2,310 matches
-
împreună cu oile și caprele sale. Alții povestesc că despre Baba Dochia se spune că era așa de rea încât și copiii, care cum creșteau, fugeau de ea, pentru a scăpa de răutățile ei. Numai unul singur, un băiat, cel mai răbdător dar și cel mai puțin la minte, i-a fost rămas dintre toți copiii în preajmă. Dragomir, c-așa îl chema pe fecior, era mereu dus cu oile și numai biata nevastă sa, harnică și bună la suflet, răbda și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
înfășat. O voce întreabă, - A murit ? Răspunde încetișor, plângând, mama pruncului, în vreme ce îl îmbracă în scutece noi, - Doarme! Îl așează pe dormeza încăpătoare, culoarea vineție se schimbă încet în paloare și doarme adânc, nimic nu-l deranjează în timp ce, femeile stau răbdătoare în cameră, sporovăind încetișor. După un timp se trezește și nu scoate nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Dorothy pufnește. — Faptul că George a absolvit un colegiu agrar acum douăzeci de ani nu înseamnă că are habar ce se întâmplă în societatea modernă. Nu știe nici măcar ce este rata de conversie, pentru Dumnezeu! — Rata de conversie? Dorothy explică răbdătoare, ca și cum s-ar adresa unui argat slab de minte: Cantitatea de hrană vârâtă în animal și produsul obținut din el, carnea adică. Zău așa, e deajuns să citești câteva numere din Farming Express și înțelegi totul perfect. Presupun că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și caracterul Teodorei impun altceva. Domnul R. va trebui să „lucreze” zi de zi și minut cu minut ca să-i dovedească dragostea. A citit și recitit memorabilul cap. 13 din prima scrisoare a apostolului Pavel către Corinteni: „Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate [...], dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se poartă necuviincios [...], nu este iute la mânie [...], se bucură cu adevărul, suportă toate, crede toate, speră toate, rabdă toate. Dragostea nu piere niciodată.” Profesorul R. înțelege că Dragostea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai departe... De nu l-ai fi știut, ai fi crezut că e un lunatic care a pornit pe ulița satului fără țintă, ca un strigoi. El însă știe că la ultima casă din sat - în marginea islazului - îl așteaptă răbdătoare Maranda, „fimeia” lui... Abia bleștea, dar mergea încet-încet, cătând - imaginar doar - cireșul din poarta casei sale... Intrat pe ușă, s-a așezat pe laiță și i s-a adresat Marandei cu glas rugător: Fata moșului, ai tu o lingură de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
șiii aici banii pe ce am băăăut aaazi. Îi biiine așa? 140 Este, Toadere, dar mai bine era dacă ai fi băut mai puțin. Așa o superi pe Maranda și nu i prea bună treabă. Ea îi femeie cuminte și răbdătoare. Alta venea după tine să te scoată din crâșmă cu măturoiul. Aaai dreptate... De când a venit de la ocnă, Toaibă se ferea să mai vorbească față de mușterii. Își mai deschidea sufletul doar față de crâșmar. Pentru duminică își lua câte o sticlă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
i se păreau omenești, Înțelegători; se sprijini cu mîinile și fruntea de grumazul unuia din ei și rămase așa cîteva minute, În dunga de lumină a soarelui ce pătrundea prin ferestruica pătrată de deasupra. - „Ce știți voi?” - vorbi mîngîind fruntea răbdătoare a calului, ce știți voi ce Înseamnă să fii om!” Apoi plecă Împăcat cu el. CÎnd ajunse acasă, În curte, se mai uită o dată, ultima dată, spre cîmp, În răsărit, unde cernoziomul Întinsei cîmpii aștepta, peste cîteva săptămîni, arăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lovind În burlanul de lîngă fereastră, zilele treceau apăsătoare. În asemenea zile proprietarii mei Își treceau vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită de tuci ce răspîndea o căldură dulce uneori copleșitoare, tot aici așteptau răbdători și stenici venirea și plecarea iernii ale cărei zile le numărau după scăderea și apoi, Încrezători, după creșterea, minut cu minut, a luminii pînă la echinocțiul de primăvară. Asta acum de cînd domnul Pavel era pensionar, dar numai cînd timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
multă vreme și ar fi putut să ne producă mar i pierderi, mai ales că în această intenție el își construise până și adăposturi încălzite, iar prin atacuri scurte, dar violente, urmăre a să ne ia prin surprindere. Ostașii noștri, răbdători și încercați în lupte, au găsit putința de a l birui și de a intra în localitatea Harskut, capturând aici trei sute de prizonieri și un convoi de aprovizionare cu materiale de război, echipament, armament, muniții și alimente ale unei formațiuni
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
anonimi, ca întotdeauna, să iasă și ei din anonimat și să rămână peste veacuri aș a cu m au fost: răi și buni, umiliți și răsculați, ignoranți și înțelepți, oprimați și trecători prin toate vicisitudinile istoriei prăvălite peste capul românului răbdător ca stânca, cu greu găurită de picătura de apă a vremurilor. - Și acum, la încheierea imaginarului meu int erviu? - Viața ne a fost dată să extragem din ea tot ce are bun iar grăunțele de adevăr și de manifestări nobile
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Ai sosit cu zece minute înaintea orei fixate, la cântăreață acasă și aștepți. Secretara îți spune că înaintea ta au sosit încă trei persoane, care sunt înăuntru și s-ar putea, din cauza lor, vedeta să întârzie la întâlnirea voastră. Aștepți răbdătoare să iasă cei trei. Afli că înăuntru sunt: poștașul, avocatul și agentul de asigurări. Nu-i cunoști. Nici secretara nu-i știe. Au venit dis-dedimineață, înaintea ei. Stai și aștepți. Dar dintr-odată răsună strigătul disperat al vedetei: „Nu, John
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
desfrînării ideilor de ieri ce nu pot năvăli peste ziua de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-o îmbrățișare surdă.
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
înțeles o asemenea idee vastă, chiar cu explicațiile scrise pe care le găsise. Czinczar încuviință. - Vrei să spui că pământul este înăuntru? Și îndreptă degetul spre sfera strălucitoare. - E o idee în patru dimensiuni - spuse Clane și continuă să rămână răbdător. Putea recunoaște un om năucit, mai ales când îl avea în fața ochilor. Nu era momentul să insiste asupra oricărei alte idei. Barbarul își îngustă ochii și a spus în sfârșit: - Cum se poate face dintr-un obiect mare unul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
pur.../ Cu toate că/ ...un gâdeluș/ Născocise un căluș/...Și de-atunci, din vremuri vechi,/ Gură n-ai și n-ai urechi./ Când ți-i dor de unt și pită/ Dumici vorba răzvrătită.” în poezia Țăranii, această nobilă pătură socială atât de răbdătoare conchide lapidar: „Țăranii.../ Din când în când doar se răscoală/... Țăranii nu mai cer pământ/ Ci pâine să-și hrănească pruncii.” în poezia Vasile Covrig, ce-i dă titlul, numitul generic semnalând masa poporului, „Stă omul crucit și nu înțelege
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
localitate, deși, viața cu toate ale ei (învățătură, profesie, destin) i-a afiliat Bârladului, respectiv Iașului, unde au prins noi rădăcini sentimentale, durabile. Asta este introducerea explicativă. De aici înainte, calea pe care apucă corespondența se bifurcă. Una duce spre răbdătorul Alex. Mânăstireanu, care mă asigură telefonic că vom avea timp să ne cunoaștem reciproc, cealaltă spre mai grăbitul publicist scriitor Ion N. Oprea. Primului mă adresez cu formula „Venerabile domn profesor, Alexandru Mânăstireanu”, celuilalt „Stimabile domn, Ion N. Oprea”, bucurându
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a mă cunoaște încă de anul trecut și acum ne vedem prima oară. Îi aștept ca pe rudele mele cele mai apropiate, mai de suflet. Se planificase să luăm masa la un restaurant, la Alona, ca și anul trecut. Aștept răbdător să mă sune și să le ies în întâmpinare la capul scării. Au sosit la ora 14. În casă, cald și luminile aprinse peste tot. Ușa de la intrare era deschisă, ofer doamnei buchetul multicolor de crizanteme (floare de sezon). Domnul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bilețele zboară - sentimentul de déjà-vu este profund -, ușa se deschide, mâna (dar nu mâna magicianului, evident, sper că ați înțeles asta) apucă o altă doză și scriitorul revine cu pași târșâiți în camera unde geamantanul abandonat de agentul imobiliar așteaptă răbdător să-i fie desfăcute cataramele sau să fie luat la șuturi, dat afară în ploaie, aruncat la tomberon cu tot cu presupusa sumă imensă de bani care a bulversat viața unui personaj de roman încă nescris. Se prăbuși în fotoliu. Afară tuna
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Luciei, singura care văzuse manuscrisul romanului neterminat) și, evident, puteți să trageți draperiile, acesta este finalul, iată și concluzia, urmează petrecerea, cu acel scriitor de pe pod, nu cu altul. Punctul central al întregii afaceri era el. Scriitorul. Păianjenul care așteaptă răbdător, în vreme ce musculițele cad în plasă și nu mai au cum să scape. Detectivul schiță un zâmbet. Dacă erai OmulPăianjen mai spuneam, poate ajungeam la o înțelegere. Dar așa, ai dat de dracu`... Revăzu în minte bilețelul pe care îl scrisese
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tot timpul, și că, în ultima perioadă, nu-i fusese prietena care se declarase. Îi era greu, nespus de greu. Și timpul, timpul se scurgea imperturbabil, zorit de pricini pe care le știa; dar ea l-ar fi vrut mai răbdător, cum altfel ar fi putut să bea din paharul vieții ultima picătură de amar!? Semnalele chemătoare spre tărâmul celălalt păreau a se îndesi cu fiecare clipă ce trecea. Trebuia să ia o hotărâre. Trebuia! Nu știa cum va primi Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la zi, ce poți să mai aștepți!? Deodată Ina se ridică de pe scaun, arătându-se plină de neliniște: - Draga mea, te rog să mă scuzi, aș mai sta cu tine, dar mă așteaptă soțul meu în mașină și, oricât de răbdător ar fi, sunt sigură că a măsurat minutele pe ceasornic, presat fiind de o ședință care are loc după amiază și de la care nu poate lipsi. Îți promit că am să mai vin să te văd. Eu mai sper că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acolo toată noaptea și să trag gloanțe mentale În direcția „Apt. A“, dar am auzit pe cineva dregându-și vocea, am ridicat privirea și l-am văzut pe micul și tristul liftier, care se uita la mine și mă aștepta răbdător. — Scuză-mă, am murmurat În timp ce mă urcam În lift. Nici o problemă, a răspuns el aproape În șoaptă, analizând atent podeaua de lemn. Cu timpul o să fie mai ușor. — Poftim? Îmi pare rău, dar n-am auzit ce ai... — Nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu am cum să scot un articol de unde nu e. Înțelegi? Răspunsul ăsta venise Într‑un sfârșit din partea unui colaborator care, deși lucra la Page Six, fusese Însărcinat cu misiunea de a găsi articolul acela, ca să scape de mine. Fusese răbdător și dornic să mă ajute, dar se săturase de activitate de caritate pe ziua de azi. Emily vorbea pe cealaltă linie cu unul dintre redactorii colaboratori pe probleme culinare de la ziarul lor, iar eu Îl obligasem pe James să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
momentul În care ea arunca, inevitabil, o primă tranșă după ce le despacheta. În plus, de regulă, jumătate dintr‑o valiză era ocupată de vreo două duzini de cutii portocalii de la Hermès, fiecare conținând câte o eșarfă albă care Își aștepta răbdătoare rândul să fie pierdută, uitată, rătăcită sau pur și simplu aruncată. ↔ Am Închis telefonul după ce am făcut un efort sincer să par grijulie și am dat cu ochii de Lily: stătea Întinsă pe canapea, fuma o țigară și bea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tău, m‑aș pregăti cu ce am. Pun pariu că nu Îi pasă câtuși de puțin când a fost programată vizionarea. Stef a Închis telefonul fără vreun alt cuvânt, iar eu m‑am apropiat de ușa Mirandei și am așteptat răbdătoare să mă observe. Când s‑a uitat În direcția mea și a așteptat să vorbesc, i‑am spus: — Miranda, tocmai am vorbit cu Stef, a spus că, dat fiind că vizionarea fusese programată doar pentru mâine, sunt câteva articole care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un gest cât se poate de retoric (retorica tipic cavalerească). V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate, prefăcându-ne concilianți și răbdători, așa cum ne stă bine, mai ales la Începutul unei atât de dificile Întreprinderi. Acest gest retoric al mâinii se lovește În mișcarea lui de o plantă cu frunziș ornamental, ce crește din ramurile simetrice ale unui trunchi tăiat (imaginea trunchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]