3,048 matches
-
repede. În baie avea să stea mai mult. Trebuia să Îndepărteze transpirația de la meci, să aplice crema cicatrizantă pentru piercing și apoi să se ghemuiască pe canapea, până când somnul avea să-i Închidă ochii, ca mai demult. Fără să vrea, răscoli din priviri mobilierul - căuta un semn care să-i arate cum și cu cine Își petrecuse tati anii aceștia fără ei. Dar nu observă nimic nou. Același pat, aceeași plapumă roșie, covorașul de lână colorată din fața comodei. Camera mamei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
forțată, Închise sertarul. Valentina luă halatul și-i Întoarse spatele, zâmbind, căci În camera aceasta nu se schimbase nimic. Anii aceștia aveau să fie șterși ca un vis urât. Acum. Trebuia s-o facă neapărat acum. Și totuși, Antonio fu răscolit de dorința de a se bucura de tot acest week-end. Avea să fie lung, cel mai lung pe care vreun tribunal ar fi putut să i-l acorde vreodată. N-ar fi trebuit să numere minutele, să se teamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
locul obiectelor. Nu atingeți cadavrele. Unde e Mario cu aparatul? Filmează Înainte să devasteze totul. Filmul delictului din noaptea de 4 mai. Casa. Camerele. Amprentele. Armele. Proiectilele. Rănile. Pozițiile. Victimele. Asasinul. Toți Împreună pe aceeași peliculă. Filmulețe de familie. Polițiștii răscolesc apartamentul pentru a descoperi urmele de sânge. În genunchi, expertul așază aparatura pentru FTP și imprimă petele de sânge pe hârtie adezivă. Operatorul video Încadrează În camera mică, pe pardoseală, halatul alb - e uscat, nu a fost folosit. Apoi imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui Buonocore se completează inventarul motivelor și al instrumentelor. Este sechestrată arma crimei. O Springfield Armory 1911-A1 din dotarea corpurilor speciale americane SWAT H.R.T. pentru operațiuni de salvare a ostaticilor. Asasinul e unul care se pricepe. Un inspector deschide dulapul, răscolește sertarele, strigă că peste tot sunt muniții și armament, casa asta e un arsenal Întreg. Și el, pistolarul, mirele, e În mijlocul lor - ca un martor. Monument stânjenitor al propriului său trecut, al propriului său eșec. Un alt polițist, Îngenuncheat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pampu se trezise ca omul care-a dormit bine. Mai întâi plecase să privească livada înflorită. Apoi coborâse la râu, atras de focurile de pe prund. Erau acolo câteva zeci de fete, cu polovece argintate ori cu ciubere de lemn, care răscoleau apa, strigând numele morților. Trecuse apoi pe la bucătărie și mâncase un blid mare de linte bătută. Bucătăresele se uitau la el înmărmurite. Își dădea seama că trebuie să spună ceva, dar nu-i venea nimic. La un moment dat, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Pampu era ca un ajutor divin și întrucât acesta îi făcuse semn să meargă în cupeu, dăduse la o parte perdeaua groasă de cânepă și trecuse pe bancheta mică din spatele vizitiului. Zogru, cu hainele dungate de rugina lanțului și părul răscolit în toate părțile, stătea în picioare, îndrumând caii spre poartă. Dar poarta era păzită de câțiva bărbați pregătiți să sară din părți la hamurile cailor. Zogru s-a aruncat în față, își amintește, aterizând înaintea cailor, pe care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de complicitate și a intrat imediat în joc. Sigur, fantoma care bântuie, a auzit și el și știe că mahalagiii vor să dea foc la stufăriș, dar el are niște oameni de încredere care i-au promis c-au să răscolească balta, nu, nu le este frică de ciumă, toți au făcut deja boala și n-are ce să le mai facă, sunt hotărâți, deși el știe că cele mai multe dintre întâmplările cu fantome au explicații simple, sigur că nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nici o fantomă, căci dacă ar fi fost, ar fi dibuit-o imediat. Când a dat să plece, a auzit foșnetul de papură și s-a uitat peste umăr. Era o mică mișcare în stufărișul de lângă mal, pe care l-a răscolit puțin cu mâna, dar nu se vedea nimic. S-a întors din nou și atunci a auzit plânsul: un plâns înăbușit, ca de copil care se ascunde. S-a întors brusc și atunci a văzut un cap negru, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trăsura echipată de drum și cu arnăuții agățați în spate. - Să stai aici până mă întorc, îi spusesea lui Gligore, amuțit și nemișcat. Zogru, intrat în sângele ei, se umplea de bucuria primei întâlniri. Ar fi vrut să nu-i răscolească amintirile, dar nu se putea abține să nu coboare în gândurile ei ascunse. Când amurgea soarele, trăsura stătea pe malul bălții, iar arnăuții de-o parte și de alta. Zoe, cu Zogru în ea, le-a poruncit peste umăr: - Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
șase cai, dar a preferat să folosească doi oameni. Pe unul l-a lăsat aproape mort la Giurgiu, iar pe celălalt, un dragoman grec, l-a adus ca pe o cârpă la Therapia. Zoe nu era acolo. Toată casa era răscolită, iar stăpânii fuseseră puși în lanțuri. Pe Zoe o luaseră la Stambul, de unde se auzea că va fi dusă la închisoarea Cele Șapte Turnuri. A ajuns-o din urmă cu chiu cu vai. Era deja terminat. Totuși, a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a luat-o spre dig. Nu era nimeni. Lacul Morii se încrețea de frig. A îngrămădit în ghiozdan câteva pietre mari apoi l-a aruncat cât a putut de departe. De la geamul unui bloc, o voce de bărbat tânăr a răscolit liniștea dimineții: Avortul! Către seară, Giulia era altă ființă: veselă, fermă, cu priorități. Mai întâi s-a plâns că îi furaseră ghiozdanul la școală, apoi a povestit ce discutaseră la ora de română. Alina o privea cu suspiciune și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
l-a făcut să urce din nou în mașină și s-o ia spre Universitate. Josh Mollner era cazat la Boulevard, într-un apartament ale cărui ferestre dădeau spre Calea Victoriei. Zogru mai fusese în această clădire, iar acum se simțea răscolit de amintiri. A intrat ascuns într-o cameristă, apoi s-a instalat lejer în sângele lui Josh. Camera era mobilată cu obiecte subțiri și dantelate, din lemn alb și catifea verde. Pe ferestrele mari se vedeau strada și scările de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mă trezesc în razele soarelui. Se pare ca a fost doar un vis , Un vis ciudat... Lumea mea Sunt în lumea mea. O lume paralelă de cea reală. Urma pașilor mei, Mă pândește neîncetat. Se aud sunete. Sunete ce-mi răscolesc amintiri. Mă urc pe razele soarelui Și tind spre perfecțiune. O singură dorință mai am, Vreau să ating cerul. Copilărie Copilăria este ca un stol de păsări, Ce zboară spre infinit. Timpul necruțător nu stă în loc, El trece. Dar sufletul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ăia de frați Frunză, iar Prodan a făcut semn spre pădure, zicând c-au fugit, și atunci tatăl lui Prodan a șters încă o dată baioneta, după care s-a uitat lung la fiu-su, spunând că dacă-l mai prinde răscolindu-i printre lucrurile care-i amintesc de război, atunci, pe cuvântul lui de om, că-l umple de sânge, și-l bate măr, până nu mai mișcă. La care, Prodan a tăcut mâlc, a dat din cap, uitându-se, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fundu-n sus, vărsând-o cu atâta furie, încât era să și cadă de vreo două ori, când sticla s-a golit, i-a făcut și ăsteia vânt în puț, apoi s-a dus țopăind la mormanul de obiecte, l-a răscolit cu una dintre cârje, scoțând la iveală un borcan gol de murături, l-a ridicat și i l-a aruncat lui Jancsi, spunându-i să se ducă să-l spele, Jancsi abia apucase să facă doi pași, când caporalul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un mare șantier de construcții, se construia calea ferată care va traversa munții, apoi metroul din capitală și un tovarăș ochelarist arătând pe o hartă unde vor fi stațiile, apoi cum se sapă tunelul subteran al metroului, un excavator uriaș răscolea pământul, în urma lui muncitorii turnau beton, camera luase în prim-plan cupa excavatorului, până în adâncul ei, și atunci s-a făcut brusc întuneric și toată lumea a început să strige și să fluiere, iar Feri mi-a spus că luam-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aruncat dintr-o parte În alta În mașinuța Méhari care se legăna la viraje. PÎnă la urmă zbieră: - O să te bag la arest preventiv! - Asta nu te va ajuta să dezlegi limbile. Mai ales cînd se va afla că ai răscolit și tulburat familia Pérec doar pe baza unor vagi presupuneri... Lucas se uită la ea pieziș. - Nu chiar atît de vagi, dezvălui el. Am vorbit la telefon cu medicul legist de la Brest, a descoperit urme de sînge sub unghiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întrerupător. Cei doi polițiști deschiseră ușile unele după altele, verificînd interiorul Încăperilor, goale. Dr. Pérec se citea pe o plăcuță din alamă de pe ultima ușă. Era Întredeschisă, sigiliile fuseseră smulse. Fersen Împinse canatul ușii cu piciorul, intrară. Întreg cabinetul era răscolit, sertarele biroului vechi fuseseră Întoarse cu fundul În sus, dosarele deschise, Împrăștiate, umpleau podeaua. - Cineva ne-a luat-o Înainte, bombăni Lucas. Marie suspină, descurajată. - Va fi nevoie de multe ore pentru a clasa iarăși totul și a descoperi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se pregătea de bine de rău să treacă pragul unui nou mileniu. 7 Unii spun: „Civilizația noastră e Încă plăpândă, Din noaptea neagră abia de ieșim. Imagini dureroase stau Încă la pândă; N-ar fi mai bine să nu le răscolim?” Povestitorul se ridică, Își adună gândurile și reamintește Liniștit, dar ferm, se ridică și reamintește Că o revoluție metafizică a avut loc. Așa cum creștinii puteau să-și reprezinte civilizațiile antice, puteau să-și facă o imagine completă a civilizațiilor antice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că ar trebui să renunț să mă mai gândesc la tot coșmarul ăla. Să uit. Să-l las în urma mea. Oricum, sunt slabe șanse să pot dovedi ceva vreodată. Arnold are toată puterea ; eu nu am nici un gram. Și, dacă răscolesc iar tot rahatul, e foarte posibil să nu mă aleg decât cu și mai multă umilință și rușine. Cel mai simplu ar fi să nu fac nimic. Să-mi scot toate astea din minte. Să închid ușa în urma vechii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fi luat calea apei care curge mereu. - Dacă nu luam calea apei care curge mereu, ai mei ar fi pus mâna pe mine. Cât timp ai dormit, i-am văzut cum mă căutau pe celălalt mal. Un ghimpe rece Îmi răscoli măruntaiele. - Sigur erau ai tăi? Râse. Sigur că erau ai lui și nu ai mei. Îi știa după port. Erau singurii care Își smulgeau părul și barba. - Crezi că Tatăl ar fi lăsat ca iubitul lui fiu să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
altfel era față de femeile pe care eu și Moru le știam a fi frumoase . - Venit toți, măi Krog, iar casa Cipusik e caldă, mă Îndemnă Nunatuk, din nou. În clipa aceea, ca la un semn, se porni un viscol năprasnic, răscolind apa mării și Învârtejind zăpada de pe ghețar. Pfuuh, ce să mai zic? Mă obișnuisem deja cu duhoarea din casele Cipusik și, pe de altă parte, așa era lăsat pentru mine. 31. Nunatuk era pricepută la Însoțire, tot pentru că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de la stâncile Înghirlandate de orhidee. Carnea de om ca delicatesă apăsa - recunosc - conștiința mea contaminată. Boala mă făcea deosebit de susceptibil. Pentru nimic În lume n‑aș fi lăsat În urma mea aceste pagini. Aș fi putut să invoc suferința care mă răscolea ca să mă justific. Dar În timpul zborului paginile au dispărut. Ușurarea care se citea pe fața arătoasă a aprigei noastre proprietărese vorbea de la sine. Cât era de mulțumită și de mândră să scape de mine! Ducă‑se să crape În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ce ești! Jefuitor! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Jefuitor de fântâni ești dumneata! (Câinele încetează să mai urle și liniștea cade sufocantă peste cei doi. Pauză lungă.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se șterge îndelung de sudoare.): Doamne, parcă am înnebunit... BĂRBATUL CU BASTON (Răscolește pământul cu bastonul.): Eu zic s-o ștergem de aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Privind cerul): Păcat... Acum chiar că se întunecă... BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.): O să plouă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mda... S-ar putea să plouă. BĂRBATUL CU BASTON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
goală lui ARTUR.): Beți și dumneavoastră... în sănătatea mea... Că nu știu dacă am să vă supraviețuiesc... GARDIANUL (Către ARTUR.): Așa tușesc și copiii noștri. (Către Grubi.) Hai, Grubi, s-aruncăm plângerea în tomberon... (Către ARTUR.) În fiecare zi, guvernatorul răscolește cu un băț în tomberon... (Îi dă cheile lui ARTUR.) Aveți grijă să nu iasă nimeni de aici... (Sprijinindu-l pe GRUBI.) Nu se poate să nu se uite și azi... (ARTUR rămâne singur, oarecum obosit și dezgustat.) ACTUL III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]