2,405 matches
-
mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătută de pașii lucrătorilor. În mahalaua Cuțaridei plecaseră toți copiii cu colindul. Și Naie, și Petre, și Oprică. La rampă îi lua o frică și grăbeau pașii. Unii băteau Grivița, alții trăgeau spre șina Constanței. Se auzeau câinii în fundul gropii. Râpile erau înghețate și jos ședeau haitele, gata să te sfâșie. Colinda începea de la croitor. Trecură și pe la tâmplar, și pe la Stere. Circiuma, plină. Zidarii cântau în prăvălia plină de fum. În case, femeile frământau puni negre. Glasurile copiilor se înfiripară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce-a trăit. Pe urmă strigă la ăilalți. Haideți-napoi, c-avem treabă! Peste trupul înțepenit al mortului ningea. > Pe poarta larg deschisă intrau niște boi falnici, goniți de bicele bouarilor. Mugeau de se cutremurau zidurile. 4 j Ramazanul Peste râpele gropii curgeau frunzele rotunde ale salcâmilor. Pe la cinci, gunoierii aprindeau focuri înăbușite și un fum albastru plutea deasupra pământului sterp. Seara cădea, deodată, rece. Sub maluri sclipeau flăcări. Furiș, octombrie urca încordat ca o fiară. Hoții își duceau avutul puțin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau o ceată: al lui Gogu, al lui Chirică, ai mecanicului, ai lui Stere și d-ăi fără căpătu, ai gunoierilor. Javrele, cât vițeii, nu te-apropiai. În frunte, că mergeau ca la nuntă, grămadă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sulița. Vântul se încorda în ele ca într-o harfă. Și cădeau niște nopți line, cu stele albe și mărunte. Lângă baltă se aprinseseră iar focurile. Limbile lor lingeau iarba tânără. 226 Hoții veneau la apusul soarelui, se lăsau pe râpi și înnoptau sub maluri. Gheorghe cînta: Mingea mea, Mingea mea, ' S-a ales, bules 7*' De ea. Mînă-mică aducea sacul cu haleală, și ucenicul - trențele de dormit. - Bine mai e! spuse Sandu, așezîndu-se. Trase în piept aerul proaspăt și-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
leșie murdară în scamele norilor joși. Pasul Vetei crescuse și studentul abia se ținea pe urmele ei. Dintr-o parte veneau trâmbele de fum de la coșurile Atelierelor, mototolite și destrămate. Mahalaua nu se mai vedea de sub malurile galbene. Fata sărea râpele ca un ied. Procopie simți pământul gloduros intrîndu-i în pantofi și nevoind să se lase mai prejos, se luă după ea, rostogolind lutul și bolovanii. Veta, ajunsă pe fund, râdea de neîndemînarea lui. Iarba pălită mirosea bine, a vară plecată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de perete. Când viață sentimentală ți-e făcută ferfeniță, trebuie să eviți cu orice preț contactele cu prietenii aflați într-o avansată stare de fericire amoroasă. Mă întrebam dacă cunosc pe cineva a cărui căsnicie să se fi dus de râpă de curând. Eu aveam de fapt nevoie să-mi petrec timpul cu cineva cu probleme grave cu drogurile sau cu cineva care posedă o colecție impresionantă de complexe care l-au împiedicat să aibă vreodată o relație; cineva, pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prefăcut entuziasmată, fără să știu dacă o făcea din bucurie subită sau în bătaie de joc. Firul acela de apă pe care un om viguros l-ar fi putut trece din doi pași mi se părea mai adânc decât o râpă, mai lat decât un braț de mare. Mariam era atât de îndepărtată, de impenetrabilă; glasul ei îmi ajungea la urechi ca într-un coșmar. Deodată, o leproasă bătrână pe care n-o văzusem apropiindu-se își puse mâna fără degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a întâmplat ieri. A fost atacat prim-ministrul Israelului. Sau a părut că a fost atacat. Securitatea israeliană a omorât până la urmă pe unul din contestatarii din interior ai negocierilor de pace. Asta ar putea să ducă totul de râpă. — Răspunsul este nu. —Persoanele influente în cauză au hotărât că e o oportunitate prea bună ca s-o lase să se piardă. Vor să te duci acolo și să-ți faci numărul. Să-ți pui magia la lucru. Haide, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe site-ul Haaretz și dădu peste aceeași imagine pe care o văzuse cu cinci ore înainte: Ahmed Nour, cu zâmbetul acela enigmatic. Se întrebă aproape cu voce tare: „Ce s-a întâmplat cu tine?“. Și apoi: „Se duce de râpă toată înțelegerea asta din cauza ta?“. A făcut tot ce a putut cu Al-Shafi, rugându-se de el să-și păstreze încrederea, să rămână un adept al negocierilor. L-a asigurat că dacă cei din Hamas o iau razna, există anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pavate. Acum, într-una din puținele secunde pe care le avea la dispoziție ca să ia o decizie, trebui să se hotărască dacă avea cu adevărat încredere în Uri. Instinctul, în această lumină slabă a zorilor, îi spunea că urmează o râpă și că saltul peste margine îi garanta moartea. Totuși Uri îi spusese că unghiul era înșelător, că panta era lină. Putea oare să-l creadă? În ultimele două zile trăiseră și respiraseră împreună aproape oră de oră. Ea găsise cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putea da seama că nu era o înregistrare, nu venea de la radioul unei mașini, ci erau glasuri de oameni care cântau, sunetul fiind purtat de adierea vântului. Se apropie de marginea adânciturii și văzu că nici acolo nu urma o râpă, ci o pantă. Trebuia să facă un salt inițial, de un metru, după care să coboare pur și simplu coasta dealului. Făcu lucrul ăsta, mulțumindu-i lui Orli pentru cizmele pe care le purta acum în locul pantofilor pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
extrem de rău. Domnule, sunt dezolat, păcat de apa asta bună. VIZITATORUL: Cri... (Ridică degetul.) Criminală! GRUBI: Se poate? BRUNO (Îl ia de braț.): Domnule, dacă nu rămâneți, nu mai avem cui povesti primul act. MAJORDOMUL: Chiar. Se duce totul pe râpă. VIZITATORUL (Înmuiat.): Tțțț! GRUBI: Vă rugăm, domnule, se duce dracului toată piesa. Sunteți singurul om care ne mai crede. Ați văzut moartea cu ochii, ar fi păcat ca acum să închideți ochii... VIZITATORUL (Își dă tot mai multă importanță.): Bi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mine jucam un joc de cărți numit duraciki, pe o masă rabatabilă. Deși era ziua-n amiaza mare, cărțile noastre de joc, un pahar și, pe un alt plan, Încuietoarea unui geamantan se reflectau În fereastră. Printre păduri, câmpuri și râpe abrupte, printre căsuțe Îngropate, acei jucători de cărți imateriali continuau să joace constant pentru mize constant sclipitoare. Era un joc lung, foarte lung: În această dimineață cenușie de iarnă văd cum strălucesc În oglinda luminoasei mele camere de hotel aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ani contează? Și că nu l-au împușcat bine și a scăpat sub morți contează? Au căzut morții peste el și a scăpat. Contează? Și când a fost să-l arunce în groapă cu toți, mai pe seară, acolo, lângă râpa lu’ Jidanu, când a văzut comandantul jandarmilor unguri că mișcă a vrut să tragă în el și a sărit un alt honved, bătrân, și l-a scăpat pe tata contează? Că zicea că asta e soarta... Astea chiar nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost dat să trăim... Atitudinea ei de azi mă dezamăgește... Să-și Închipuie că cineva ne-ar privi din Întuneric! - Pe mine nu mă miră..., interveni din colțul său subofițerul cu chitara. Am găsit urme proaspete În vale și prin rîpele vestice. - Or fi ale cuiva care, ca și noi, căuta apă sau broaște-țestoase... - Am găsit și răzoare de legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu o pauză. Iar cineva mi-a spus mai demult că pe una din insulele astea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care nu părea să se teamă de beznă sau de necunoscut, n-ar fi Îndrăznit să Înainteze acum pe insulă, pînă cînd nu avea să răsară din nou soarele. Numai el, Oberlus, știa cu ochii Închiși fiecare potecă, fiecare stîncă, rîpă sau prăpastie și, la zece metri distanță de Începutul plajei și de posibila strălucire a focurilor de tabără, nu avea de ce să se teamă de prezența intrușilor. Avea să rămînă prin urmare acolo, pîndind din umbră, și poate că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și el observase, Îngrijorat, că numărul acestora din urmă Începuse să scadă de-a dreptul alarmant. Din sutele de broaște care mișunau pe insulă cînd debarcase el, nu mai rămăseseră, după cel mult cinci ani, decît vreo douăzeci, refugiate prin rîpele cele mai inaccesibile din partea vestică a insulei. Iguanele se reproduceau rapid și nu aveau să se rărească nicicînd, dar nu același lucru se putea spune despre țestoase, al căror ciclu de viață era lent și teribil de complicat, căci, În pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe săturate pentru prima oară În patruzeci și opt de ore. În cea de-a opta zi, Oberlus Începu să se enerveze. Verificase insula pas cu pas, fără să uite nici o peșteră, nici cea mai mică pădurice de cactuși, nici o rîpă și nici un cotlon, și nu numai că nu-l găsise pe fugar, dar nici măcar nu descoperise o urmă a trecerii lui pe-acolo. La fiecare două zile se vedea nevoit să elibereze temporar restul prizonierilor, a căror stare fizică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Copleșit Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
să fi avut un an, aud că cineva bate în ușă. Intră o femeie învelită în câteva șaluri groase și pline de zăpadă. Se scutură și când își dezgoli fața o cunoscusem. Era Natalia, fiica mătușei Maria, care trăia peste râpă de la noi. Eu mă gândeam oare ce o fi adus-o la noi acasă pe așa timp. Era prima dată când venea. - Buna ziua, Irină! Ce faci? Cum trăiești? - Buna, Natalie! Ce să fac? Aici, cu copilașii. Treci și ia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de ei și își plângea amarul. Își amintea, cum odată îl năpădiseră păduchii și nu era nimeni ca să-l ajute să scape de ei, dacă nu era mama, cine putea avea grijă de bietul copil? Se ducea, sărmanul, într-o râpă, ca să nu-l vadă nimeni și, singurel, cu mâinuțele căuta păduchii și îi omora. Lipsa mamei a fost cea mai mare suferință a lui din copilărie, care l-a marcat pentru tot restul vieții. Pentru un copil, nu poate fi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la Mailand. Mailandul e oraș mare Și Mailandul, dragă, are Un cîmpuț lunguț și lat, Acolo voi fi culcat Prin inimă împușcat În sânge roșu scăldat. Pusei șeaua pe murgu Luai drumul de-a lungu, Murgul tare îmi pășea Peste râpi și gropi săria, Mă luai, cotai napoi. Văzui Frâncii după noi Ochi-mi plângeau amândoi Mă luai, cotai nainte Văd sânge până-n genunte. 200 Codru-i alb și frunza-i neagră, Nu vezi, nană, cum mă leagă Și mă duce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 410} De una ca mine Ce ți-am slujit bine, Ah, amoriu, amoriu, Făr de agiutoriu. Nu-i găsi ca mine Să-ți slujască bine Ah, amoriu, amoriu Făr de agiutoriu. 35 Prin pustii, prin munți selbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară, Prin drumuri cu stânci țesute Unde sunt spre leac isvoară; Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață; Acolo falnicul brad Se înnalță cu trufie, Acolo smeura, mura Au a lor împărăție
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
succes, cea mai solid așezată pe picioare, în cel mai mic pericol de a fi copleșită de dificultăți, și totuși iat-o, stând vizavi de mine la masă cu lacrimi în ochi, spunându-mi că mariajul ei se duce de râpă. — Nu-nțeleg, am zis. Ultima dată când ne-am văzut, totul mergea bine. Terrence era grozav. Ție îți mergea grozav. Tocmai sărbătoreați doi ani de căsătorie și mi-ai spus că au fost cei mai fericiți ani din viața ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]