5,384 matches
-
a alunga mahmureala de a doua zi, această supă acrișoară, cu carne din belșug, e suficient de sățioasă ca să constituie un prânz îndestulător de iarnă. Se fierbe jambonul în supa de carne, timp de minimum 30 minute; se lasă la răcit. Carnea se taie bucăți, iar supa se păstrează. Se topește untul într-o cratiță, se adaugă ceapa și se rumenește până capătă o nuanță aurie. Se ia cratița de pe foc, se adaugă boiaua și se amestecă. Se adaugă cele 2
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
linguri pătrunjel fin tocat 200 g pastă de roșii 1 cățel de usturoi pisat 300 g cașcaval ras PATSAS Grecia Se spală și se curăță bine burta; împreună cu ciolanele de miel, se opărește în apă clocotită, apoi se lasă la răcit. Se taie burta mărunt și se pune într-o oală mare, împreună cu ciolanele; se acoperă cu multă apă și se fierbe totul în clocote, îndepărtându-se periodic spuma. Se reduce flacăra. Se adaugă usturoiul și se continuă fierberea timp de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se face că același actor care odinioară vorbea la Roma în ultima scenă a primului act, în cea dintâi din al doilea se află în orașul Atena sau în însemnatul Cairo, dacă vreți; este imposibil ca imaginația să nu se răcească și ca o mutare bruscă de scenă să nu o surprindă și să nu o dezguste la extrem, dacă trebuie să alerge mereu după obiectul său din provincie în provincie și aproape într-o clipită să treacă munții și să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
hotărârilor cu judecată. În cel dintâi caz, tonul trebuie să fie ridicat, inspirat; în cel de-al doilea, el trebuie să fie moderat și solemn. Căci, pe de o parte, rațiunea se inflamează și devine pasiune; de cealaltă, pasiunea se răcește și devine rațiune. Majoritatea actorilor fac exact pe dos." (întâia Seară) Lessing se arată admirativ față de arta pantomimei la Antici care dispuneau de un întreg limbaj gestual. Cheironomia era deosebit de complexă în teatrul latin. Lessing nu caută restaurarea pantomimei, conștient
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
afla în situația de a-i exprima realitatea profundă. Văzut din exterior, examinat doar printr-o observație obiectivă, mitul riscă să nu mai ofere decât o imagine fosilizată, descărnată, asemenea unei planșe anatomice, despuiată de toate misterele vieții, asemenea cenușii răcite din vatră."200 Totuși, afirmă Girardet, există o "logică internă a mitului", succesiunea acelor imagini și simboluri fiind inserată într-un sistem, într-o "sintaxă" (conform noțiunii lui Gilbert Durand), în serii identice, în asociații permanente, iar mesajul este codificat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
acolo sus... sus. Simțea, din ce în ce mai puțin spaimele morții... Gândul i se duse iar, o clipă la Lina lui... lacrimi începură să-i curgă pe obraji. Simțea cum un frig îl cuprinde din toate părțile, Anuca, fata pădurarului 191 cum îi răcește carnea, cum îi amorțește sângele, cum i se sleiește voința... Numai gândul îi mai pâlpâia... ca un opaiț în care s-a topit seul. „Avea dreptate conu‟ Griguță... ce s-ar faci omu‟ fără gânduri“ Bătrânul se analiza urmărindu-se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Chiar nu era nevoie să îți dai atâta osteneală. — Durează destul de mult, îi spuse ea. Dar totul e în ordine. Și apoi se gândi că mai trebuia să scoată rața din cuptor, să o taie și să o lase la răcit, și apoi trebuia să facă și compotul de coacăze roșii - dintr-odată se simți strânsă cu ușa. Plănuise să termine cu toate lucrurile astea înainte să sosească Aidan, astfel încât, dacă făcea vreo prostie (cum a fost când a spart vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și să trăiască împreună cu Aidan pentru tot restul vieții. Înghiți în sec și închise cutia, punând-o la loc în buzunarul gecii. Apoi urcă scările în vârful picioarelor și intră în baie. Baia era încă plină de apa care se răcise, iar spuma lăsase o dâră pe marginea căzii. Nu-i mai păsa. Trase dopul și se așeză pe margine privind cum se golea cada și încercând să nu izbucnească în râs de fericire. Până la urmă, o iubea la fel de mult pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dintre clienți nu reușise să ajungă la întâlnire și-l rugase să amâne pe a doua zi dimineață, Darcey simțea încolțindu-i în minte sămânța unui gând înspăimântător. Eram înnebunită de gelozie, îi explică ea Annei uitându-se cum se răcea cafeaua nebăută în fața ei. Pur și simplu nu mă puteam controla. Mă tot gândeam că dacă avea gânduri mărețe, înseamnă că era genul de femeie ambițioasă cu care eu nu mă puteam identifica. Era noua Nieve Stapleton, și dacă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
își spuse. M-am tot gândit la ce era mai rău, iar el a fost întotdeauna cum nu se poate mai drăguț. Aidan stătea pe un șezlong și citea o carte. Pe măsuța din fața lui era niște bere pusă la răcit. Faci grătar? întrebă Nieve. M-am gândit că ar fi frumos, îi spuse închizând cartea. De mult n-am mai făcut și e o seară minunată. — Sigur. Nieve își dădu jos pantofii cu toc și își scoase ciorapii. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
minte; închise strâns ochii încercând să alunge acest gând. Dacă depășise regretele pentru Aidan, nu era cazul să înceapă să-l regrete pe Neil. Trebuia să-și vadă de viață. Și asta și făcea. Se muta la Edinburgh. Ciocolata se răcise. Clăti cana la chiuvetă și se îndreptă din nou spre ușa de la balcon. Nu mai ploua, dar tunetele încă mai răscoleau cerul. Împinse ușa și contemplă priveliștea orașului. Îi plăceau furtunile. Îi plăcea lumina și zgomotul și explozia de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
După aceea, după toate semnele, s-au Înțeles bine, cel puțin până când prima soție a lui Hermann a murit. Înainte de asta, mă vedeam deja cu el de ceva vreme. Abia după ce ne-am căsătorit noi lucrurile au Început să se răcească de-a binelea Între ei doi. Grete a Început să bea. Iar căsătoria lor părea mai mult de fațadă, atât cât să se evite gura lumii - știi, cum Paul lucra la Minister... — Știi ce anume lucra el acolo? Nu, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dumitale. Totuși, În acest caz particular, cred mai degabă În tăria dumitale de caracter. Te rog să nu mă dezamăgești spunând ceva cu adevărat prostesc. Făcu o pauză de o clipă și adăugă: — Te trimit Într-un KZ. Mi se răci carnea pe mine precum cea expusă În vitrina măcelarului. Mi-am terminat restul de șnaps și m-am trezit spunând: — Ia ascultați, dacă e vorba de factura aia nenorocită de lapte... Amândoi rânjiră cu gura până la urechi, bucurându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
informație. Păruse Întotdeauna să fie destul timp ca să aflăm tot ce era de aflat. Iar săptămânile se transformară În luni. Știam că șansele mele de a o găsi pe Inge deveneau din ce În ce mai mici, aproape invers proporționale. Și pe măsură ce urma se răcea, același lucru se Întâmpla cu speranța. Am simțit - am știut - că nu o să o mai văd niciodată. Dagmarr mai comandă niște cafea și am conversat depre ceea ce mai făcuse fiecare dintre noi. Dar nu i-am spus nimic despre Inge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
proaspete aduse de Mireille, ochii ei verzi-albaștri, albaștri-verzi, de pariziancă, aerul ei proaspăt, ochii mei desprinși cu greu din somn, cât e ceasul? Opt! Cad iarăși în patul larg, adormind instantaneu, dar ea, necruțătoare, mă zgâlțâie de câteva ori, Se răcește cafeaua! Haide! Ce-ai făcut azi-noapte?! Glasul ei trezindu-mă din nou, dorința mea neînțeleasă de a lovi, de a o îndepărta, Am fost cu o puttana! Pe burtă, între așternuturi, doar cu capul întors la ea cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâncat deja și s-au retras în chiliile lor, fratele Rafael mă mai aștepta pe mine, spală vasele și pe-un colț de sobă a lăsat într-un castron mic și pentru mine fasolea frecată, de post, să nu se răcească, îmi iau o farfurie curată și-mi pun să mănânc, cu caietul lui Theo alăturat pe masă, peste chiuvetă, aplecat greoi, fratele Rafael spală vasele și vorbește încântat de foloasele apei calde la bucătărie, de ușurința cu care, de reumatismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sub nas în patul meu, tremurând, mi-e frig, glasul ei, vino, mă dezbrac și vin lângă ea, binecuvântată ploaie ce mi-a adus-o în brațe, se strânge la pieptul meu tremurând, pe măsuța de lângă pat ceaiurile noastre se răcesc treptat, pe fereastră se întunecă umed în arborii încărcați de ploaie din curte, ea tremurând în pijamaua mea, nu pentru mult timp, mâinile mele dezbrăcând-o de pijamaua bărbătească și învăluind-o fierbinte în mreaja atingerilor pline de dorinți, Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
3 aprilie, lucrez în biserică ca un apucat la Batjocorirea lui Iisus, tablou de dimensiuni mari, e încă frig în biserică și nu-mi place să fiu prea gros îmbrăcat, fiindcă nu mă simt în largul meu, de aceea am răcit și strănuturile repetate mă fac să-mi tremure pensula în mână, 7 aprilie, îmi vine scrisoare de la Corina cu, Mă opresc din citit, eu Daniel, neputându-mă desprinde de clipa aceea de groază pe care am trăit-o intrând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am trăit-o intrând după el în biserică, crezusem că s-a apucat de frescă, în mijlocul bisericii sprijinit de un suport de lemn, făcut de el însuși, un tablou uriaș care mă depășea cu un cap înălțime, Theo într-adevăr răcise zdravăn, Batjocorirea lui Iisus, în mijlocul tabloului, Iisus izolat de ceilalți cu cununa de spini rănindu-i fruntea, haina roșie a măririi deșarte peste albul strălucitor al celei de dedesupt, figura lui Iisus o regăsesc întocmai și pe peretele din biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
firele de păr, în tălpi. —Dumnezeule! răsuflă Clodagh. Probabil terminase și el pentru că, tremurând și transpirat, stătea pe ea, greutatea lui țintuind-o pe pat. Stăteau întinși, nemișcați, gemând epuizați, până când ea a simțit că transpirația lor începe să se răcească, după care s-a strâns sub el și l-a împins la o parte. —Îmbracă-te, ordonă ea. Grăbește-te, trebuie să o iau pe Molly de la grupul de joacă. Aceasta era a treia oară când făceau asta, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
muncă luni dimineața, Lisa și-a dat seama că o lua razna. În afară de zilele de vineri în care pleca mai devreme, nu își putea aminti când mai lipsise de la serviciu. Lipsise vreodată? Se dusese când avea dureri menstruale, când era răcită, mahmură, când nu îi stătea bine părul. Se dusese și în concedii. Se dusese și când o părăsise soțul. Așa că ce avea acum? Și de ce nu era bine? Fusese mereu obsedată de control și nu înțelesese niciodată ce era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și senină de vară pe când mă aflam pe o plajă din Mangalia și așteptam ca soarele să plece la culcare și să-i ia locul luna. Întunericul se așternuse ușor peste stațiune. Nisipul auriu, fierbinte peste zi, începea să se răcească, iar acum puteai să pășești pe el în voie, fără să te frigi. Turiștii începeau să plece de pe plajă fiindcă se lăsa răcoare. Liniștea era tulburată doar de freamătul ușor al valurilor și țipătul pescărușilor. Acum urma să rămân numai
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
păcăleala cu școlărița - nu ține. Eu și fetele mele n-avem de-a face cu minore. Capici? I-am făcut semn spre paharul gol. Limbista mi-l umplu iar. Am băut. Transpirația mi s-a încălzit, apoi mi s-a răcit. — Capici când mi-o spun fetele tale și mă și conving. Femeia fluieră și separeul se umplu de lume. Am luat fotografiile și i le-am dat unei limbiste încolăcite în jurul unei bașoalde. Se uitară la fotografii și clătinară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Într-un nor de abur. — Mă lași să intru sau ce faci? Ridică punga de plastic până la nivelul ochilor. — Am adus micul dejun. Logan se chiorî În Întuneric. — Ai idee cât e ceasul? — Îhî. Și-acum deschide până nu se răcește porcăria asta. Se așezară la masa din bucătărie, cu Logan revenind Încet la viață, iar Miller servindu-se din conținutul dulapurilor, În vreme ce pe foc fâsâia și se clătina ceainicul. — Ai niște cafea ca lumea? Îl Întrebă, trântind un set de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
văzu nici pe bărbatul bine-făcut care coborâse de pe locul șoferului și-și trăsese o pereche de mănuși de piele. Nu-l văzu cum Își troznește degetele cât timp Logan ținea În echilibru Într-o mână cina cu pește care se răcea, În timp ce mâna cealaltă scotocea după chei. — N-ai sunat. Logan aproape Își scăpă cartofii. Se Întoarse către Colin Miller care stătea cu mâinile Încrucișate, rezemându-se de un automobil luxos, cuvintele fiindu-i Învăluite În aburii respirației. — Trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]