbă peste gură. Era ultimul lucru de care puștiul ar mai fi avut nevoie, o altă umilință dintr-o seară cât se poate de nereușită. S-a întors Martina. Se aplecă deasupra băiatului cu genunchii ușor îndoiți, așa cum fac femeile când vor să-și inspecteze una alteia micile vlăstare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
a privit cu ochi cunoscător. — Îl luați? a întrebat Martina pe un ton confidențial. — E bolnav? — Nu, n-are nimica, am spus eu. Uite aci o hârtie de douăzeci. Doar... M-am întins după portmoneu și mi-am schimbat poziția. Puștiul o porni iar la vale. — Nu-l iau, spuse șoferul fără să se clintească. De fapt, părea pe punctul de a adormi. Părea să se simtă în taxi la fel de bine ca acasă. Arăta ca și cum nu s-ar fi clintit de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ajute bătrânii, pensionari de pe lângă Ierusalim. În drum spre Kennedy m-a întrebat despre stilul meu de viață plin de strălucire - Londra - New York, New York - Londra - și eu îi spuneam, păi, sunt diferențe interesante între cele două orașe, și ce frumos conduci, puștiule, și m-am strecurat de-a lungul pernei, și cât îți datorez, și... Am sărit din mașină și peste zid. Am aterizat de la cei trei metri ai zidului pe coate și pelvis, dar picioarele m-au regăsit imediat, după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-urile financiaro-sexuale din rafturile Georginei. Îmi petrec vremea în Bibliotecă. Biblioteca e un loc bun pentru șomeri. E cald și e pe gratis. E un adăpost. I-am scris Selinei. Ăsta ar putea fi un final realist. Va avea un puști, un venit și o casă. O casă nu e un cămin, asta o știu și eu. Dar cel puțin e o casă. Ossie nu va sta cu ea. Dacă el are un dram de minte și dacă ea o să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978

o jucărie care ni se dă la naștere și ni se ia la capăt. Jocul se sfârșește totdeauna în lacrimi. Copilului i se iau darurile, i se strică bucuria, cineva dă cu piciorul în tot ce i-a fost drag puștiului. Sau, dacă vrei, viața e ca o piesă de teatru. Îți joci rolul pe scenă dând din tine tot ce ai mai bun, dar în același timp ești conștient că, din moment în moment, cortina roșie de catifea stă să

Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895

Federației nu are decât câteva informații nesemnificative cu privire la ea. Un noian de gânduri și întrebări se abătu asupra căpitanului odată cu ultimele cuvinte ale lui Angir. Accesul în Baza Centrală de Date nu putea fi făcut de oricine. Cum a ajuns puștiul acolo? Ce fel de informații căuta? Cu câteva momente în urmă spuse-se că nu părăsise niciodată Sagius II. Și chiar dacă primise informațiile de la altcineva tot apăruseră destule semne de întrebare care să-l facă circumspect. Cu toate asigurările date

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
mai degrabă să moară. O să mai încerc o ultimă carte. Dacă nu, va trebui să-l omor pe Kaan, iar apoi Spațiul cu mila... - Există o persoană în plus față de lista de plecare, admise Birmaq în cele din urmă, un puști, dar nu știu de unde ai scos povestea asta cu rebelul. Puștiul este cel mai nevinovat dintre toți, încercă el să-l înduplece pe Kaan. Nu poate fi considerat nici măcar un pasager clandestin. Preaonorabilul Poha mi-a spus că este o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
nu, va trebui să-l omor pe Kaan, iar apoi Spațiul cu mila... - Există o persoană în plus față de lista de plecare, admise Birmaq în cele din urmă, un puști, dar nu știu de unde ai scos povestea asta cu rebelul. Puștiul este cel mai nevinovat dintre toți, încercă el să-l înduplece pe Kaan. Nu poate fi considerat nici măcar un pasager clandestin. Preaonorabilul Poha mi-a spus că este o rudă de-a lui care este prea tânără pentru a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
Flotei Confederate și de aceea m-a rugat să-l inițiez în ale navigatului, iar eu nu aveam de ce să-l refuz. Asta fiindcă preaonorabilul m-a asigurat că va rezolva în cel mai scurt timp actele de drum ale puștiului. Numai timpul nu ne-a permis să mai așteptăm rezolvarea acestei chestiuni. - Ai încercat să verifici cele spuse de individul ăsta, Poha? îl chestionă Kaan. Doar nu ești atât de naiv să crezi tot ce ți se spune, nu? Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]