3,042 matches
-
și că îi trebuia un an ca să se rotească în jrul Soarelui. Faima lui de cititor, născută în casa Mașterei, își găsea aici confirmări vizibile și îi liniștea pe toți. Așa cum se întâmplase și pe Palatinus, începură să-i lase răgazuri de liniște din ce în ce mai lungi, să nu se mai ocupe de el. Poate că, după părerea lui Tiberius, nu merita să moară. Fu cuprins de o fericire absolută, însă o trăi fără vreo expresie pe chip și fără cuvinte, închizând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
incapabilă să înțeleagă ce se întâmpla, îi implora pe toți, pe medicii neputincioși, pe moașele pricepute, cu mâinile pline de sânge, pe preoții care o stropeau cu poțiuni magice, murmurând formule scrise de etrusci cu șase veacuri în urmă, în răgazurile dintre strigătele tot mai slabe. Ultima amintire fură ochii ei îngroziți și mâna udă de sudoare care se răcea și pe care Gajus o strânse, iar apoi îi dădu drumul, însă ea îl căută, se agăță de el, nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insulă se răspândi zvonul că se pregătea o debarcare în forță, pentru că legiunile erau deja instalate pe plajă. Teama care se iscă aduse zile mai liniștite. Nu fu nici un război. Visul - sau utopia - Împăratului nu se spulberă. Era însă un răgaz scurt; după mai mulți ani, când Roma plănui extinderea imperiului, războiul avea să izbucnească. Între timp, în Roma controlată de Domitius Corbulo, unde pretorienii patrulau ca în timpul domniei lui Tiberius, nimeni nu știa unde se afla Împăratul. Vestea despre complotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fața în jos, tresărind. Cortina subțire de mătase, pe care erau pictate figuri de nimfe, se ridică în fața lui, după obiceiul vremii, și păru că e mișcată de mâinile nimfelor. Spectatorii rămaseră nemișcați la locurile lor, și abia după un răgaz reușiră să aplaude. În pauza care urmă, Împăratul simți din nou obișnuitele dureri de stomac. — Fructele amestecate cu vin, murmură. Durerile deveniră foarte puternice și el se ridică, făcându-le semn prietenilor să rămână; Milonia dădu să se scoale. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
printr-o alienare și mai sofisticată. O, Sfinte Antoane, nici un vis erotic nu se apropie fără să fiu alergat de bacante prin codri de pofte carnale, zornăind din solzii concupiscenței oarbe. Torturi ale iadului cărnii, lăsați-mi o clipă de răgaz, o singură clipă, ca să mă scutur de aburii visului obscen. (duminică) Azi e duminică. Ca de obicei, merg la cenaclul „Junimea“. Citește Octavian Stoica o proză parabolică, intitulată Pentru eroi ziua a șaptea. Se bucură de un succes neașteptat. Ivașcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubirea/ Dacă, despărțindu-te, ți-e greu/ fii În gardă! Vezi, să nu te legi/ sentimentele sunt necuprinse/ doar atunci când nu pot fi Întregi./ Când se lasă noaptea și-ntârzie frigu-n oase,/ focul poți aprinde,/ dar În alte locuri de răgaz/ și, ai grijă, dacă arde/ nu-i mai pune gaz“. 22 iulie 1965 (miercuri) Caietule, fii bine Început! Să te umplu cu gânduri frumoase, chiar dacă ele vor fi vreodată stângaci exprimate, poate și interpretate... Mă găsesc În situația grea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sfatul Patrioților”, nu-i așa? - Doar ce am citit prin ziare. - Nu te credem, spuse Sellitto. - Credeți ce vreți, se precipită Weir. Rhyme putu observa furia care creștea în ochii lui, furie pe care Dobynd o preconizase. După un scurt răgaz, întrebă: - Cum ați aflat numele meu adevărat? Nimeni nu răspunse, dar ochii lui Weir se opriră pe ultimele observații adăugate pe tablă. Fața i se întunecă și izbucni: - Cineva m-a trădat, așa-i? V-au povestit despre incendiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
domnul Balzac o punea să exerseze săptămâni întregi, chiar și pentru aceste spectacole mici. Și acum, cu doar câteva minute înainte de ridicarea cortinei, gândul nu îi era la reprezentație, mulțumindu-se să privească spectatorii intrând și profitând de acest scurt răgaz de liniște mentală. Se simți vinovată de această stare. Avea atâtea motive pentru care să nu fie așa mulțumită: starea mamei ei care se înrăutățea, banii care nu îi ajungeau, progresele insesizabile pe care le realiza în ochii domnului Balzac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cădea pe spate și îl va expune pe procuror. Pușca era semiautomată, deci putea trage cinci focuri în două secunde. Nu era o soluție foarte sigură, dar era cea mai bună la care Hobbs se putea gândi. Îi mai lăsă răgaz polițistului câteva momente, îndeajuns de mult să se dea la o parte. Amândoi ochii deschiși, dar numai cu dreptul privind prin lunetă, fixând arma spre punctul ales și gândindu-se că acasă în Canton Falls, va face o poveste din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
răsucindu-și furioasă o șuviță de păr. Leigh încremeni în timp ce ducea paharul la gură. — O să faci chestia asta? — Am spus c-o fac. Când începem? Emmy mușcă dintr-un asparagus, mestecă grațios și înghiți. — Eu zic să ne luăm un răgaz de gândire să vedem cum facem. Stabilim un plan până la sfârșitul săptămânii viitoare? Adriana clătină din cap afirmativ. S-a făcut. Și asta o să-ți dea și ție — arătă cu paharul de șampanie spre Leigh — ocazia să te hotărăști ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să crape. Ceea ce era posibil. Reușise să nu se mai gândească atât la ironia situației, dar faptul că se afla beată și pe jumătate drogată pe un aeroport caraibian după ce a fost prădată de niște puști, i-a mai dat răgaz să mediteze. Fostul ei prieten plănuise această călătorie pentru a sărbători aniversarea a cinci ani de când erau împreună, însă după ce acest fost prieten a părăsit-o pentru instructoarea majoretă virgină, i-a oferit ei biletele ca un fel de premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ciudată. Un editor care nu vrea să vorbească despre cartea mea. Măi, măi, măi. Despre ce doriți să discutăm, domnișoară Eisner? Leigh era mulțumită. Călătoria la Curaçao împreună cu fetele nu fusese chiar o celebrare a logodnei ei, dar îi dăduse răgazul să pună la punct strategia ei cu Jesse. Știa că ea trebuie să dea tonul de la bun început și în mod ferm. Singurul mod de a o face era să dicteze ea și ritmul și conținutul conversației. El venise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Să merg unde era nevoie de mine, să operez în corturi, să îngrijesc săracii. — Ai vrea să pleci? — Da. — Și unde ți-ar plăcea să mergi? Unde vrei tu. Mama ta pleacă pe două zile în interes de serviciu, un răgaz pentru mine. Își aranjează ultimele lucruri în geamantanul din piele de căprioară pestriță, cel pe care l-a avut în călătoria de nuntă. Mă atinge cu brațul, în timp ce caută un fular în dulapul cu mai multe uși care acoperă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fiecare zi, urmărim jurnalul În fiecare seară, oftăm, ne spunem unul altuia că așa nu se mai poate continua, semnăm ici și colo câte o petiție, dar practic nu facem nimic. Zero. Zeero. Nimic. — Corect, spuse Ted, iar după un răgaz de gândire, În care Își umplu și Își aprinse din nou pipa, adăugă moale: —Yael face de două ori pe săptămână muncă voluntară la Comitetul pentru Progresul Toleranței. Dar se pare că În curând va fi o disensiune și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de Armin, de parcă l-am fi prins pe tata făcând ceva interzis, o slăbiciune căreia i se deda în toiul după-amiezii, privind în rămurișul copacilor, în timp ce tatăl lui Armin trebuia să lucreze. Dar tata nu ne descoperise; după un scurt răgaz o luă din nou pe drumul din câmp înapoi la mașina lui și în mersul acela cu care traversa pajiștea - mergea cu trupul ușor înclinat în față și capul lăsat într-o parte - se citea o singurătate care până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lucru pe care nu putea să-l accepte, și anume, că îi scădea claritatea vederii. Negreala îl amenința din nou, doar că acum o mai putea ține sub control cu ajutorul celor doi cilindri, ca să se poată refugia pentru un scurt răgaz în acel privit dincolo. XXItc "XXI" Hacklertc "Hackler" Hackler ședea pe canapea sub „peisajul montan“ al tatei, așa cum mai făcuse cândva, și, de parcă vremea ar fi avut o memorie proprie, și în ziua asta de vară timpurie stătea tot drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o vorbă pe amândoi copiii, pentru ca apoi să revină cât mai repede la clienții pe care-i servea cu toată amabilitatea -, ea, cea mai drăgăstos delicată, cea mai caldă, mai lesne de emoționat până la lacrimi, ea care, când găsea un răgaz, se pierdea în visări și numea „cu adevărat romantic“ tot ceea ce considera că este frumos, ea, cea mai atentă dintre toate mamele, îi împinse într-o bună zi fiului ei caietul in-octavo sub ochi și se oferi să-mi plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
simțit negrăit de satisfăcut, ca porteño, când am constatat că foiletonistul nostru, deși provincial, s-a arătat insensibil la propaganda făcută de localismul Îngust și a știut să aleagă, pentru tipicele sale acvaforte, un cadru natural: Buenos Aires. Voi aplauda fără răgaz curajul și bunul-gust de care dă dovadă populara noastră „Urâtanie Isteață“ Întorcând spatele destrăbălatului și murdarului „burtăverde“ din Rosario. Însă de pe această paletă metropolitană lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ridicol; chiar În noaptea aceea m-am strecurat În vârful picioarelor În cușeta ei și, ciucit pe vine, sprijinindu-mi țeasta visătoare de ușă și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război purtat În Cuba, m-a luat pe după umeri, m-a ridicat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără grijă, dragă don Parodi: voi face ca soluția mea să parvină neîntârziat autorităților. Quequén, 5 februarie 1942 Zeul taurilor În memoria poetului Alexander Pope I Cu sinceritatea virilă ce-l caracteriza, poetul José Formento nu șovăia să repete fără răgaz doamnelor și domnilor ce se Întruneau În Casa Artei (Florida colț cu Tucumán): „Pentru spiritul meu, cea mai mare sărbătoare sunt șuetele În care maestrul meu, Carlos Anglada, luptă Împotriva acestui Montenegro stil 1800. Ce mai: un Marinetti Împotriva unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul Meng Tzi care, pentru a vesti Colegiului Astrologic răsăritul lunii noi, a vorbit fără răgaz vreme de douăzeci și nouă de ani, până când fiii i-au preluat ștafeta. Zadarnic am tăgădui-o: prezentul ne mână din urmă; nici eu nu-s Meng Tzi, dar nici numărul ascultătorilor săi, mulți și cumpătați, nu-l depășește aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doar un licurici care luminează În bezna nesfârșită drumul pe care-l străbatem cu zadarnice poticneli; luminile ei se puseseră pe locul unde stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nevăzut se ascunde de zei și de oameni În colțul pe care Îl fac străzile Rivadavia și Jujuy. Una din istovitoarele mele distracții e vânzarea la domiciliu de console, paravane, paturi și armoare, pe care puiosul Nemirovsky le făurește fără răgaz; În mare mila sa, creatorul Îmi Îngăduie să păstrez și să folosesc mobilele, până le vând. Chiar acum dorm Într-un chiup de lut apocrif din vremea dinastiei Sung, pentru că muntele de crivaturi nupțiale m-a alungat din dormitor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Levantului. L-au săltat la Montevideo, și acum, neștiut de nimeni, arde mangalul În strada Moreno, la dispoziția autorităților. „Și Tai An?“, se vor fi Întrebând scepticii. Surd la frivola curiozitate polițienească, ermetic Închis În tradiționalul sicriu viu colorat, fără răgaz legănat de ruliu În prea liniștita cală a lui Yellow Fish, el plutește neobosit, călătorind la nesfârșit, spre China milenară și ceremonioasă. II Patru luni mai târziu, Fang She l-a vizitat pe Isidro Parodi. Era un bărbat Înalt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să Îndrept greșeala. Dau ca sigur faptul că Tai An e hoțul, iar tu - misionarul: dacă nu, povestea n-are nici un chichirez. Prietene Fang She, de multă vreme tot Împrumuta Tai An trupul tău. Și chiar din pricina aceasta schimba fără răgaz nume și sălașul. În cele din urmă, s-a afanisit. A făcut un plan prudent, deși Îndrăzneț, apoi a avut tăria și vitejia să-l pună În aplicare. A Început cu o bravadă: a făcut În așa fel ca tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]