2,406 matches
-
raidurilor efectuate de către căutătorii de sclavi din secolul XIX, datorită asemănării cu numele Râpă, care aparține unei insule din arhipelagul Bass din Polinezia Franceză (Râpă Îți sau Mică Râpă) Oricum, Thor Heyerdahl a susținut că, dimpotrivă, numele original era "Râpă" iar "Râpă Îți" era numele dat de către refugiați celeilalte insule. Sunt cateva ipoteze care încearcă să precizeze care ar fi numele „originar” pentru Insula Paștelui, spre exemplu "Te pito o te henua", adică „Buricul Pământului” sau „Capătul lumii”. Pito înseamnă și buric
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
la 2075 kilometri spre vest. Insula Paștelui se regăsește la aceeasi latitudine cu orașul Caldera (Chile) și se află la 3510 kilometri distanță de coastă chiliana. Insula Sălaș y Gomez se află la 415 kilometri spre est, dar este nelocuita. Râpă Nui are o lungime de 24,6 kilometri și o lățime maximă de 12,3 kilometri, iar forma sa este asemănătoare unui triunghi. Suprafață insulei este de 163,6 km² și o altitudine maximă de 507 metri. În interiorul insulei se
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
numeroase alte cratere secundare (Râno Raraku, Pună Pau) precum și peșteri vulcanice, inlcusiv galerii săpate în trecut de lavă. Inițial Poike a fost o insulă separată, dar materialul vulcanic aruncat de Terevaka a dus, cu timpul, la unirea cu Insula Paștelui. Râpă Nui este bogată în roci bazaltice și hawait, minerale bogate în fier și care prezintă o asemănare remarcabilă cu rocile magmatice din Arhipelagul Galapagos. Insula Paștelui, împreună cu insulițele din preajma (Motu Nui, Motu Îți), reprezintă piscul unui vulcan submarin care se
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
XX au fost raportate emisii de abur din craterul Râno Kau, emisii care au fost și fotografiate de către administratorul insulei din acea vreme. Conform geologilor, activitatea vulcanică din zona s-a încheiat în urmă cu zece mii de ani. Istoria insulei Râpă Nui este frământata și controversată. Locuitorii săi au îndurat în decursul vremii perioade de foamete, epidemii, războaie civile, raiduri ale căutătorilor de sclavi, colonialism, despădurire aproape totală, declin demografic în câteva rânduri. Cu toate acestea, pascuanii au lăsat o moștenire
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
și Santa Rosalia, au acostat la țărmul insulei. Vizitatorii din 1770 au menționat faptul că insula era necultivata pe largi suprafețe iar litoralul era plin de siluetele statuilor. Patru ani mai tarziu, în 1774, exploratorul britanic James Cook ajunge pe Râpă Nui. Consemnările acestuia menționează statuile ca fiind în paragină iar câteva chiar trântite la pământ. În 1825, nava britanică Blossom ajunge la țărmul insulei. Rapoartele acestei expediții relatează că nici o statuie nu era în picioare în locurile pe care englezii
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
insula va fi guvernată că provincie a regiunii Valparaiso. Insula Paștelui, împreună cu insula Sală y Gomez (cel mai apropiat uscat aflat la circa 415 kilometri spre est), este recunoscută de către ecologiști ca fiind o ecoregiune distinctă: pădurile de foioase subtropicale Râpă Nui. În ziua de astăzi pădurile tropicale și subtropicale originale sunt dispărute, dar studiile paleobotanice ale polenului și ale mulajelor trunchiurilor de copaci întipărite în lavă, au indicat faptul că, în trecut, insula a avut o vegetație bogată care cuprindea
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
Chile ("Jubaea chiliensis"). Acest palmier ajungea la maturitate în circa 100 de ani. Eforturile cercetătorului Tony Hunt, dar și ale altora, au demonstrat faptul că șobolanul polinezian, adus de primii coloniști, a avut un rol major în dispariția palmierului din Râpă Nui. Urme de dinți de șobolan pot fi văzute pe 99% dintre nucile descoperite în peșteri sau în diferite situri arheologice, ceea ce a dus la concluzia că șobolanul polinezian a împiedicat, practic, reproducerea acestor arbori. Acest lucru, plus faptul că
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
ceea ce a dus la concluzia că șobolanul polinezian a împiedicat, practic, reproducerea acestor arbori. Acest lucru, plus faptul că multe zone au fost defrișate pentru a face loc noilor așezări au condus în cele din urmă la extincția palmierului din Râpă Nui acum circa 350 de ani. Arborele toromiro ("Sophora toromiro"), prezent cândva pe insulă, nu se mai regăsește în sălbăticie. Singurele locuri în care se mai regăsește acest arbore sunt Grădină Botanica Regală Kew (Marea Britanie) și Grădină Botanica din Göteborg
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
Nunn (1999, 2003), Orliac (1998)] au atras atenția asupra Micii Glaciațiuni ca fiind unul dintre factorii care au contribuit la suprasolicitarea resurselor insulei și astfel la dispariția palmierilor. Oricum, experții nu au căzut încă de acord asupra datei când palmierul Râpă Nui a dispărut. În cartea sa "Collapse", Jared Diamond respinge schimbările climatice din trecut ca fiind un factor decisiv în defrișarea insulei și oferă o altă explicație, susținând intervenția exclusiv umană. Influențat de interpretarea romantică a lui Thor Heyerdhal a
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
XIX, dar au fost descoperite numeroase sculpturi în lemn și care se regăsesc în zilele noastre în diferite muzee ale lumii. Cele mai cunoscute sunt: Insula Paștelui are: Populația, conform recensământului din 2002 avea următoarea structura: Total: 3791 locuitori . 60% Râpă Nui, 39% Chilieni, 1% Amerindieni din Chile. Densitatea populației este de 23 de locuitori pe km². Insula Paștelui încearcă în prezent să restricționeze imigrația chilienilor, ceea ce va necesita o viitoare modificare a constituției statului Chile. La recensământul din 1982 populația
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
constituției statului Chile. La recensământul din 1982 populația insulei era de 1936 de locuitori. Creșterea populației observată la ultimul recensământ se datoreaza imigrației de pe continent, în special chilieni. Cuplurile mixte sunt foarte răspândite. În 1982, circa 70% din populatie era Râpă Nui. Este extrem de greu să se determine cu precizie numărul maxim de locuitori în vechime. Unele surse avansează cifră de 7000 de locuitori pe când altele chiar 17000. Cel mai scăzut nivel al populației a fost în 1877 când pe insula
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
cifră de 7000 de locuitori pe când altele chiar 17000. Cel mai scăzut nivel al populației a fost în 1877 când pe insula mai locuiau doar 111 oameni. Dintre acestia doar 36 au avut descendenți din care se trag ceilalți locuitori Râpă Nui din zilele noastre. Insula Paștelui, împreună cu insula Juan Fernandez, deține statutul constituțional de „teritoriu special” al statului Chile. Acest statut a fost atribuit în anul 2007.
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
rețelei, municipalitatea a fost obligată să alimenteze apeductul cu apă din oraș. Totuși, mulți oameni continuă în zilele noastre să creadă că iau "apă de izvor" de la apeduct și vin să își procure cantități însemnate... Astăzi, mergând pe lângă munte înspre Râpa dracului, se mai pot observa conductele de țiglă sfărâmate, precum și o placă memorială ridicată altui inginer al orașului, "P. Bartusch". Renovat de curând, după ce a suferit un incendiu, «Casa Pădurarului» este un restaurant rustic așezat la poalele Tâmpei, aproximativ la
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
de tunuri. Primul atac a fost dat asupra Diviziei a II-a britanică, cu un efectiv de 2.700 de oameni și 12 tunuri. Rușii au avansat pe două coloane, una atacând spre sud (generalul Soimonov), de-a lungul unei râpe adânci, cea de-a doua atacând dinspre râul Cernaia (generalul Paulov). Cele două coloane trebuiau să se unească pentru a ataca liniile britanice, copleșindu-le numeric și distrugându-le mai înainte ca rezervele aliate să poată sosi. Coloana care s-
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
ataca liniile britanice, copleșindu-le numeric și distrugându-le mai înainte ca rezervele aliate să poată sosi. Coloana care s-a deplasat dinspre râul Cernaia, urmând unul dintre ordinele date anterior de Menșikov, s-a deplasat pe latura nordică a râpei într-o formație care nu i-a permis să ocupe suficient spațiu pentru a se desfășura corespunzător. Divizia a II-a Britanică își avea dispozitivul de luptă pe crestele unui deal. Drumul poștal străbătea ținutul dinspre sud, urca peste deal
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
scenele unor lupte violente, în special în a doua parte a bătăliei, la care au participat trupele care atacau dinspre Cernaia. Rușii care au atacat din Sevastopol au fost plasați pe poziții în zori. Era o dimineață cețoasă, negura acoperind râpele și văile, iar rușii au înaintat în liniște, ocupând poziții pe un deal (Dealul Scoicii) în față dealului ocupat de englezi (Muntele Inkerman). La răsăritul soarelui, toate clopotele bisericilor din Sevastopol au început să bată. Era duminică, dar clopotele nu
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
coloană a rușilor mult mai puternică, în frunte cu generalul Soimonov. Contraatacul englezilor i-a obligat pe ruși să se retragă, printre cei căzuți în luptă fiind și generalul Soimonov. O altă coloană formată din marinari ruși, care avansa din râpe, a fost respinsă. Restul primei linii ruse a avansat către “barieră”. Ei au intrat sub focul artileriei britanice, după care au fost atacați și respinși de pichetele aflate în zonă și de companii ale regimentului al 49-lea. Primul atac
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
ruși din flanc, alungându-i de pe deal. În tot acest timp, un regiment britanic a apărat cu succes “bariera” și drumul poștal, în ciuda faptului că fuseseră de mai multe ori încercuiți de ruși. Ruși au organizat un nou atac dinspre râpe, spre flancul stâng al Diviziei a II-a, cu un al doilea atac al “muntelui Inkerman”, efectuat prin ocolirea “barierei”. Deși rușii au reușit să ajungă până pe cresta dealului, francezii, englezii și rezervele aliate proaspăt venite în luptă i-au
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
ha din care: 5.584 ha teren agricol (4.476 ha teren arabil, 676 ha pășuni, 432 ha vii și livezi) și 1.811 ha teren neagricol (148 ha intravilan, 1.468 ha pădure, 195 ha teren nefolosibil - drumuri, ape, râpi ș.a. -). Populația comunei Spineni este de 2.318 locuitori, dintre care 1100 de sex masculin și 1218 de sex feminin (1 iulie 2001), în totalitate de etnie română (conform datelor oferite de Consiliul Județean Olt), cu o densitate de 31
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
a teritoriului prin munți înalți. Ajuns la Buenos Aires, Popper intră în relații cu societatea politică și cu oameni de afaceri din Argentina, cărora le expune planul său: descoperirea aurului din Santa Cruz, într-o regiune pe care a denumit-o „râpa dezolării” fapt care putea aduce Țara de Foc în prim-planul exploatării aurului din Argentina. Compania Anonimă „El Dorado” (aflată în proces de înființare) îl trimite pe Popper la începutul anului 1886, pentru a studia și estima șansele exploatărilor miniere
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
editate la București (I.Simionescu et al.) și Moscova (L.Gabunia). Aceste cuiburi prezintă interes pentru corelări geologice și reconstituiri paleogeografice. Cuiburile fosilifere au statut de rezervații stiințifice protejate și se întind pe un teritoriu de 256 ha, situate în râpele din sud-estul orașului.
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
frontale. Deși denumirea sugerează folosirea grenadelor, în fapt, acestea fuseseră abandonate de mai multe decenii și nu erau folosite pe câmpurile de bătălie ale epocii napoleoniene. Infanteria ușoară. Reprezenta soldați de mai mic gabarit, specializați pentru lupta pe terenuri dificile: râpe, terenuri denivelate, abrupte, împădurite etc. Deși teoretic trebuiau să fie înarmați cu arme mai ușoare decât infanteria de linie, deseori erau dotați la rândul lor cu puști sau muschete. Termenul francez generic pentru aceste unități este „chasseur" (vânător) iar cel
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
terestre și a broaștelor țestoase. Pescărușul albastru ocupă vizuinele iepurilor sălbatici. Între speciile care își fac cuiburi săpate în pământ se găsesc: cele din familiile Procellariidae, Momotidae, Todidae, Alcedines, Geositta, Sclerurus, etc. Majoritatea cuiburilor săpate sunt construite pe malul unei râpe abrupte, nisipoase sau argiloase. Unele specii construiesc tunele de câțiva centimetri, de 50-90cm în cazul lăstunilor și până la 3 metri în cazul unor papagali (Cyanoliseus patagonus). Cuiburile sunt săpate cu ajutorul pliscurilor, membrelor inferioare, iar unele specii precum Tanysiptera, evacuează molozul
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
familiile Psarocolius, Cacicus, Oriolidae, Ploceidae sau Nectariniidae sunt cele care împletesc cuiburile agățate. Cuiburile sferice sunt construcții din noroi, de formă rotunjită, pe care le construiesc unele păsări precum rândunicile în ungherele caselor sau altor construcții sau pe pereții unor râpe sau stânci. Chiar dacă majoritatea păsărilor își așază cuibul de forma individuală există și unele specii care se grupează în colonii în momentul de construirii cuiburilor. Din această categorie fac parte păsările marine, pinguinii, egretele, pescărușii, rândunicile de mare, păsările țesător
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
susținut rezistența împotriva comunismului bolșevic. Eliberat din închisoare, va fi consemnat cu domiciliu forțat în satul natal. În anul 1958 sunt începute cercetările arheologice în zona Petricani. Între anii 1961-1965 se realizează primele săpături arheologice de amploare în satul Târpești - "Râpa lui Bodai", conduse de prof. dr. Vladimir Dumitrescu de la Institutul de Arheologie din București. În aceeași perioadă are loc și debutul lui Neculai Popa ca sculptor naiv. Capurile de daci și romani creeate de acesta de-a lungul timpului vor
Nicolae Popa (meșter popular) () [Corola-website/Science/311748_a_313077]