2,464 matches
-
grăbite sau pricepute, ca atunci când vezi șerpii încolăcindu-se cu zecile, plăcut și înspăimântător. Aburii treceau dintr-o scenă într-alta, se deplasau odată cu corpurile, vârstele și culoarea pereților din camere, fără a se schimba în vreun fel: le simțeam răsuflarea înfășurând-o pe Maria în zeci de îmbrățișări la care nu luam parte. Nimic nu mă făcea mai mândru și mai nefericit decât să știu asta. Cumințenia pe care o căutasem, izvorâtă din convingerea unicității splendide a corpului meu (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sticlă. Dacă se supăra pe tine, îți deschidea un șantier și sub picioare. În centru, era și mai rău. Piața Palatului urma să fie spartă de trei piețe mai mici, umplute cu birouri, parcări și centre comerciale. Miza îți tăia răsuflarea: priveai ultimul loc liber al orașului. În mijlocul lui, două turnuri de 30 de metri ar fi acoperit Ateneul, Palatul Regal și Biblioteca Universitară. Plecau și monumentele, cu piedestale cu tot: Brătianu, copacul de fontă, „chifteaua pe băț“. Clipeai și fugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a dispărut, cu tot cu clopot și cabluri. După câteva clipe, m-am liniștit. Am cercetat din nou deschizătura, dar nu se mai întrezărea nimic: nici lumină, nici forme, nici mișcare. Dacă o fi stat după ușa capitonată, comandantul își ținea acum răsuflarea, ca eroul dintr-o poveste nemaipomenită. La urma-urmei, ne aflam într-o clădire ticsită de cărți și istorie, în care orice devenea posibil, inclusiv să-ți imaginezi că, dincolo de burduful de piele roșie, Bolintineanu, Robur sau căpitanul Anton Lupan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și eu m-am repezit pe scară, gândindu-mă că, în timp ce i se va deschide undeva, îl voi ajunge din urmă. Chiar așa s-a întâmplat. Palierele scării erau foarte scurte, numărul lor era infinit, încât mi se tăia groaznic răsuflarea; o ușă s-a deschis și s-a închis la loc la etajul patru, lucru pe care l-am ghicit încă de pe când eram cu trei paliere mai jos. Până când am urcat în fugă, până când mi-am tras sufletul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părere, Aglaia Ivanovna? — Despre arici. — Adică... cred eu, Aglaia Ivanovna, că vrei să afli cum am primit... ariciul... sau, mai bine zis, cum am luat... acest colet... ariciul, adică... în acest caz, presupun că... într-un cuvânt... I se tăie răsuflarea și tăcu. — Da, n-ai spus prea multe, zise Aglaia după ce așteptă vreo cinci secunde. Bine, sunt de acord să lăsăm ariciul. Dar mă bucur că, în sfârșit, pot pune capăt tuturor nedumeririlor acumulate. Dă-mi voie, în sfârșit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asemenea intenții“, cum te gândești să-mi dăruiești fericirea? Nu știu, zău, Aglaia Ivanovna, cum să-ți răspund. Aici... aici ce-i de răspuns? Și oare... e nevoie? — Mi se pare că te-ai fâstâcit și ți s-a tăiat răsuflarea. Odihnește-te puțin și adună-ți din nou puterile. Bea un pahar cu apă. De altfel, curând vei fi servit cu ceai. — Te iubesc, Aglaia Ivanovna, te iubesc foarte mult. Numai pe dumneata te iubesc și... te rog, nu glumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și vină în fire, ca pe un băiețel speriat, ceea ce-i plăcu grozav prințului; în sfârșit, îl făcu să se așeze alături de el. Prințul îi fixa cu încântare chipul, încă nefiind în stare să spună nimic, deoarece i se tăia răsuflarea; chipul bătrânului îi plăcea foarte mult. — Cum? bâigui el în cele din urmă. Chiar mă iertați? Și... dumneavoastră, Lizaveta Prokofievna? Râsul se înteți; în ochii prințului apărură lacrimi; nu-i venea să creadă și era încântat. — Desigur, vaza era splendidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lacrimile vărsate se înfurie și mai tare, dar nu avu curajul să-și arate ciuda. Se simțea foarte rău și toate semnele arătau clar că nu mai avea mult de trăit. Nu avea nici un secret în afara rugăminților fierbinți, rostite cu răsuflarea tăiată de emoție (poate prefăcută) de „a se feri de Rogojin“. „E un om care nu se lasă păgubit de ce a avut; prințe, el nu-i de teapa noastră; dacă și-a pus ceva în gând, n-o să stea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei se aude în tăcerea mormântală a camerei. Însă ochii i se deprinseseră de-acum cu întunericul și putea vedea tot patul; cineva dormea în așternut, dormea buștean; nu se auzea nici cel mai mic foșnet, nici cea mai mică răsuflare. Persoana culcată avea capul acoperit cu un cearșaf alb, dar contururile ei erau vizibile, deși foarte vag; după felul cum i se reliefa trupul în așternut, nu se vedea decât că acolo doarme, lungit, un om. În dezordine, peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mănțină înlăuntrul țării moștenirea străbunilor săi, dacă are de 'gînd, ca un țar absolut, să refuze orice admitere a ideilor moderne, orice concensiune către bolnavul și nenorocitul său popor, atunci el cată, cu voie sau fără voie, să procure o răsuflare pasiunilor naționale celor {EminescuOpXII 97} comprimate și o ușurare pentru înfierbîntatul sânge rusesc. Alexandru se află în răspântie și trebuie să aleagă una din două: sau să cedeze față cu poporul, sau să-l ocupe în modul cel mai fatal
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
deputaților, senatorilor, membrilor de la Casație, de la Apel, tribunale, a prefecților, administrația Domeniilor, băncilor, drumurilor de fier, poștelor și telegrafelor, serviciu sanitar și tecnic etc. etc., din cari vom cunoaște curioasa promiscuitate care apasă asupra țării întregi, încît nu mai are răsuflare nici în punctele ei cele mai libere. {EminescuOpXII 334} La dreptul vorbind misiunea istorică, predestinarea d[umne ]zeiască a Domniei străine s-a consumat și poporul românesc e de facto înlăturat din istorie, ca o curiozitate etnografică, lipită de pământ
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lor? Scenele ce se petreceau erau sfâșiitoare. Aci un ofițer recunoscu pe tatăl său și cazu leșinat. Dincolo unul [î]și căuta soția; mințile lui erau pierdute, căci, recunoscîndu-și soția, nu zise nimic, nu plânse, nu strigă: era apatic; dar răsuflarea sa cea grea, mișcarea pieptului, privirea pierdută, mâna tremurând și piciorul șovăitor spuneau destul despre ce se petrecea în sufletul său. Altul își căta fratele și-l găsi, dar el tot nu vrea să crează, el mai avea o scânteie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
eseul lui Olson publicat în 1950, combina elemente de improvizație și organizare într-un mod clar influențat de trăsăturile unei varietăți a muzicii jazz în mare vogă atunci, bebop (vezi PARKER, CHARLIE). Versul trebuia să își găsească măsura după lungimea răsuflării, fiecare vers fiind afectat de proprietățile celui precedent, într-o așa-numită poezie a câmpului deschis, al cărui conținut determină în mod fundamental elementele de improvizație și spontaneitate ale formei. Poemul transferă, prin medierea autorului, energia experienței codată în forma
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
potrivit. *Sugestii de lectură: Citește Lacrimile trandafirilor și Iarna în pădure, de Eugen Jianu Citiți cu atenție textul: Egon simți că se cufundă în somnul cel mare și negru, de unde nu se mai întoarce nimeni.Dar un bot cald, o răsuflare fierbinte, îi atinse obrazul.Ursul îl împingea, mirat de nemișcarea omului. Îl împingea, îi lingea obrazul, nările, ochii. Se trăgea îndărăt, așteptând. Nu înțelegea de ce stau oamenii aceștia încremeniți, de ce n-au glas, de ce nu ridică mâinile, de ce nu se
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
cină? Și nu va mai fi nimeni care să mă compătimească, nimeni care să mă iubească? Nu va mai exista o tușă Barberin? În timp ce mă gândeam la toate acestea, trist, amărât și cu ochii plini de lacrimi, am simțit o răsuflare călduță pe obraz. Am întins mâna și am dat peste blana cârlionțată a lui Capi. Se apropiase încet de mine, înaintând cu grijă pe fân, și mă mirosea; suflarea lui o simțeam pe față și pe păr. Ce voia oare
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
viitor și două verbe la timpul trecut. Introdu-le apoi, în enunțuri proprii. 8. Găsește în text un substantiv care poate fi și verb.Exemplifică într-o propoziție dezvoltată. 9. Transformă propoziția dezvoltată dată, în propoziție simplă. Am simțit o răsuflare călduță pe obraz. 10. Analizează părțile principale de propoziție din: Eu tremuram de frig.Vitalis deschise ranița. 11. Imaginează-ți că l-ai întâlni pe Remi peste douăzeci de ani de la această întâmplare.Scrie o compunere în care să îmbini
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
ai statului Islamic. Aceștia atrag, conving și chiar fascinează pe adolescenții crizați din marea Britanie. Mulți dintre ei (de ordinul sutelor) pleacă în Siria căutând cu totul altceva în viață: adrenalină, suspans, trăirea periculoasă în vecinătatea morții, simțindu-i permanent răsuflarea în ceafă. Se întorc apoi în țara natală punând la cale atrocități abominabile. O parte din acești tineri jihadiști provin din rândul deținuților de drept comun din Franța. Sunt închiși pentru consum de droguri, de exemplu. Trăiesc o veritabilă dramă
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
păstrează speranța, chiar dacă este ignorat, crezând că operele sale vor depune mărturie despre ceea ce a fost el. Actorul, în cel mai bun caz, ne va lăsa o fotografie, dar nimic din ceea ce a fost el însuși - gesturile și tăcerile sale, răsuflarea sa obosită sau de dragoste - nu va ajunge până la noi. Pentru el, a nu fi cunoscut înseamnă a nu juca și a nu juca înseamnă a muri de o sută de ori, o dată cu toate făpturile pe care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
poartă după el un trunchi de stejar drept măciucă. Deja nu mai pare simpatic, oricât de haios ițar fi numele carețmi împleticește limba la rostire. Iar când tună „Îmi place nespus de mult să mănânc copii mici!“, mi se taie răsuflarea. În fața lui, nuți bine să faci nimic din ceea ce ar face orice alt om normal, pus în ipotetica situație de a da nas în nas cuțn căpcăun. Adică nici să țipi cu un curaj nebun, nici sățl ameninți, darămite să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
tablă și oțel este în sine o mare aventură. Corabia se bălăngăne în toate direcțiile, accelerează și frânează brusc, în căutarea verdelui de la semafoare, țârâie, face ca toți dracii. Oamenii, de cele mai multe ori, stau înghesuiți unii în alții, ținându-și răsuflarea și strângând puternic bara, pentru a nu fi proiectați în ușă, geam sau ceilalți colegi de suferință. Mai ales atunci când vremea este nesuferită, acest drum devine un adevărat chin. Ajung la Casa Albă sau Palatul Administrativ și intru în birou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
linguae, o corectă Vasile Elisav, revenit la sentimente mai umane. Ca să continuie,-n benignă ironie, prin rugămintea ca împricinata să repete, drept amendă contravențională, numele dodecasilabic mobutian al indezirabilului Désiré. După ce trase aer în piept, numita Nora, pronunță dintr-o răsuflare sau, mai curând, de parcă ar fi pipăit, mătănii pe un șnur: Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga. — Ufff, exclamă Carmen, ușurată, mai înainte ca profesorul Vasile, lovind în masă cu un invizibil bătător de carne, să pronunțe, mișcându-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
catifea neagră, anumite uși sunt blocate, ești dus pe unde trebuie să fii dus și nu te mai poți întoarce. „Vă rog să așteptați aici“, ne spune fata și pleacă. Ușile se închid. În bezna perfectă, ne auzim doar propriile răsuflări. Apoi, un oftat, parcă ar plânge cineva. Secundele curg grele. Se aprinde o veioză. Omul de la birou ne privește uimit. Îmi face semn să mă apropii și nu pot, am picioarele paralizate. Îi îndeamnă pe ceilalți. Ne facem curaj. „Numele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
pânea, și cuțitul (Creangă); (11) Adă-mi aice hărțile cele mici, ce le ai la tine (Drăghici); (12) N-avea chioară para în buzunar (Stăncescu) − p. ext.; (13) Are oi la munte − prin extindere; (14) Peștera... în loc necunoscut își are răsuflarea (Alexandrescu) − p. ext. a. Ca o posesiune se pot considera și drepturile pe care le dă puterea părintească asupra copiilor, puterea maritală asupra nevestei, p. ext., "puterea stăpânului asupra slugii": (15) Acest vestit împărat avea doi feciori (Gorjan). b. Când
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acumulate În stomac și intestine, cu presiune asupra peretelui abdominal. Un factor important al balonării Îl constituie declanșarea unor boli ca: enterocolită, colecistită, pancreatită, indigestie, ocluzie intestinală și fermentații intestinale. Simptomele manifestate În afară de balonări sunt durerile abdominale (colici), insomnie, indispoziție, răsuflare greoaie și stări de nervozitate. Când cantitatea de gaze este prea mare apare flatulența (eliminarea rapidă a gazelor) și o apăsare spre plămâni și inimă, producând tulburări de respirație și dureri În zona toracelui. Tratamentele naturiste Cele mai bune efecte
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
trupul lor Domnul, iubesc deci Descartes, Descartes deci exist! v-am demonstrat că nici omul cu trupul lui, duhul lui, mama lui, educația lui! bun natural, n-are bază, dorința știința, obiectul alteritatea, fraza ideologică retorică dezlănțuită, capul deasupra apei, răsuflarea ta indiferențe întinse pe seama simultaneității eu, groapa de gunoi alb Bacău, negură suspectă, FNC capătul, straturile de locuire reluate din Adjud cîte 5, intervine și scara blocului turn la 11 straturi, ninsori căderi, metafora zăpadă a îmbătrînit timpul, fără ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]