3,728 matches
-
cenușa „idealului înfrânt”. E mult mai intens dorul de pământul natal, autorul încheind apoftegmatic: „O singură doină / și numai o vorbă / ne vine de-acolo și merge aici / și-o singură cale așază o țară în veci”. SCRIERI: Predici în pustiu, vol. I: Simplă învățătură, Ciudad de México, 1960; Cele șapte anotimpuri, Ciudad de México, 1961; Poezii, Madrid, 1974; Predici în pustiu. Inutilitatea omenirii, Ciudad de México, 1982; Caiet de aritmetică, Ciudad de México, 1984. Repere bibliografice: Vasile Posteuca, „Predici în
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
ne vine de-acolo și merge aici / și-o singură cale așază o țară în veci”. SCRIERI: Predici în pustiu, vol. I: Simplă învățătură, Ciudad de México, 1960; Cele șapte anotimpuri, Ciudad de México, 1961; Poezii, Madrid, 1974; Predici în pustiu. Inutilitatea omenirii, Ciudad de México, 1982; Caiet de aritmetică, Ciudad de México, 1984. Repere bibliografice: Vasile Posteuca, „Predici în pustiu” „America”, 1961, 55; Horia Stamatu, „Poezii”, „Limite”, 1976, 21; Dumitru Ichim, Aspațialitatea numărului temporal în poezia lui Nicolae Petra, „Cuvântul
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
vol. I: Simplă învățătură, Ciudad de México, 1960; Cele șapte anotimpuri, Ciudad de México, 1961; Poezii, Madrid, 1974; Predici în pustiu. Inutilitatea omenirii, Ciudad de México, 1982; Caiet de aritmetică, Ciudad de México, 1984. Repere bibliografice: Vasile Posteuca, „Predici în pustiu” „America”, 1961, 55; Horia Stamatu, „Poezii”, „Limite”, 1976, 21; Dumitru Ichim, Aspațialitatea numărului temporal în poezia lui Nicolae Petra, „Cuvântul românesc” (Hamilton), 1984, 104; Virgil Ierunca, Moartea unui om, „Limite”, 1985, 12; Manolescu, Enciclopedia, 563-564. S.I.
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
de țărână”. „Drumeț rătăcitor”, cu „visuri fără rost”, cu viața risipită, cu „un gol în piept, nemărginit”, poeta are viziunea coșmarescă a invaziei tristeții, ca niște duhuri rele care năvălesc de pretutindeni și dau senzația copleșitoare a unei lente implozii: „pustiul meu e fără de hotare”, „mă scufund în el ca într-o mare”. Deși în forme nu prea originale sau expresive, versurile reușesc să figureze imaginea unei sensibilități vii care, ajutată de modele oferite de predecesori (în special de Mihai Eminescu
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
de-acum, se înfățișează sub varii motive incantatorii, într-un metaforism concentrat până la esență. Solaritatea registrului liric, neexcluzând dialogul cu nocturnul, este tulburată de obsesia acvaticului, care devine esențială: „Atât de singur/ Încât/ Golul din jur/ Vuiește ca marea// Numai pustiul din mine/ Îi răspunde/ Plângând” (Singur). Sensul discursului poetic este surprinderea palpitului interior al ființei într-o lume a ideilor, a chintesențelor, în care acesta se regăsește în alte și alte ipostaze și metamorfoze. „Istovirea”, „putrezirea” („Putrezea tăcerea/ Din copaci
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
risipite prin publicații obscure. Ultimul său proiect, un Dicționar cronologic al literaturii ruse, amplă operă colectivă căreia îi asigura coordonarea, deși terminat înainte de moartea lui, a rămas nepublicat. SCRIERI: Câteva sfaturi pentru îmbunătățirea gazetelor de perete, București, 1949; Legenda unui pustiu, București, 1949; Vasca, București, 1950; „Mitrea Cocor” de Mihail Sadoveanu, București, 1953; Pentru literatura vieții noi, București, 1953; În slujba poporului, București, 1955; Avem un cârmaci încercat, București, 1955; Principiul leninist al spiritului de partid și unele probleme ale creației
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
peste o sută douăzeci și cinci de adaptări și dramatizări. I s-au jucat pe diferite scene din țară scenariul pentru un Spectacol Topîrceanu (reunind Balada amintirii și Minunile Sfântului Sisoe, cu un „epilog” original), Dănilă Prepeleac, după Ion Creangă, Întoarcerea din pustiu, pe motive din scrierile lui Antoine de Saint-Exupéry, Baltagul, după romanul lui Mihail Sadoveanu. Este coautor la volumul Școala ieșeană de teatru. Fișe de istorie (2000). Antologia Despre teatru: însemnări și digresii (1991) strânge laolaltă cronici și articole îndeobște trecute
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
folclorice, când amintind de versurile lui G. Coșbuc și Octavian Goga: „Irñia doarmi tu munțâl’i armânești / Și-ncărcat di añi apuagârți chinetlu, / Prit cheari sturnăroasi mași izvurlu, șcretlu, / Suschiră și-nviseadză cupii picurărești...” (Bană astimtă). Și într-o transpunere liberă: „Pustiul doarme pe munții aromânilor / Și încărcate de vremi, dorm și pădurile de pini, / Prin întunecoase pripoare doar șipotul biet / suspină visând și el la turme de mioare...” (Viață stinsă). Alte poeme, cele mai multe studii politice sau cu caracter istoric, amintirile și
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
își caută continuu identitatea, rostul între semeni și mai ales calea ce duce la adevăr într-o atmosferă de incertitudine („Poeții caută drumul cu bățul”). Starea lui firească este cea de însingurare („Mă retrag pe furiș în mine”), într-un pustiu ce îi poate paraliza existența. Dar poetul este, structural, un spirit robust, angajat în bătălii esențiale cu viața, cu propriul destin, iar filosofia disperării este pentru el mai curând un spațiu în care plonjează polemic, refuzând căderea. Verbul are gravitatea
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
și pe scurt câteva fapte pe care le-am citit cu toții În ziare. Atitudinea aceasta e În orice caz mai recomandabilă decât cea a d-lui Mihai Novicov, care are nevoie de un volumaș Întreg pentru a povesti Legenda unui Pustiu, muncită poveste fantastică din care fantasticul lipsește, siluire a imaginației sortită a conlucra la două concluzii formulate cuprinzător și „pe puncte” În final. N-am citat aici decât câteva exemple (Ă). Oricine, cât de rău intenționat s-ar voi, sau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
O astfel de construcție gigantică seamănă cu legendara facere a lumiiă Și aici, pe locul gol, Începe ca printr-o voință demiurgică agitația vieții. (Ă). Drum fără pulbere e tocmai istoria unei astfel de noi geneze: La Început a fost pustiul se intitulează primul capitol. (Ă). Petru Dumitriu s-a străduit să Înfățișeze activistul de partid, În trăsăturile lui scriitorul a căutat să sublinieze hotărârea și perseverența, puterea de a desluși, peste greutățile momentului, perspectivele viitorului. E În Maftei o Îndârjire
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
neliniște, timorare, urât, oboseală predomină. Natura însăși pare o țesătură de viziuni și simboluri care alimentează răul sau chiar constituie un spațiu malefic („pământul îmi pare un proaspăt mormânt”). Decorul citadin meschin, succesiunea mecanică de fapte și gesturi, întâmplările mărunte, pustiul străzilor sunt secvențe ale unui ansamblu devitalizat. Elementele derizorii, de bâlci și panoramă, inundă subconștientul ca o apă tulbure, purtătoare de semnale și ecouri ce se destramă și reduc la absurd existența. Cântecul „catirincii”, jalnic, răscolitor, amestec de tonuri stridente
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
poate fi urmărită de la Dosoftei, prin Arghezi și Blaga, până la poeții contemporani. Proză, cum s-a observat, „cu ample fragmente parenetice”, „încărcată cu miresme poetice” (N. Balotă), La apa Vavilonului are o dimensiune poematică și un etos care sublimează sentimentul pustiului existenței. Activitatea lui B. poartă (prin varietate, mod de abordare a temelor) amprenta modelatoare a lui G. Călinescu, maestrul unei generații de cercetători (critici și istorici literari) cărora le-a stimulat, cultivat și îndrumat gustul pentru investigația documentară exhaustivă și
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Traduceri: Werner Bossert, Copacul cel bătrân, București, 1962; Bernard Clavel, Călătoria tatălui, București, 1968, Fructele iernii, București, 1971, Stăpânul fluviului, București, 1975; François Mauriac, Genitrix, București, 1969, Misterul Frontenac, București, 1969, Sărutul dat leprosului, București, 1972, Sfârșitul nopții, București, 1972, Pustiul dragostei, București, 1973; Thérese Desqueyroux, Cuibul de vipere. Sărutul dat leprosului, Iași, 2003; Guillaume Appolinaire, De la Ingres la Picasso, București, 1970; Maurice Rheims, Viață de artist, București, 1973; Xavier de Montépin, Lumină în amurg, București, 1977; Jean Cayrol, Adevărurile Catherinei
BUSNEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
B. scrie un jurnal liric „în fărâme” aforistice, pendulând între haiku și concetti. Glacial-intelectualizată, poezia înclină spre definiții lapidare în stil gnomic („Doar un fir de nisip încape/ Între inimile noastre. Din el/ Perlă ar putea să apară,/ Dar și pustiul cu el/ Poate începe...”), dar păstrează o trăire tensionată a raporturilor cu lumea („Nerăbdătoare și fugă degrabă,/ dovadă de taină amară,/căsuța cu sclipăt de salbă - / iluzia mea necesară”). Povestirile, eseurile, interviurile realizate de B. denotă un nivel de cultură
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
în calitate de poet, de a-și afirma necesitatea și sarcina socială este obsedantă la M. Beniuc, cu atât mai impresionantă înainte de 23 august 1944. Limitele sale în această fază sunt sentimentul de a se crede singur, acela de a vorbi în pustiu, fiindcă poetul nu vede clar drumul viitor al revelației. De aici o estompare melancolică, cu umbrele incertitudinii și ale nelămuritului. Poetul întorcând spatele artei pure, proclamă poemul sălbatic: Nu cu penița Cu ascuțișul coasei Îmi scriu poemele sălbatice Cuvintele-mi
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
altele mijlocii sau mai înălțate, frumos sau urât mirositoare, după cum le-a întrupat Creatorul pe pământ; fiecare își avea motivația nașterii și ființării sale. Și toate la un loc alcătuiau o priveliște firească, echilibrată, nici olimpian-străluciloare, nici răzlețite oaze în pustiu. Și toate la un loc, hrănindu-se mai bine sau mai rău din același pământ, încălzite mai mult sau mai puțin de același soare, înmulțindu-se în timp, rămânând fiecare cu individualitatea și soarta sa. Și toate vorbeau românește: mai
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al marelui papă, merită să ne Întrebăm dacă imaginea respectivă nu aștepta, cumva, de câteva secole bune, În subconștientul creștinătății. În fond, Maria Magdalena, reconstruită acum după modelul vetero-testamentar al Poporului desfrânat Întors la Dumnezeu după o lungă rătăcire prin pustiu sau un exil teribil, Încarnează mitul creștin Însuși, structurat În trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples (1450-1537), matematician
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cuprinde și pe Lazăr și pe Marta din Betania; desfrâul; ungerea picioarelor lui Isus; convertirea; Învierea lui Lazăr; mărturia Învierii. Partea a doua a legendei, călătoria spre Marsilia și minunile săvârșite, calchiază În bună măsură „Viața Mariei Egipteanca”: retragerea În pustiu; conviețuirea cu Îngerii; penitența; revelația finală. Episodul miracolului produs asupra soției principelui va lega pentru totdeauna numele sfintei de maternitate: Maria Magdalena devine patroana și protectoarea nașterilor, așa cum, mai târziu, ea va deveni sprijinul „femeilor pierdute”. Sindromul Maria Magdalena: victima
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la regina din Saba, care i le-a dăruit lui Solomon. Prin Nabucodonosor, monedele ajung În Nubia, de unde sunt aduse la Betleem de Melchior, unul din cei trei regi magi. Din grabă sau neatenție, Fecioara Maria le-a pierdut În pustiul egiptean. Ele au fost găsite de un păstor, care i le-a oferit lui Isus drept recompensă pentru o vindecare. Acesta n-a vrut să le primească și le-a dăruit templului. De aici au ajuns la Iuda și apoi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În cu totul alt loc din Evanghelie și are o cu totul altă semnificație decât la Marcu și Matei. El trebuie să ofere o explicație inedită gestului făcut de Iuda și o găsește legând momentul de cele trei ispite din pustiu, relatate În capitolul 4. Iuda merge la arhierei nu pentru că s-ar fi revoltat, Împreună cu apostolii, de risipirea parfumului prețios, ci pentru că pur și simplu diavolul s-a Înstăpânit asupra lui. Explicația e tranșantă și definitivă. Luca nu va mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
am făcut printre ei?” (Num. 14,11: LXX). Consecință: Iahve hotărăște să nimicească „generația actuală”, rezervând urmașilor bucuria instalării În pământul făgăduinței: „Toți oamenii care văd slava Mea și semnele/minunile pe care le-am făcut În Egipt și În pustiul acesta și M-au Încercat cu aceasta pentru a zecea oară și nu Mi-au ascultat glasul, adevărat nu vor vedea pământul pe care l-am jurat părinților lor... Iar pe slujitorul Meu Chaleb, pentru că s-a arătat alt duh
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și judecător - pe acesta Dumnezeu l-a trimis și căpetenie și răscumpărător cu/prin (syn) mâna Îngerului care i se arătase În rug. El i-a condus afară, săvârșind miracole/semne și minuni În Egipt, și la Marea Roșie, și În pustiu patruzeci de ani” (Fapte, 7,35 sq.). Concluzia, care face ecou tulburător pasajelor de care ne ocupăm: „Tari de cerbice (sklerotracheloi), cu inimile și urechile netăiate Împrejur (exact: netăiați Împrejur la inimi și la urechi/aperitmetoi tei kardiai kai tois
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
totodată), fiind părți ale aceluiași tot: jurnalul intim, un „memorial psihologic”. În stil, opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei o semnificație interioară; înseamnă dedublare și stranietate, o invazie de fantoșe în pustiul interior, când puteri malefice, inumane, au nimicit sufletul - e o icoană a alienării. Furia sexului este dominanta prin care scriitorul dă grele tablouri ale instinctualității. Ca autor, el vizează „o aproape imposibilă realizare de artă”, întrucât secvențele ce se vor
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Debutul literar, culegerea de poeme Un vis (1936), nu o anunță în nici un fel pe scriitoarea care urma să devină odată cu publicarea, începând din anul 1938, a romanelor și a culegerilor de nuvele Poeni (1938), Moldovenii (1938), Dealul Perjilor (1939), Pustiuri (1942), Amurg (1967), Călătorul (1971), Îndrăgostitele (1975) și Din viața văilor (1984). Scrisul prozatoarei se remarcă prin simplitatea discursului narativ, într-un context care favoriza formulele epice novatoare. Chiar dacă resuscită o lume păstrată în amintire, C. evită percepția subiectivă, întoarcerea
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]