2,283 matches
-
crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost vrerea Domnului. Poate m-a pedepsit pentru păcatele mele, se smerește Ștefan. Cum poate să vrea Domnul izbânda păgânului?! protestează el apoi. Și... și pentru ce să răbdăm?! Până când să răbdăm?! Și răbdarea are o margine! Împotriva acestei sorți m-am ridicat! Era nedreaptă! se înfierbântă el, dar, după ce face câțiva pași adâncit în sine, se domolește și prinde mâinile bătrânului, i le strânge febril. Înțeleptule... Oamenii vorbesc că ești "Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zvelt, musculos; la gât, într-un colan de aur, se leagănă un medalion cu același obsedant vultur bicefal; la șold, se zbuciumă în ritmul pașilor lui agitați, amenințător parcă -, un mic pumnal de argint. Soră dragă! Unchiule! Nu mai pot răbda! răbufnește el mânios. Lâncezesc în Cetatea Sucevei! Nu mai pot răbda! V-am rugat să stăruiți! Stăruiți! Să-mi dea odată oștenii făgăduiți! Cu ce-oi elibera Mangopul din ghearele lui Isac, vândutul turcilor?! Vreau Mangopul! Vreau Mangopul! E dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un medalion cu același obsedant vultur bicefal; la șold, se zbuciumă în ritmul pașilor lui agitați, amenințător parcă -, un mic pumnal de argint. Soră dragă! Unchiule! Nu mai pot răbda! răbufnește el mânios. Lâncezesc în Cetatea Sucevei! Nu mai pot răbda! V-am rugat să stăruiți! Stăruiți! Să-mi dea odată oștenii făgăduiți! Cu ce-oi elibera Mangopul din ghearele lui Isac, vândutul turcilor?! Vreau Mangopul! Vreau Mangopul! E dreptul meu! Alexandre! Răbdare, Alexandre! îl domolește Țamblac. A făgăduit. Și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Când o învăța omul, singur, să păstreze omenia din buna-voia lui, îmblânzim și noi pravila. Până atunci... Tăutu, pe gânduri, încetișor: Dacă eu... pe mine... dacă m-ar dovedi Măria ta că m-am ticăloșit... că am hiclenit... te-ar răbda inima să... să mă tai? Te-aș tăia, Ioane! Dreptatea e una pentru toți, spune Ștefan categoric, apoi vocea i se moaie. Măcar că apoi te-aș jeli... Aiasta aduce mai degrabă a mărturisire de dragoste, spune Tăutu impresionat. După ce te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De bunăvoie și nesiliți de nimeni... Dați, că mare va fi răsplata voastră în Ceruri"... Procletu'! Mișelu'! Fariseu'! răbufnește el cu ură. De haram ni s-o alege agoniseala de-o viață! La sapă de lemn om ajunge! Cum îl rabdă inima?! se vaicăre Cupcici scobindu-se în nas. Uite că-l rabdă! Colac peste pupăză, ne-a vândut papistășimii; sapă la rădăcina pravoslavnicei noastre credințe! A ridicat episcopie catolică la Baia, îl acuză Isaia. Umblă să ne piardă! spumegă Negrilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voastră în Ceruri"... Procletu'! Mișelu'! Fariseu'! răbufnește el cu ură. De haram ni s-o alege agoniseala de-o viață! La sapă de lemn om ajunge! Cum îl rabdă inima?! se vaicăre Cupcici scobindu-se în nas. Uite că-l rabdă! Colac peste pupăză, ne-a vândut papistășimii; sapă la rădăcina pravoslavnicei noastre credințe! A ridicat episcopie catolică la Baia, îl acuză Isaia. Umblă să ne piardă! spumegă Negrilă. A boierit golănimea! Nici să-i mai arzi un bici, nu poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe pământ. Timpul lui Ștefan Vodă nu s-a sfârșit! se aruncă cu elan Daniil, Răbdare fiule! Nici o împărăție n-a durat numai prin sabie. Istoria ne-a tăbăcit cu atâta suferință, că avem tăria de a îndura, de a răbda... Timpul meu n-are răbdare! spune Ștefan plin de neastâmpăr. N-am stofă de mucenic să aștept "Plinirea vremii"... Eu vreau ca vremea aceea să vină aici, azi, acu! Să te audă Dumnezeu. Am visat catedrale... Da' bisericuțele noastre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spini... Încet, își încinge spada... Când am fost uns domn, am îmbrăcat cămeșa morții... Am știut că e croită dintr-un giulgiu... Am îmbrăcat-o totuși... De atunci, gândurile mele tot pe " Cărările Veșniciei" umblă. Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră Daniil. Vor veni! Nu se poate să nu vină... N-ai teamă, Sihastre... Nu mă las eu cu una, cu două! Te întrebam de niște opinci... Ce veste-poveste vorba aiasta cu opincile? Ha! Ha! Tu cel plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
doilea la bătaie, îi spune, probabil, cuvinte jignitoare, îl îmbrâncește, îi pune o mână pe față din ce în ce mai dezinvolt, mai sigur pe sine și mai stăpân pe situație. Căci cel „slab” nu îndrăznește să riposteze, se retrage pas cu pas, neîncetat, rabdă să fie umilit nu numai de adversarul lui, ci și de grupul de copii care s-au săturat să-l tot incite în zadar. Urmăresc scena cu o curiozitate oripilată, cu indignare: chiar nu va accepta lupta? Nu o acceptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nevrednica. Rămâi uimit câte a făcut cu mine, cu copiii mei și cu soțul meu, cu toată familia mea. Să nu credeți că am trăit pe roze. Vai de viață mea, știe Domnul! Dacă ați ști să-L căutați, să răbdați... îl veți găsi ușor. Este aproape, lângă noi sau chiar în inimile noastre dacă-L primim și vrem. Prin multe suferințe și greutăți am trecut eu personal și prin multe lacrimi amare de durere, dar prin acele lacrimi L-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
păcat. Mângâierea Mâinii Tale Nicăieri n-o pot află, N-am văzut vreodată Milă Ce-am văzut-o-n ochii Tăi Când erai Tu sus pe Cruce Și-n dureri ce nu se spun. Chinuri groaznice aveai, Pentru mine le răbdai. Iartă-mă, Iisuse Bune, Eu de Tine am uitat Și noianuri de păcate Mă-ndeamnă cel rău să fac. Nu mai vreau atâtea rele, Mă-ngrozesc de viață mea, Ci-mi da Mâna Ta, Iisuse, Si cu lacrimi o aș
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
El L-ați omorât? Vai, toți câți aveți păcate V-ați făcut aicea parte, Toți câți ați păcătuit Pe Iisus L-ați Răstignit, Vedeți dar, plângeți cu mine Pentru-al vostru singur bine! Plângeți-L neîncetat Pentru voi, El a Răbdat!” Așa Maica cuvânta, Rănile-I săruta, Si cu lacrime amare L-a dat pentru îngropare. Și L-a dat pe Iisus, într-un mormânt nou L-au pus, Cu piatră l-au întărit Și-au pus straja de păzit. Toată
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
toate am ajuns: Semne-n luna, semne-n stele, Ape mari și vremuri grele, Și bate puternic vântul De cutremura Pământul, Valurile marilor Azi răsună-ngrozitor, Domnul vrea să Se răzbune, Că nu facem fapte bune, Nu ne mai poate rabdă, Că lucrăm Duminică, Celelalte sărbători Ospețe, beții și hori. Noi tot bine așteptăm, De la râu nu ne-nturnăm, Nici un ceas pentru Iisus Că să ne rugăm n-am pus Și-auzim din depărtare Ape mari, cutremur mare, Multe sate s
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
foarte flămând. În felul acesta scotea căruța din han fără să plătească și venea flămând acasă. În Brăila erau zeci de hanuri, încât bunicul n-a avut nevoie să meargă de două ori la același han. Tata mare muncea mult, răbda mult, tăcea și-și ducea crucea vieții cu resemnare. Vorbea puțin. Îl rodeau durerile și necazurile, greutățile celor din jur. Avea expresii triste, consolatoare; „Asta-i viața ! Trece și asta !. Are să fie mai bine! Așteaptă cu răbdare” ! De la bunicii din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vaci, porci, oi multe, multe păsări. Ce griji, câte nopți nedormite când fătau vacile, oile sau scroafele. Ce griji erau când scoteau cloștile pui. Toate erau pe capul ei, în grija ei. Și noi copiii făceam pozne, plângeam, și mămica răbda, și rămânea blândă, îndurerată, și se simțea mereu datoare în fața vieții. Mama a muncit din greu și în casă și în gospodărie, și în câmp, și nu s-a plânsa niciodată că muncește prea mult, că face munci prea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
căptușală la sacoul acela și-a dat singura cămașă pe care o mai avea, din cânepă țesură. În inima mamei mele am aflat împlinirea, trăirea tuturor însușirilor iubirii adunate de sfântul apostol Pavel în sublimul imn al dragostei. „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată”. (I Cor.13,4-8). Am întrebat pe mămica, înainte de a muri, care a fost cel mai dureros moment din viața ei, și mi-a spus că în 1952 a plecat fratele Ionel, cel mai mic dintre
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
până a terminat treaba. 27 iulie 1950. Am aflat că un sectar a fost arestat. Deși obosit, m-am culcat privind în gol fără să adorm. De ce-i așa cum este? De ce sunt rău cu soția mea ? De ce nu pot răbda până la capăt ? De ce, dacă între noi nu e potrivire de catacter, de vederi, n-o pot lăsa în pace? De ce n-o pot uita, de ce n—o pot disprețui, de ce n-o pot urî pentru toate jignirile și umilirile la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Fusese condamnat pentru furt și violență. Tractoristul s-a postat în ușă ca să nu pot ieși. A scuipat abundent pe covor și mi-a spus cu glas ridicat: Am venit să te judecăm, primărițo! Pentru ce să mă judecați? Am răbdat cinci ani despărțită de familie, alergată de cei de la județ pe toate dealurile... Aveai patruzeci de kilograme când ai venit, iar acum ai șaizeci. Erai ruptă de foame, iar acum ești ghiftuită de fripturi... Avea dreptate. Mă îngrășasem. Era sarcină
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
70 pe coordonate economice pozitive, iar în politică urma, fără abatere, linia trasată de Moscova. Fiind avangarda "socialismului victorios" și "fereastra țărilor comuniste", era programat "să arate bine", nivelul de trai fiind ridicat, magazinele pline și cetățenii mulțumiți că nu rabdă de foame, frig, lipsă de medicamente, ca în România sau în alte părți. La relativa bunăstare a RDG contribuiau tacit toate statele "de după cortină", pentru a demonstra "Imperialiștilor" și "Statelor prietene din lumea a treia" valabilitatea ideilor geniale avansate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mult cu noi, în loc să cumpere pământ, cai și boi și să ridice gospodăria care începuse să scapete. Cu banii pe care tata îi câștiga putea să facă acestea. Ei au zidit însă viitorul copiilor lor. Au muncit pe brânci, au răbdat de foame, au suferit dureri fără să meargă la doctor, s-au făcut robii pământului și ai copiilor. De fapt, s-au smerit și s-au înălțat. Au fost niște mucenici deoarece s-au jertfit pentru copiii lor; au crezut
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
ceaiurile în funcție de nevoi. Pentru toate acestea era iubită și stimată de cei din jur. Aveam însă și vecini răi de gură, unii ne erau rude, dar tot timpul veneau cu acuzații și injurii fără nici un temei. Mama ne învăța să răbdăm și să nu răspundem cu aceeași monedă. După ce fiecare am plecat pe direcția aleasă nu mai avea liniște, ducea grija fiecăruia chiar și atunci când nu avea de ce să fie îngrijorată. Ne scria adesea și ne certa că nu comunicăm cu
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
să-ți vorbesc sincer de noua mea viață. Se moare!... și peste această moarte, care cucerește lent și își continuă înaintarea, cânt sărmanul meu Magnificat cu amărăciune bucurându-mă, cu amărăciune tresăltând». Le admira pe celelalte surori care «iubesc, suferă, rabdă cu bucurie senină, cu o speranță dulce, cu o credință dulce! Dar eu ce fac aici? Ce fac?». Ea se măcina în ariditate, în îndoieli, în singurătatea inimii; ceilalți, mai ales surorile care îi trăiau alături, o întâlneau senină și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
am liniștit cînd mi am adus aminte că a pățit-o și George. În rest, totul e OK. E cald, mai plouă uneori, băieții stau pe șezlonguri și sînt liniștiți. Notă discordantă face Mirel Rădoi, care, atunci cînd nu mai rabdă însingurarea, începe să arunce pietricele în Mediterana. M-am văzut și cu my friend Mario. Ne-a ajutat să găsim un teren de antrenament mai acătării. Cînd are timp, vine pe la noi și depănăm amintiri de cînd ne-a dat
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
vulgaritate. Pișcat de pureci, măria-sa drăcuie. Până și între obiecte se încinge o comică sfadă: "- Măsoară-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne râde acușorul? - Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar trebuie să rabd. - Vorba ceea, soro: "Șede hîrbu-n cale și râde de oale". Măi pușchiule! ia să vedem ce-ai făcut tu mai mult decât noi?" Însușirea de a dramatiza realistic basmul a făcut să-i iasă lui Creangă numele de scriitor "poporal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]