7,950 matches
-
Fericirii (o strălucire) este chiar calea către Dumnezeu, cale care trece prin tărâmul amar al iubirii. Or, iubirea e făcută din incandescență - calitate proprie și infinitului. Ca jarul care, stins, din nou se-ncinge, / Ca soarele ce,-apus, din nou răsare, / Ucisă azi și mîini din nou trezită, / Ea foc e de cel sfînt ce moarte n-are. E „Cea Care Este”. „Ce-adînc adîncul și ce nalt înaltul!...” Această imperială poezie, de mare adâncime (E un abis sufletul meu / Adînc cît
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
zarea; degeaba te-am căutat, nicăieri nu te-am aflat și așa, într-un târziu, am văzut o stea cu speranța fluturândă agățată-n ea. I-am promis să-ncerc din nou chiar în zori, pe rouă, când Soarele va răsări, dar iată că plouă. Fulgerul străbate zarea uite, am văzut cărarea care duce înspre tine... Dar un tunet pus pe harță îmi zice: fă cale întoarsă, mai ai multe de trăit și te așteaptă sub castani, un vis pierdut de
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
când poți lua orice formă sau când poți ajunge mai departe de stele. Stelele, atât de singuratice, atât de depărtate unele de altele. Printre ele descopăr fâșii de mătase colorate. Atât de mult timp să fi trecut deja încât să răsară soarele? Mă uit la telefonul lăsat pe masă și văd că e ora 5 și jumătate dimineața. Ar trebui să las pisicuța să plece acasă, iar eu să mă întorc în cameră, în pat, alături de D. Dar briza răcoroasă și
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
mine...” Eu am două mâini stângi, alții au mai multe... Contează împreună cu cine râdem de noi. Nu ne mai auzim vocile... Suntem niște litere (Bianca Marcovici). Tinerii sunt mai buni la critică decât la laude. Unii seamană „gura leului” și răsare... „fundul măgarului” (Vlad Nicolau, vorbind despre flori). Din păcate, de câte ori vorbim de strămoși, rămânem rude cu cine nu ne place (Getta Berghoff). Unii oameni nu gândesc. Avantajul lor. Z21&22 Dr. Dorel SCHOR Duminică, 20 februarie 2010 Referință Bibliografică: SĂ
SĂ PRIVIM ÎNAINTE SPRE... GURA LEULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367192_a_368521]
-
departe de zbuciumul nesfârșit al lumii nebune în care trăim... Un echilibru căpătat treptat cu migală, o liniște interioară dobândită frumos, o anume înțelepciune înmugurită din crâmpeie de suflet și-o nesfârșită dragoste de oameni drepți, verticali și sensibili - toate răsărite din frumusețea cuvântului izvorât din adâncul inimii - iată ce-am câștigat în mai bine de cinci ani de când am descoperit taina cuvintelor adunate-n stihuri sau înșirate timid pe foi albe, după bunul plac al inimii, în momentele în care
PROFIL DE AUTOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367198_a_368527]
-
alături de fiica mea, Mădălina Andreea ( 23 ani) la Limassol, Cipru. Un echilibru căpătat treptat cu migală, o liniște interioară dobândită frumos, o anume înțelepciune înmugurită din crâmpeie de suflet și-o nesfârșită dragoste de oameni drepți, verticali și sensibili - toate răsărite din frumusețea cuvântului izvorât din adâncul inimii - iată ce-am câștigat în mai bine de doi ani de când am descoperit taina cuvintelor adunate-n stihuri sau înșirate timid pe foi albe, după bunul plac al inimii în momentele în care
GEORGETA RESTEMAN) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367213_a_368542]
-
de dor. Coșmarul zilelor de ieri acum este realitate, Realitatea dură, crudă, și în sfârșit - eterna noapte. Ce simt acum ție-ți voi spune: iubire, ură, deznădejde... O inimă care se stinge și lacrima-ți ce strălucește. FANTEZIE Când Soarele răsare în zorii dimineții și oamenii se avântă în iureșul vieții, Al meu suflet pribeag a și intrat în noapte și-i bântuit sărmanul de-a demonilor șoapte. Viața mea, sărmana, e trista resemnare, onoare și mândrie călcate-s în picioare
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
iubirii voastre, buchetul sublim! ACEL FLUTURAȘ DE NOAPTE S-a învârtit în jurul unei lumânări, crezând că-i Soarele. Era fericit și nu știa că totu-i minciună. Spre ziuă, lumânarea s-a stins și fluturașul a adormit. Când Soarele a răsărit în zori “Acel fluturaș de noapte” avea aripile arse și sufletul zdrobit... O rază timidă l-a îmbrătișat, Soarele i-a dat aripi noi. Fluturașul privește lumânarea, apoi raza de soare... Raza e blândă, duioasă... „Știu, tu nu ești Soarele
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
Soarele i-a dat aripi noi. Fluturașul privește lumânarea, apoi raza de soare... Raza e blândă, duioasă... „Știu, tu nu ești Soarele!”, și lacrimi îi scaldă privirile, multe lacrimi, lacrimi de fericire. “Acel fluturaș de noapte” plânge... pentru el a răsărit un Soare nou, Soarele adevărului. CASTELUL DIN FILDEȘ Cu turnuri crenelate, ferstre argintate, castelul înălțat pe coline, mă duce cu gândul la tine... Citeam povești și poezii, și ne jucam cu alți copii, visam la feți-frumoși și zmei trăiam emoții
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
ți-am dat și-n brațe tu mai legănat, eram atât de fericiți cu inocență-nlănțuiți. Acum, când anii au trecut, și știm ce-nseamnă un sărut, ne amintim cu duioșie iubirea din copilărie. Suntem maturi, dar uneori, când Soarele răsare-n zori, vedem în apele celeste castelul alb dintr-o poveste. AMANȚI... Amanți vor fi acei copii ce-n ale lor cămine n-au dragoste și nu-s iubiți așa cum se cuvine. E dreptul lor să aibă parte și de
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
Acasa > Strofe > Timp > LANUL DE GRÂU Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 171 din 20 iunie 2011 Toate Articolele Autorului LANUL DE GRÂU Sub albul imaculat grâul germinează și apoi va răsări o splendidă oază. Iată, lanul a-nverzit, dănțuiesc păunii, „o s-avem recoltă bună!” așa spun bătrânii. Seara vântul lin adie făcând valuri în câmpie, spicele pline de floare se mlădie cu lentoare. Când se ivesc zorile, mici lacrimi de rouă
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
pe care convențiile obișnuinței o tot ascund, încercând să ne facă să uităm că de fapt fiecare secundă de comunicare își are magia ei, imensitatea ei. Ochii lui par uneori să vadă infinitul, alteori o lumină jucăușă, ștrengărească aș spune, răsare cu un zâmbet ironic, vesel, senin.” „Ați atins vreodată zidurile unui teatru?” Ineditul acestei colecții de interviuri se concretizează ca un element de valoare ce recomandă prezenta carte oricărui cititor, oferindu-i ocazia de a fi părtaș gândurilor, impresiilor pe
ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367245_a_368574]
-
absența forței morale. Victorița Duțu conștientizează lupta care se dă chiar în sufletul ei între bine și rău, atunci când afirmă : « apare gândul/cuprins într-o umbră/ce se pune/între soarele răsărit/și noaptea ce/vrea să apună/și să răsară /la plus infinit.” “Obiectul... ce și-a pierdut forma” Ar mai trebui remarcat în “Cuvintele”, motivul golului, care se regăsește și în poezia lui George Bacovia, “Plumb”. Golul, la fel ca și umbra din versurile anterior menționate, sugerează ceva misterios
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
pe-aici!” se preface femeia. „Cum nu ști unde mi-e copilul?” întreabă din nou bărbatul și se așează istovit și necăjit pe bancă. „Eu cu cine îmi mănânc pachețelul și bunătatea asta de înghețată?” „Cu mine, tati, cu mine!!!” răsare de după un copac micul nostru cofetar. „Daaaaaaaaaa...cu tine, zmeule! dar și cu mami, și cu tanti...că nu e frumos să fim egoiști, nu?” râde bărbatul, învârtindu-l pe năzdrăvan. „Eu am făcut savarine, pentru toți!” ne arată piciul
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
tărâm/ spre care/ nu ne putem împiedica/ să ne îndreptăm din ziua în care s-a auzit/ primul strigăt./ Atracție fatală/ spre un spațiu/ neconvențional./ Cântec și rugă fierbinte/ în aceleași/ haine de călătorie/ pe care le purtăm neîncetat/ de la răsărit spre apus./ Două lumânări dantelate/ și, dincolo de stele,/ o singură stea,/ doar una.” „Apus de soare în oglinda fântânii” Odată cu poezia naturii, Corina Petrescu ne invită să pătrundem într-un nou univers, romantic prin esență, în care elementele cosmice și
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
Sub măștile de boli ce permanent apar... El, Timpul suge seva, se-mbată-n tinerețe Căci el nu are vîrstă, dar nici repaos n-are Nu râde, nu gândește , nu știe ce-i tristețe Apune-n asfințit și-n dimineți răsare... Referință Bibliografică: Timpul, moartea vieții / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TIMPUL, MOARTEA VIEŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367287_a_368616]
-
Agrement Golden Gate), un areal întins pe apă și pe uscat și care include promontoriul sudic al podului dar și întreaga coastă maritimă occidentală a orașului San Francisco și vecinătățile din acea parte, inclusiv câteva insule mici, mai mult stânci răsărite din ape și cu terenul dimprejur ca Mile Rock, Seal Rock, până la punctul cel mai sudic din această falie de țărm, Point San Pedro. Il Presidio urmează să devină cel mai mare promontoriu de agrement din Statele Unite ale Americii. În
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
agonie, semnalând nevoia de credință, de rugăciune, de lumină. Cu modestie, tot ceea ce își dorește este Un loc pentru mine „Că... n-am căpătâi și nici altar.../ De unde vin și-unde m-oi duce?/ Că nopți de fug și zori răsar,/ Cu sacu-n spate, iar hoinar,/ Pașii nu-mi știu-ncotro s-apuce!” În ansamblu, cartea Apostol fără nume este o carte tristă, care dezvăluie trăirile autoarei într-o lume nebună, numai bună de legat, o adevărată junglă, în care oamenii
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
juca de mai multe ori pe zi, cu o miză minimă de zeci de mii de dolari pentru fiecare pariu, cel puțin 7 minute pe partidă. Ce ziceți, vă-nhămați? Dacă da: baftă! Pe Fremont Street, amintirile din era prohibiției răsar la tot pasul. Legendarul Cowboy Vegas Vic, reclamă supradimensională de 12 metri înălțime e tot acolo unde era și acum optzeci de ani, luminând împreună cu partenera sa Vegas Vicky drumul împătimiților jocurilor de noroc spre încă existentele cazinouri legendare Binion
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
nu vrea să lase țara și nici poporul ei săracE nespus de fericită și tot statornică-n ... VIII. LEGENDA TEIULUI DE-ACASĂ, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016. Legenda teiului de-acasă Și-mi răsărise atunci un tei în soartă Pui primăvăratic sub caldul alizeu, Ecou al copilăriei mele-n poartă; Și-un râu de ani ce urma să ne despartă, În timp, mi-a șters potecile spre Dumnezeu. De ani și mărturii se-ncărca
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
dorul mamei mele de sub tei s-a stins, Sub creanga lui ca frunza inima-i bătea. Beția unei glorii sterpe a încins O coadă de topor ferice înadins, Și-n vanitate starea își abțiguia. Citește mai mult Legenda teiului de-acasăși-mi răsărise atunci un tei în soartăPui primăvăratic sub caldul alizeu,Ecou al copilăriei mele-n poartă; Și-un râu de ani ce urma să ne despartă,În timp, mi-a șters potecile spre Dumnezeu.De ani și mărturii se-ncărca în
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
cititor->voturi / articol->cititori / articol I. ȘTEFAN DUMITRESCU - COLINDĂ LA ANIVERSAREA LUI MIHAI EMINESCU, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017. O, lerui ler Zăpezi curate Coboară din cer Poetu-n cetate O, lerui ler Steaua răsare Vine și Domnul La aniversare Să colindăm O, lerui ler Ce-i pe pământ Și ce-i în cer O, lerui ler La Steaua sfântă Îngerii se-adună, Colinde cântă O, lerui ler Cum cântă frații Vin să-l colinde
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi vorbește-n șoapte, Închegate-n melodia miezului de noapte: “Sunt a ta iubite, poți să-ți arunci scara! Rămâi cu mine aici, căci vine primăvara. Vom privi din ceruri, cum florile răsar, Și cum albina zboară, culegând nectar. Tu, ești pentru mine astrul pământean, Iar eu pentru tine, steaua de la geam. Voi însoți cu dragostea-mi divină Visurile tale, din nopți cu lună plină, Iar dimineața, trezindu-te îngândurat, Vei crede, că
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368623_a_369952]
-
o nimicnicie - credința este datoare a îndura jertfa pașilor târșâiți, lipsa literelor în cuvântări, vești fără noimă și un singur adevăr ... al fiecăruia dintre noi! Pășeam poticnindu-mă, cu un pas în urma Lui - poate astfel percep durerea zdrențuită ce îmi răsare în suflet ... La întâmplare călcam în bezna aceea și mă rugam fără întrerupere - dar cui? Îmi urlau mii de glasuri în cap, și aievea se zbăteau ca în clipa cea de pe urmă. Dar s-au zbârcit cu toatele iar la tâmple
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
în suflet ... La întâmplare călcam în bezna aceea și mă rugam fără întrerupere - dar cui? Îmi urlau mii de glasuri în cap, și aievea se zbăteau ca în clipa cea de pe urmă. Dar s-au zbârcit cu toatele iar la tâmple răsar nuanțe de alb în straturi ninse de vreme și viață, nepătate de ceara aceea mereu scurgândă. Descos năucă liniștea mormântului în ticăitul continuu al ceasului și în pasul nestingherit al omului - toate au vibrat cândva - toate mai puțin viața în
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]