8,590 matches
-
Mă pierd prin roua translucidă-n infinit, Prin lacrima fierbinte, care m-a sfințit, Mă pierd prin valurile mării, ce se duc, Și ca ofrandă, iubirea mea ți-aduc. Iar tu, ajută-mă să nu îmbătrânesc Și-arată-mi calea, când mă rătăcesc În neputințe și-n tristeți, ades mă pierd, Speranțe și clipe iluzorii, mă dezmierd. Și lasă-mi timpul, să mai pot petrece, Șă mă strecor prin clipa care trece, Prin gându-ți tainic, care indărătnic tace, Prin labirintul, ce de
UN VIS FRUMOS de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367008_a_368337]
-
pline de rouă, Mă caut în păduri albastre de brad, Șoptesc cântece triste, de iubire efemeră, Și sărut pământul jilav. Mă caut în anotimpuri parfumate de iubire, Mă caut, dar nu mă regăsesc nicidecum! Voi rămâne așadar uitată de mine, Rătăcind desculță prin genuni. Mă cert cu primăvara Pe tine ar trebui să te iubesc primăvară, Așa cum mama te-a iubit, când m-a născut. Că m-ai primit în poala ta plină vrajă. Pe flori de salcâm și pe bucăți
POEZII DE PRIMĂVARĂ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367002_a_368331]
-
care par a mă privi și a mă invidia de fiecare dată când pășesc pragul casei lui nea Mitică. Pot ele intui oare, ce comori ale sufletului stau ascunse acolo? „Acasă” a lui nea Mitică este o oază de liniște rătăcită în forfota orașului, o casă spațioasă, fără pretenții exuberante, dar cu mult gust și primitoare, caldă, din pereții căreia parcă răzbate mirosul cernelii și aroma dulce a amintirilor, cu o grădină plină cu flori, cu terasa de unde adesea distinsul meu
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
cele zise mai înainte, dar n-ar veni la Taine, va avea oare de acolo o sfințire cu nimic mai mică? Nu oricine, ci numai dacă cineva nu se poate apropia trupește, precum sufletele morților și cum sunt cei ce rătăcesc în pustii, în munți, în peșteri și în crăpăturile pământului (cf. Evr. II, 38), cărora le este cu neputință să vadă jertfelnic și preot; căci pe aceștia i-a sfințit cu sfințirea aceasta în chip nevăzut Iisus Hristos Însuși. Dacă
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
își caută calea prin albia săpată de-a lungul secolelor, printre malurile stâncoase, unde arbuști crescuți parcă din granitul dur al muntelui stăteau de veghe, numărând fiecare păstrăv ce sărea din apă la bulboane, grăbit să prindă câte o gâză rătăcită spre flora montană. Călătorul nostru solitar își târa din ce în ce mai greu picioarele obosite de drum și de vreme. Mai avea puțin și ajungea la marginea localității Teșila, un sat ca toate satele de munte, cu oameni duri, învățați cu asprimea vremii
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea vieții azi rătăcesc prin ceața pădurii Margini pierdute prin vis, pe pod o fata prin lacrimi privește apa și timpul domol curgător În liniștea apei, prin pleoapa închisă depărtările scad, acum el plutește în barca cea neagră vremea furtunii s-a sfârșit Pe
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea vieții azi rătăcesc prin ceața pădurii Margini pierdute prin vis, pe pod o fata prin lacrimi privește apa și timpul domol curgător În liniștea apei, prin pleoapa închisă depărtările scad, acum el plutește în barca cea neagră vremea furtunii s-a sfârșit Pe
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
a fost Voința lui Dumnezeu! Reții doar gestul ei din gară, ochii ei plutind de dincolo de timp, secundele lui niciodată sunt geamuri, când tânăr reflectau speranța, acum prăfuite, citești printre rînduri, fum și pseudo-stele. Nu s-a pierdut, s-a rătăcit, dar această rătăcire e mai tristă ca pierderea. http://www.youtube.com/watch?v=nwDN2JggN2Y&NR=1 Referință Bibliografică: Ekphrasis, miniatură în mantia unui înger / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
al unei lumi, se construiește, nu se visează. Henri Nouwen Ana, fiica munților Vasile, prin capul căruia bâltâcâia rachiul, apăru iarăși printre prietenii lui de golit pahare, în birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită de fumul țigărilor de proastă calitate, fumate de către cei care o frecventau, în general țapinari, ori muncitori de la Societatea de prelucrare a lemnului, din
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
copii, la fel de aventurieri ca și ea, tocmai la "Lacuri", cam la vreo zece kilometri spre munte. Le plăcea acolo, că era atâta pajiște bogată în iarbă grasă, locul era plat și nu trebuiau să stea cu grijă că se vor rătăci văcuțele în timp ce ele se dedau la tot felul de jocuri. Cel mai mult se jucau pitulacu. Printre ele era un copil mai deosebit decât toți copii din sat, de care se atașaseră foarte tare. Era cam de vârsta gemenelor. Dany
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
se răsfirau. Parcă era caierul de cânepă al bunicii din amintirile copilăriei mele. Ceața s-a ridicat puțin deasupra digurilor dinspre oraș și așa am putut să mă orientez unde sunt. În jurul meu mai erau trei bărci, iar pescarii profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor, în necunoscutul mării. În liniștea monumentală a mării, se auzea păcănitul motoarelor de cositoare adaptate bărcilor. Am hotărât să mă îndepărtez mai mult de mal, căci eram prea aproape și într-o zonă cu nisip. Ghinionul
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
cu cel puțin un metru și jumătate față de alte zone mai apropiate de mal. Este o zonă mai mult cu nisip decât cu piatră sau scoică, deci lipsită de pește. Doar calcanul își mai face apariția arareori, sau câțiva guvizi rătăciți printre algele fixate fragil și temporar pe fundul mării. Acolo, mai mult de un kilogram de pește nu am prins, iar timpul trecea monoton. Creștea și starea mea de neputință și nervozitate. Când s-a mai risipit ceața dinspre oraș
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
am întors spre Venus. Din nou am inversat cursul bărcii. Peste puțin timp, obosit, dar răsuflând ușurat, am intrat în golf și am tras barca la mal, acolo unde câțiva colegi sosiseră, iar alții erau așteptați. O barcă cu motor rătăcea, căutând să ajungă la intrarea în portul comercial, parcurgând toată distanța pe lângă diguri. Când ne-a văzut, și-a dat seama unde se află și și-a îndreptat prova spre direcția bună. Între timp, au sosit toate bărcile. Recolta din
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
nu trezesc albastrul ochilor ei. -Nu dăruiesc lumii cuvinte. Sunt ale mele. Au culoarea. Le simt parfumul. -Miroase-le atunci, om. Galbenul este o gutuie, iar albastrul este frica. Știai asta, om? Poți vedea frica în inima fiecărei culori care se rătăcește în albastru. -Frica mă crește pe mine. Cu fiecare picătură de culoare prabușită în palme. Frica de vastitatea tainei șlefuită în albul necugetat al pânzei. -Unica mea amantă este culoarea, om. Galbenul lacrimând însângerarea amurgului mi-a îngreunat mâinile. Roșul
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
Acasa > Stihuri > Momente > RĂTĂCIT PRIN TRANZIȚIE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 208 din 27 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt călătorul obosit Ce pașii târâie prin colb; Prin lume timpul irosit Mă va preface surd și orb. Rătăcit prin tranziție, Alții mi-
RĂTĂCIT PRIN TRANZIŢIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367147_a_368476]
-
Acasa > Stihuri > Momente > RĂTĂCIT PRIN TRANZIȚIE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 208 din 27 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt călătorul obosit Ce pașii târâie prin colb; Prin lume timpul irosit Mă va preface surd și orb. Rătăcit prin tranziție, Alții mi-au dictat traseul; Făcându-mi percheziție, Mi-au luat din mine eul. Mi-au furat ziua de muncă Amăgindu-mă cu Domnul; Mărunțișuri îmi aruncă, Noaptea-mi fugărește somnul. Pe viață ei nu mai pun preț
RĂTĂCIT PRIN TRANZIŢIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367147_a_368476]
-
preț; Legea zilnic o tot schimbă. Ne râd în față cu dispreț, Ei vorbesc o altă limbă! Ne-ar impozita și anii Să nu mergem nici pe jos; De-ar ploaua din ceruri banii Lumea-ntreag-ar fi pe dos. Referință Bibliografică: Rătăcit prin tranziție / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 208, Anul I, 27 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
RĂTĂCIT PRIN TRANZIŢIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367147_a_368476]
-
plini de păcat, C-au uitat și de durerea-ți și de traiul cumpătat. În mărinimia ta, pleacă-ți fața către noi! Să ne vezi nimicnicia și cât suntem azi de goi: Doar carcase betegite fără suflet, fără milă Frunze rătăcite-n vânt fără pic de clorofilă. Referință Bibliografică: Sfânta Marie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SFÂNTA MARIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367162_a_368491]
-
și pentru a rima cu ape. Dar și apele sunt o sugestie a trecerii. Neputința de a ameliora destinul pământesc este accentuată paronomasic prin cumul de elemente care impun ideea unui regim aspru (foarte potrivit pământescului): O, bătrîn sufletul meu / Rătăcit pe-a vieții cale, / Mai amar decît amarul / Mărilor pline de jale // [...] / Mai pustiu decît pustia / Pustnicilor din nelume. Bucuriile fac mariaj cu suferința - care domină, în acest registru, poemele (Iubire nu, o, nu cari să nu doară... Nici bucurie
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
și el și bătrîn, și cunoașterea Lui e nesfârșită „cât” hăul (Și gîndul lui e o genune) și a rânduit să nu aibă rost (și nici nevoie) să țină cont de asalturile pământene. Și Dumnezeu, uitînd de noi, / S-a rătăcit demult prin stele. Iar, de dincoace, - Te, de-o viață-ntreagă, o, Fericire, caut... Dar fericirea este cerească, ea nu e ceva material, deci nu e nici „găsibilă” și nu poate fi nici „prinsă”. Himeră ești, comoară ca-n visul
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
liliac, Primavara a-ncercat să-mi schimbe a vieții cărare pe sub pomii albi de floare. Verde crud mi-a dăruit, galben cornul a-nflorit, roșu este merișorul, albul ne alină dorul; splendide roze îmbie, spre visări si poezie. Dar am rătăcit cărarea că se înnorase zarea; degeaba te-am căutat, nicăieri nu te-am aflat și așa, într-un târziu, am văzut o stea cu speranța fluturândă agățată-n ea. I-am promis să-ncerc din nou chiar în zori, pe
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
înțelepți cu iertare și milostenie scurta noastră trecere prin lume, a o înveșnici prin trudă și credință. „Dar aripile de ce planează în zbor, pe o parte și pe cealaltă? „Ca să arate oamenilor cum să-și cumpenească pașii atunci când aceștia se rătăcesc, să le arate calea pe care să o străbată până la sfârșitul vieților lor. Pentru a zvânta sângerarea și a lecui rănile din străfundurile firii și măduvei oaselor, pentru a le scoate să fie primenite și spălate la lumina curată a
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
Acasa > Cultural > Artistic > ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 170 din 19 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Mihaela Dordea, „Rătăcind printre șoapte și trandafiri galbeni”, Editura Anamarol, 2010, 294 p. A scrie o carte despre oamenii scenei teatrale reprezintă o provocare și în același timp, o manieră, o metodă de a vedea dincolo de scenă, de a privi la semenii noștri
ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367245_a_368574]
-
de multe sunt posibilitățile pe care realitatea ni le oferă. Avem ocazia astfel, să ne înțelegem pe noi înșine, să ne explorăm posibilitățile, gândurile și dorințele. „Orice și oricum ai face, viața te trăiește” Din acest punct de vedere, cartea „Rătăcind printre șoapte și trandafiri galbeni” ne oferă o incursiune în lumea de dincolo de scenă, în chiar viața actorilor, a acestor persoane de excepție ce reușesc să materializeze într-un limbaj sensibil și într-o execuție de excepție, ceea ce au gândit
ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367245_a_368574]
-
nici nu se dedară în cea mai mare parte activităților curente ... Un vaier prelung, o “mugitura” demențiala și fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și devastează spațiul, timpanele oamenilor asurzesc de-a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăcește de-a valma vituperând totul, toate hăurile și toate zările pământului se vor “curată” printr-o “pălitura” cosmică nemaivăzuta și nemaisimțită de oamenii locului, parcă o “asmuțire” astrala spinteca și mărunțește totul, plantele, animalele, oamenii, tot ce este suflu în
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]