2,766 matches
-
și a sindroamelor homeopatice în unități tipologice ceva mai larg cuprinzătoare și deci mai generale. Este cert că nici tipurile și nici sindroamele homeopatice nu prezintă stabilitate, decât în limite foarte elastice: ele sunt supuse mai întotdeauna evoluției, într-un răstimp mai lung sau mai scurt, ceea ce le face să se transforme din punct de vedere al expresiei lor morbide, adoptând caracteristicile medicamentoase ale altor tipuri sau sindroame homeopatice. Iată un exemplu de evoluție de tip homeopatic: un individ de tip
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
de milioane de locuitori. Dezvoltarea rapidă a orașelor este un fenomen relativ recent, apărut în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Câteva dintre cele mai importante metropole din zilele noastre au trecut din 1950 până în 1999, adică în răstimpul a două generații, de la 3,1 milioane de locuitori la 17,9 (Mexico) sau de la 2,8 la 17,5 (Săo Paulo). La fel s-a întâmplat cu Bombay. În aceeași perioadă, populația din Cairo a crescut de mai bine
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
2002 Gheorghe LUPU "Controverse eminesciene" Consecvent credinței sale întru Eminescu, criticul și eseistul Theodor Codreanu selectează, în recenta sa carte [Controverse eminesciene, 2000, n.ed., L.C.] apărută la Editura " Viitorul românesc", studii și articole răspândite în presa de specialitate într-un răstimp de peste trei decenii. Cuprinsul celor două părți Controverse eminesciene și Eminescologie se orientează după criterii întemeiate pe axiologie estetică, drept dovadă încălcarea rigorilor cronologice prin alăturarea unor lucrări din perioade diferite. Conviețuirea lor are o justificare în plus la preluarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturii sui-generis, văzut de departe, ar duce mai curând existența, dacă nu chiar de anahoret, oricum, profund cumpătată, cu aplicație dovedită pentru studiu și reflectare. Dar ce "reflectează" la Huși un profesor de liceu, oricât de mare a devenit, în răstimp, faima lui de critic literar și de scriitor? Pentru îngrămădiții din cele câteva "mari" orașe românești, dar mai ales din "unicul" cu statut de metropolă, capitala aglomerată pană la sufocare, ar fi de mirare să afle că "umilul profesor" hușean
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
are în vedere, mai întâi, un conflict cultural, transformat într-o criză acută, în care argumentele singurului model și învățător, oricând plauzibile, azi nu mai contează. Fiind vorba, firește, de Eminescu, până ieri "omul deplin al culturii românești", devenit în răstimp piaza rea a răspopiților culturnici, năpârliți, deodată, spre alte "țeluri", la fel de "internaționaliste", dar sub sigla nouă a globalizării. Privită dinspre "euroatlantici", foștii sincroniști europeniști, de ieri, azi mondialiști, sau cum spuneam, globaliști", opera lui Eminescu devine "nulă", iar autorul, venerat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
P.N.L. în rândul alegătorilor la data respectivă. Guvernarea P.N.Ț. a durat 5 ani, perioadă în care au activat șapte cabinete, la care s-a adăugat unul de uniune națională condus de Nicolae Iorga. Principala problemă a guvernelor din acest răstimp a fost cea financiară, inițial pentru stabilizarea leului, iar apoi pentru reducerea efectelor datorate crizei economice mondiale, izbucnită în 1929. Prin efectele recesiunii au fost afectate largi categorii sociale care s-au văzut fie fără locuri de muncă, fie în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
s-a dat „consemn special”. Peste o lună, la 21 martie 1939, suveranul a efectuat o vizită de lucru la Arsenalul Armatei iar măsurile contrainformative au vizat introducerea a nouă funcționari „printre lucrătorii” care nu au sistat activitatea în acest răstimp. Generalul Gheorghe Argeșeanu, comandantul militar al Capitalei, a informat Serviciul Secret, la 26 martie 1940, că pe data de 31 martie 1940 la Școala Militară de Geniu, în prezența regelui, va avea loc ceremonia înaintării în grad a promoției excepționale
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
un stat care a încetat să mai fie parte, după momentul în care acel stat a încetat să mai fie parte, este supus arbitrajului conform dispozițiilor anexei B din convenție, daca nu a putut fi rezolvat în alt mod în răstimp de un an socotit de la data la care o parte a diferendului a notificat celeilalte părți intenția să de a rezolva un astfel de diferend prin bună înțelegere, sub rezerva că statul care a încetat să mai fie parte să
LEGEA nr. 7 din 31 iulie 1990 pentru aderarea României la Convenţia privind Organizaţia europeană de telecomunicaţii prin satelit "EUTELSAT". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106782_a_108111]
-
Bucovina, nu a avut tihna și odihnă până nu și-a realizat o casă particulară, prin anul 1968, în centrul municipiului Bacău, fiind printre primele construcții particulare care au primit o asemene autorizație de construcție, unde a locuit în puținele răstimpuri de liniște cu soția și fii săi. Muncă fără cruțare și dăruirea totală meseriei l-au epuizat și a trecut în lumea celor drepți în anul 1991, la vârsta de numai 60 de ani, fiind regretat nu numai de familie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93302]
-
fost mutat în comuna Gramesti de lângă Siret, iar soția sa, a fost pedepsită, fiind mutată că învățătoare tocmai la Remezau în com.Vicovu de Jos, care se află la cca. 50 de km de Gramesti. După umilințele și greutățile din răstimpul acestei despărțiri familiale anormale, provocată de reprezentanții regimului de tristă amintire, familia s-a reunit în comuna Gramesti, abia când organele de partid i-au aprobat și soției preotului să funcționeze ca învățătoare. Situațiile grele prin care a trecut familia
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
Uniunea Sovietică adoptase o politică total diferită și era aliată cu cea mai redutabilă putere militară de pe continent. Nici un stat balcanic nu putea spera să reziste combinației germano-sovietice sprijinite de Italia. După campania din Polonia, regiunea Balcanilor beneficiase de un răstimp de răgaz, în timp ce armata germană era masată în apus, iar Uniunea Sovietică era ocupată cu problemele din Finlanda, Polonia și Statele Baltice. În vara anului 1940, odată cu instalarea liniștii pe frontul de vest, Balcanii au devenit centrul atenției atît pentru
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
făcută. În orice caz, ori de câte ori îmi aduc aminte de acest episod mă simt profund jenat căci, la urma urmei, nu mi-am onorat cuvântul dat. * * * Când am fost numit ministru plenipotențiar în Argentina, încă nu stăpâneam limba țării, dar în răstimpul de la numire până la plecare am apucat să iau în total vreo treizeci de ore de lecții particulare. Suficient pentru a stimula pofta de lărgire a cunoștințelor, dar insuficient pentru a servi ca instrument de lucru indispensabil într-o țară latino-americană
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Am avut șansa să-mi exersez mandatul într-o perioadă redevenită favorabilă țării noastre pe plan internațional, în urma Conferinței de la Madrid (în 1991) și a semnării Acordurilor de la Oslo (în 1993). Nu voi înșira aici toate schimbările petrecute în acest răstimp și nici toate rezultatele efectiv obținute, care, laolaltă, au permis definirea transformării atitudinii organizației față de țara noastră drept o schimbare radicală de la situația de criză generalizată la normalitate. Aș aminti doar primul Simpozion al intelectualilor israelieni și palestinieni, în anturajul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Israelului și am fost desemnat să integrez delegația noastră la această conferință, având ca sarcină să observ comportarea autorităților locale privind prezența noastră pe teritoriul lor și să soluționez pe loc, în măsura în care se vor ivi, probleme de ordin politic, în răstimpul șederii noastre în Uniunea Sovietică. Misiunea mea a fost imperativă întrucât, în urma rupturii relațiilor diplomatice, cu zece ani în urmă, la inițiativa Uniunii Sovietice, Statul Israel nu avea o reprezentanță diplomatică la Moscova. Autoritățile sovietice au manifestat de la bun început
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
anului 1941, toată populația evreiască din județ a fost comasată la Beiuș în vederea deportării în lagăre de exterminare; familiile băștinașe se restrâng în locuințele lor pentru a găzdui una sau mai multe familii evacuate. Părinții mei au găzduit în acest răstimp în locuința noastră familia rabinului din Tinca și încă două familii alungate din satele regiunii. Însă când, din motive diferite, deportările au fost amânate, evreii au fost evacuați, dar și transferați din Beiuș în satul maghiar Ginta, unde au trăit
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
că vei scăpa un cuvânt nepotrivit. Între timp, anul universitar, cu plăcerile și preocupările inerente fenomenului, continua să avanseze pe traseul planificat de la bun început de către autoritățile facultății, iar relațiile dintre colegi deveneau și ele, în mod firesc în acest răstimp, mai strânse și mai intime, stabilizându-se pe o axă de echilibru realizată fără dificultăți notabile de parcurs. În ce mă privește, simțeam că fac parte în calitate de membru cu drepturi egale dintr-o grupare de tineri identificați prin același interes
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
stradă de la un capăt până la celălalt al orașului ridicau în urma lor nori greoi de praf cenușiu care se risipeau, dacă nu sufla vântul, cu încetinitorul. Nici Frumoasa primelor elanuri romantice din anii adolescenței mele, nici ea nu se schimbase în răstimpul de după despărțirea noastră dramatică. În schimb, a reușit în acest răstimp să termine școala medie și lucra acum la serviciul contabil din centrala unei cooperative de consum. O vedeam când treceam pe trotuarul opus casei unde locuia cu părinții, instalată
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nori greoi de praf cenușiu care se risipeau, dacă nu sufla vântul, cu încetinitorul. Nici Frumoasa primelor elanuri romantice din anii adolescenței mele, nici ea nu se schimbase în răstimpul de după despărțirea noastră dramatică. În schimb, a reușit în acest răstimp să termine școala medie și lucra acum la serviciul contabil din centrala unei cooperative de consum. O vedeam când treceam pe trotuarul opus casei unde locuia cu părinții, instalată împreună cu mama ei la unul dintre cele două geamuri ale locuinței
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
formelor implementării practice a acestei politici. Astfel, în convorbirile cu regele Hussein (15 noiembrie 1982) la Paris, Mitterrand va reafirma poziții cunoscute, reformulând însă unele dintre ele într-un fel care sfidează categoric sensibilitatea israeliană. El a spus că, în răstimpul ce s-a scurs de la "recunoașterea Statului Israel de către Franța, aceasta și-a stabilit autoritatea prin războaie în teritorii ce nu i-au fost atribuite de ONU". Apoi că Franța "a aderat la acordurile de la Camp David, dar numai în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
chipul a prins a căpăta contur. Din barba albă ca neaua a răsărit o față zâmbitoare, brăzdată de vremuri. Deasupra frunții înalte, caer coliliu...Am rămas înmărmurit. N-am îndrăznit să deschid măcar gura. Îl priveam doar înfiorat. După un răstimp, i-am auzit vocea. Părea că vine de departe, ca un ecou... - Așa-i că nu mă cunoști? Nici nu ai de unde să mă știi. Cei cărora m-am arătat îi poți număra pe degetele de la o singură mână. Tu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
câștiga la șepticul electoral. Există, de asemenea, drame, spaime și dezastre mai mari decât cele care vi se vântură pe sub nas în diversele show-uri televi zate. Nu vă mai conduceți viața din subteranele sufletelor voastre agitate. Așezați-vă, la răstimpuri, pe un loc mai înalt decât voi înșivă. Sus inima! și capul! Viața, viața adevărată e în altă parte... Tipuri de trecere Cum ne trecem și ne petrecem viața? O bună întrebare pentru mahmureala obștească de după sărbători. Ești obosit, nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sine, a creativității. Acestea sunt, într-adevăr, probleme importante și e un fapt că vârtejul zilnic le marginalizează, le adumbrește, schimbând unghiurile și răsturnând proporțiile. Necazul e că toate aceste probleme întrunesc un soi de consens vid: toți admit, la răstimpuri, că ele sunt importante, dar nimeni nu le ia în serios, decât în rare momente de criză drastică, sub clarul de lună al primei îndrăgostiri sau la capătul unei beții rusești. În Orientul mediu și extrem, accentele se schimbă. Conturul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
suferințe insuportabile. Recunoașterea realului în uimitoarea lui, nudă, realitate devine, abia atunci, un eveniment. Într-un anumit sens, Noul Testament este istorisirea trecerii - nerecunoscute - prin lume a lui Dumnezeu. Pe Iisus, dincolo de cercul restrâns al câtorva discipoli (și ei ezitanți la răstimpuri), nu-L recunoaște nimeni ca fiind ceea ce este. Iar El tocmai asta caută: nu să I se arate recunoștință din partea celor pe care îi instruiește sau vindecă, ci să fie recunoscut de ei în adevărul Lui. Nerecunoscut ca Dumnezeu în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
niciodată risipă de tandrețe, de „talentul“ esențial de a fi aproape, alături, împreună. Ar mai fi de spus și că disperarea nu trebuie nici disprețuită drept „slăbiciune“, nici condamnată drept „păcat“. Omul are dreptul (și destule motive) să fie, la răstimpuri, disperat. Nu trebuie să-i fie rușine de disperarea lui, s-o trăiască sub stigmatul derapajului solitar, al unei „nelegitime“ patologii. Și Iisus are momentul lui de disperare, când se simte abandonat de Tatăl. Evident, se poate rezista disperării, se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
devenit pâinea zilnică. „Bărbații de stat“ nu mai vor să fie decât bărbați. Bărbați vajnici, virili, păroși, nespălați, crunți, campioni ai dosului de palmă și ai sudălmii groase. Problemele statului se amână. Până și cele câteva femei care traversează, la răstimpuri, peisajul și-au luat maniere de mascul. Sunt ofensive, contondente, necruțătoare. Evident, nimeni nu așteaptă de la Traian Băsescu o gracilitate de menuet. Dar și personaje resimțite până mai ieri ca băieți fini s-au apucat brusc de body building. Trăim
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]