1,291,347 matches
-
individuale. Schimbarea de macaz e provocată de o constrângere exterioară. Scriitorul e pus în fața unei alternative: sau acceptă condițiile de obediență fără să murmure sau suferă represalii. îi este amenințată posibilitatea de mișcare, dreptul de a scrie și de a publica, îl așteaptă boala, închisoarea, anonimatul. Totalitarismul cotropește terenul opțiunilor în arena civică, dar nu se mulțumește cu atât, râvnește să-l priveze pe artist de independența inspirației. Am vorbit cu alt prilej de această modificare a coercițiunii, nu sunt suficiente
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
scos de Editura Fundației Culturale Române în 1997. Un foarte interesant și original eseu, Revolta lui Arthur Rimbaud, i s-a tipărit la Editura Eminescu în 1998, transpus de Ioan și Robert Adam. În 2002, editura timișoreană Amarcord i-a publicat placheta Chant d'un autre (Cântecul altcuiva). Să notez că în scrisul său sunt nu puține ecouri românești și că Gérard Bayo e de multă vreme interesat de literatura noastră: a participat la adaptarea în franceză a unor poeți precum
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
a provinciei, se poate ajunge la înjghebarea unui grup artistic care să reprezinte o reală forță poetică". Unii membri ai cercului (Har. Mihailescu, Lucian Mircea) colaboraseră la presa literară interbelică și editaseră plachete personale de versuri, iar prozatorul Dumitru Almaș publicase cîteva romane. Adoptînd, în 1948, numele "Slova nouă", cenaclul își mărește numărul participanților, atrăgînd în rîndurile lui o seamă de tineri aspiranți la literatură, mai ales elevi de liceu. Cazimir participă la ședințele cenaclului din 1949, dînd citire unor bucăți
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
fereastră. Dacă îți tolerează cu atâta consecvență prezența, înseamnă că e ceva de capul dumitale! Fă bine și dă-mi un text pe care să-l public în Azi ". I-am explicat că nu am obișnuința scrisului, că n-am publicat niciodată. Stancu nu s-a dat bătut: "Scrie despre orice, indiferent ce-ți trece prin minte, poate să fie și numai o pagină, nu importă; îmi este de-ajuns ca să-mi dau seama de ce ești în stare. De altfel, amintește
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
pseudonimul Ștefan Sava (nu trebuie uitat că totul se petrecea sub regimul lui Ion Antonescu). Articolul a apărut în Ecoul din 16 februarie 1944. Când l-am văzut, am trăit câteva clipe de euforie. Blocajul fusese spart. Am început să public cu regularitate, la scurte intervale de timp, un șir de medalioane, consacrate toate unor mari personalități din domeniul artelor plastice europene, moderne și contemporane. Stimulentul la care m-a supus Virgil prin "îndărătnicia" lui a fost atât de puternic, încât
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
Al. Săndulescu Pagini de jurnal de Petru Comarnescu, ce se publică acum în trei volume la Editura Noul Orfeu, însumînd circa 1000 de pagini, reprezintă, se pare, cam jumătate din jurnalul scriitorului și cunoscutului critic de artă, așa cum ne încredințează editorii. Textele, menționează ei, sunt în bună parte fragmentare, cu multe
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
în care vedea "un mare poet, un actor fin, un suflet rar, un tip de secolul XVIII, un întârziat printre noi și reactualizat de poetica modernă, cea de azi" (1932). Petru Comarnescu are o viață literar-artistică și socială foarte bogată: publică în mai multe reviste, traduce Straniul interludiu de O� Neill, se duce la spectacole și concerte, susține cronica plastică și teatrală, vizitează expozițiile și atelierele artiștilor, participă la reuniuni mondene, conferințele devin aproape o permanență, călătorește în străinătate în Italia
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
în care locuise poetul, câțiva locatari s-au opus, alarmați că s-ar fi putut afecta structura de rezistență a clădirii... Amintiri își încheagă trup și în mine, din negura anilor de liceu. Profesorul nostru de economie politică scria poezii publicate în suplimentul literar al ziarului local. Pastișe după Barbu Nemțeanu și Ion Minulescu. Combătea pesimismul. Orașul în care învățam nu mai era hulitul târg de negustori de pe mal de Dunăre, în care poetul, ca într-o Gomoră... ci o înfloritoare
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
cheamă Fanionul roșu și cred că o să fie gata în septembrie. O să apară în colecția "Arena" pe care o coordonez la Humanitas și o să prezinte zece campioni și tot atîtea gesturi mîrșave pe care le-au comis. Cristian }opescu a publicat anul trecut la noi o carte despre fair-play. M-am gîndit să acopăr reversul medaliei și să arăt că nu întotdeauna performanța și caracterul merg mînă în mînă. Au fost cazuri cînd ele au divorțat zgomotos și urît. Chiar grotesc
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Iordan Datcu Ca și alți critici și istorici literari din generația anterioară de la Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", de care s-a simțit mai apropiat, între ei I. C. Chițimia, Ovidiu Papadima și Gh. Vrabie, Ion Oprișan a publicat deopotrivă cărți de critică și istorie literară (o carte despre Mihail Sadoveanu, una despre B. P. Hasdeu) și contribuții de etnografie. în acest din urmă compartiment contribuțiile sale sunt diverse: de la tipărirea de texte populare culese de el la monografia
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
altfel decît cele cu care eram obișnuit: dominau instrumentele de suflat din lemn și tobele cu clopoței. Efectul era mai mult jovial decît războinic. Neamții s-au dus în fundul Rusiei, trăgîndu-i după ei și pe români. Pagini întregi ale ziarelor publicau anunțuri mortuare ale celor căzuți pe front. Spre finele lui '42, un titlu mare în Curentul: ŤStalingradul rezistă, dar sfîrșitul său este pecetluitť. Cum a fost în realitate sfîrșitul s-a aflat puțin mai tîrziu. A început, pentru armata germană
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
pentru tine timpul să-ți arăți prin fapte, nu prin poezii, dragostea de }ară. Jocurile sunt cercetate de redactorul nostru special." (Universul copiilor, XVIII, nr. 29, 15 iulie 1942). "S. Casimir, Piatra-Neamț. - Poeziile tale sunt drăguțe și ți le voi publica. Spune-mi însă, nu ți-a corectat mămica sau tăticul nimic?" (Ziarul copiilor, XX, nr. 987, 29 ian.-4 febr. 1943) "Poeziile" erau, de fapt, una singură, scrisă cu aproape un an mai devreme: Pățania unui pitic, care apare în
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
menit a fi împărțit prin dăruire/ unor cititori aleși. Ne adresăm domniei sale, sărbătoritului, ca unui senior al poeziei pe care îl omagiem cu toată dragostea, pentru energia sufletului său concretizată în chip minunat în poezia celor peste 35 de volume publicate din 1940 până în prezent, în țară și în străinătate. Cuvenitele urări de sănătate, de semne bune, de creație și de nesingurătate, pentru că prietenii domniei sale sunt mulți la număr, mult mai mulți decât poate acoperi tirajul de-acum al himerelor în
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
în cazul lui Camil Petrescu, născut și el tot în aprilie 1894, experiența frontului devine un prețios material literar. Printr-o reducție care simplifică, poate prea categoric, N. Manolescu vede �coincidența" dintre biografia lui și operă doar în primele nuvele publicate în Luceafărul, Sburătorul sau Gîndirea. Dar în recompunerea atmosferei terifiante a marii conflagrații aceste nuvele conțin, în fond, numeroase �teme" reluate și amplificate ulterior: frigul, foamea, frica, gelozia, urîtul, obsesia cu toate nălucirile ei. Probabil că e mai drept să
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
1930 se stabilește cu familia în București, oraș �al pierzaniei" juvenile, evocat ca atare în Zilele și nopțile unui student întîrziat, pentru ca în scurt timp, la 19 octombrie 1935, să se stingă din viață, la doar 41 de ani. Tocmai publicase Donna Alba și vorbise, fără urmă de sumbre presimțiri, despre alte proiecte de viitor. Povestiri și romane în manuscris, �calde încă de viața ficțiunii", cum avea să se exprime, mîhnit, P. Constantinescu, își așteptau finalizarea. Iată o biografie curată, care
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
portugheze, adăncirea în mediul feutré atăt de diferit de cel în care trăise pănă atunci. Dezorientarea intimă, incapacitatea de a se consacra integral unui proiect vor caracteriza, practic, toată perioada portugheză. |n acest interval de aproape cinci ani, Eliade a publicat cartea despre Salazar, căteva articole cu funcție propagandistică, o cărticică de popularizare și o singură contribuție științifică serioasă: Comentarii la legenda Meșterului Manole. Pănă spre mijlocul anului 1943, privește încă spre trecut, spre România: tot ceea ce se întămplă la București
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
capătă desen final și se transformă în destin, modificănd retrospectiv toate datele ei de pănă atunci, tot astfel și destinul lui Mircea Eliade capătă abia acum, la publicarea Jurnalului portughez, o nouă coerență. (prima parte a acestui text a fost publicată în nr. 16)
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Erau, mai ales, profesori de la liceul “Petru Rareș“, despre care nu aveam decît informații indirecte, de la elevii care îi evocau cu spaimă și se bucurau nespus să-i vadă trecuți “dincolo” în cadrul jocului meu fioros. Dintr-o notiță de presă publicată anul trecut, am aflat că Anglia mai posedă încă vreo 3000 de fantome, inventariate și catalogate ca extrem de conștiincioase în serviciu și conferind pecetea unei nobile tradiții caselor și castelelor în care obișnuiesc să se arate. Prilej de a-mi
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
Arghezi, apărute la “Cartea Românească”. Citind prefața lui Pienescu, mi-am luat de-o grijă: nu voi apuca în viața asta să răsfoiesc o ediție completă. Nu voi apuca măcar, ediția Eminescu dusă pînă la capăt. Nu înțeleg. Aiurea se publică, uneori, în cîțiva ani, zeci de volume însumînd întreaga operă a unui clasic. Noi încă nu-l avem pe Eminescu!!! Este impardonabil, dezastruos pentru cultură. De-abia aștept să recitesc Cehov, de-abia aștept să recitesc Proust, de-abia aștept
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
bea o cafea. La prînz am dus niște versuri de-ale Tamarei Nikolaevna la Cronica. Aș dori foarte mult, agățîndu-mă de cererea dumneavoastră grațioasă de-a vă da versuri pentru R.L., să vă trimit de-ale Tamarei. Ea a mai publicat demult, vreo trei poezii în R.L. Și pe ea ar ajuta-o în mod real. Cu mine s-a cam terminat distracția! N-o să vă supărați deci, dacă, într-o bună zi, vă veți trezi c-un teanc tamarian. Mi-
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
în post la Belgrad. Înainte de Praga, acest diplomat cu o lungă carieră, îndeplinise funcția de ministru plenipotențiar la Atena, în anii primului război mondial. Preocuparea lui Blaga pentru sănătatea soției sale transpare atât din această scrisoare, cât și din altele publicate în revista “Manuscriptum”. Folosesc acest prilej pentru a face câteva considerații despre destinatarul epistolei de față, Nicolae Filodor. Căutând date despre familia lui, am constatat cât de puțin se știe despre ea, în ciuda apartenenței, în perioada regalității, la protipendada bucureșteană
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
au vorbit de faptele, bucuriile și durerile oamenilor.” Să menționăm, nu din dorința de a polemiza cu N. Iorga, că Marian n-a intenționat să dea o antologie, deci n-a avut în vedere criteriul estetic, ci a voit să publice toate legendele hagiografice despre Fecioara Maria cunoscute de el până atunci, că a voit să reprezinte mai toate zonele țării, că ecourile trezite de viața și faptele Maicii Domnului în conștiința românilor nu sunt puține și că textele tipărite de
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
târziu, după 1989, în primul rând trilogiile despre sărbători și naștere - nuntă - înmormântare, Legendele Maicii Domnului n-a fost reeditată de un secol. Nici măcar nu era voie să fie citată, singurul studiu care a folosit-o fiind unul, din 1953, publicat de Gheorghe Alexe în revista Studii teologice.
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
în scris de această lucrare și, poate, nici de autorul ei”. Prefața... este deci expresia unei duble năzuințe a autorului: aceea de a conferi esteticii statutul unei științe, asemenea „oricăreia dintre științele naturii și ale spiritului” („m-am hotărît să public o lucrare științifică și nu un manifest” ) și de a formula în același timp o filozofie a artei. O asemenea dublă năzuință - către știință și către filozofie - este proprie - cum am avut prilejul să remarc altă dată - întregii gîndiri a
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
a fost inițial destinat a servi ca prefață la Estetica, dar că ulterior el a renunțat la publicarea lui, socotind că punctul său de vedere se va impune de la sine. Poate fi aceasta un artificiu retoric; oricum Proiectul... a fost publicat în 1938. Textul este, înainte de toate, pledoarie în favoarea demersului urmat de Tudor Vianu în Estetica. După cum Vianu va sublinia în prefața la Arta prozatorilor români că critica literară nu este o artă grefată pe o altă artă, scopul ei nefiind
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]