2,812 matches
-
-o are-alături! Și toate astea m-au ajutat să văd finalul romanului despre Jugo al meu. Jugo al meu s-ar scutura în cele din urmă de carte, ar renunța la cartea fatidică, atunci când ar termina-o de citit. În rătăcirile lui prin lumea lui Dumnezeu întreprinse ca să scape de fatidica lectură, ar ajunge pe meleagurile sale natale, pe cele ale copilăriei sale, cu copilăria sa eternă, cu acea vârstă când încă nu știa citi, când încă nu era om al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de deasupra acoperișurilor“, locuiam în mansarde și în cărți și încercam să mă descurc cu activități auxiliare, m-am refugiat în bohème, unde părinții nu mă puteau urma, pe care tata o găsea cumplită și mama, demnă de compătimit, o rătăcire cum nu existase vreodată în familia ei. Cu atât mai exclusă - ca și cum ar fi putut într-un fel să compenseze decăderea -, mama trăia în casa „ei“, își îngrijea „părcuțul“, citea cărți despre epoci pline de măreție, aranja camerele după închipuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pâlc pierdut. Din nou, comanda o deținea un plutonier hârșit, de data asta unul rămas cam scurt și lat în umeri. Ordinul era „înaintare și căutarea contactului cu dușmanul“. Pe când începea să se-ntunece am luat-o, după mai multe rătăciri, pe un drum de pădure răscolit de șenile de tanc, un drum pe care, așa se spunea, huruise cu doar câteva ore în urmă o coloană de Tiger-uri și vehicole blindate, avansând ca vârf de lance. Dar din aparatura radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se părea. Cu ochii ei deschiși la culoare îndreptați spre mine, „fratele cel mare“. Abia acum începeam să pricep ce anume nu-mi fusese niciodată destul de clar în timpul ultimelor luni de război, în spitalul de campanie, în prizonierat, apoi în timpul rătăcirilor mele prin libertate, și asta din cauză că mă ocupasem numai de mine și de dubla mea foame. Totul se schimbase prin pierdere. Nici unul nu scăpase întreg. Nu numai casele erau transformate în ruine. Odată cu reversul războiului, pacea, ieșeau la lumină crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aici din spital îl compătimesc pe tînărul V. Știu că a reușit să devină o victimă și nu mai are acum cum să dea vina pe nimeni. Nici măcar pe el însuși. A făcut primul pas. Primul mare pas greșit spre rătăcirea din gînd. Aud ultimele cuvinte ale celui tînăr: „-În loc să-mi lumineze infinitul, viața din jur îmi dezvăluie, în ea ca și în mine, doar nemernicia.” O hulă din interiorul mării albastre închisă în sticlă deschide geamul încăperii unde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Știu ce sîntem: beduini ai marilor reîntoarceri, cutremurați de sîngele nostru precum un pod clătinat de un fluviu fierbinte; privind cu disperare cerul cu frica paralizantă că stelele se vor stinge și atunci vom umbla fără rost în chiar mijlocul rătăcirii noastre. Îi răspund Doctorului: „-E groaznic ce spui. Înseamnă că nu există om drept în fața morții. Rămîne numai regretul. Dar dacă nimeni n-a fost mulțumit de calitatea prin care și-a trăit existența, înseamnă că aceasta nu se poate
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iubiri, iubiri separate de glasuri, iubiri separate de ploi, iubiri separate de altele noastre iubiri prin desprinse Trupuri de aer. DUREREA EXTAZULUI DUREREA EXTAZULUI Oamenii fără SPIRITUL DIVIN, își pun întrebări și câteodată încearcă să definească negarea IMPOSIBILULUI, ca o rătăcire într-o simplitate fără ieșire a unui CONCEPT. Dar ADEVĂRUL e pe jumătate dureros și pe jumătate neînțeles, de aceste ființe lipsite de puterile universului. Ele, puterile ce se-adună toate la sfatul veșniciilor albe, și de cele mai multe ori, mi-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
apropiau și mă înfășurau în perdelele visului. Viața, ca o trecătoare de pătrundere, îmi stoarseră lacrimile ce nu mai aveau acea nevoie de mângâiere deoarece în cimitirile răilor am găsit cenușa de emoție așezată în pletele stelelor. Lumea era o rătăcire prin ruinele dragostei tremurând aproape de un destin neînvins ce mai știe a lupta în izvorul cunoașterii unde istoria are scheletul de peisaje și ninsori, obligând să rămână în sufletele sângerânde iubind în taină timpul. Privirea uriașelor sunete înnebunite de respectul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noastră un Ochi s-a întristat Că am iubit ca o nebună Nimfa, Și din frumosul prinț ce l am visat Ai devenit distanța ce mi-a rănit doar CLIPA. Și-am adunat din CIOBURI DE UITARE Un CER de rătăciri străine Ca un nebun plângeam în căutare De alte chipuri rătăcite-n lume. 30-10-2007 GHEȚARE DE DORURI Tu ești prin noapte singur și te aștepți să știu, Că ești sfârșit de iarnă, la cumpăna de ger Ai gânduri despre mine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
toamnă străvezie Pe o strună de chitară, sufletu-mi este ucis și-n pustiul de cuvinte, doar o rodie mă-mbie, Să rămân o nemurire peste o lume a lui Iisus. El e Timpul ce-mi rămâne, veșnic ca o rătăcire, Prin ghețare de iubire, dragostea îmi sângerează seceta ce-nnebunită e-o continuă gândire, Ce cutremură o lume, și n trăiri mi te visează. 18-09-2007, 1300h TEMPLU DE CUVINTE E toamnă-n suflet și-n vise mă apasă O despărțire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-i spun cât de mult o doresc... Și-n simțul clipelor de dor O lume-ntreagă o să știe Că-n ceruri are somn ușor Și-n taine sufletul se mbie. Îi aud cuvintele frumoase Și nu mai știu de-i rătăcire... Va mai veni târziu pe-acasă Și-mi va șopti de nemurire. Cum că-i pământul neființei Și nimica nu-i lipsește; Îngerii au locul pocăinței Iar Dumnezeu îi prețuiește. Prin dimineți o mai rechem Să-i spun cât sufletul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
biroul meu, sau ar fi mai bine să-mi văd de cadavre. Criticul era Mircea Martin. Nu auzisem de el, dar era sigur că putea să-mi schimbe soarta, trăsăturile, felul de a pronunța un diftong. Sosise așadar ziua cînd rătăcirile mele intime pe pergament aveau să fie notate. Jocul Înceta, nu era just, dar părea necesar. Toată lumea fiind de acord că trebuie să Înfrunți realitatea. Deși nimeni nu pricepe ce e. În viața imponderabilă, abia pîlpîind a textelor mele, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Am dedus imediat că n-avea, cum deduc eu imediat, și, din politețe, prefera să nu mi-o spună prin fir ci În față. Ca să mă descurajeze total și, astfel, să fie vindecați oamenii de moarte, infecții-n gît și rătăciri culturale. Ne-am Întîlnit, era primăvară, prin septembrie, și-n loc de sentința prevăzută am ascultat fără să-nțeleg cele mai surprinzătoare cuvinte-n șir indian pe care le poate auzi un vag aspirant la eternizare prin tipografiere. Era Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am poticnit inima în perdele de întuneric, prea devreme lăsate peste pâlpâiri de viață, abandonată la capătul speranței. Mă resemnez tacit și caut sa mă strecor printre meandre, fără să ating umbre rămase, în așteptarea timpului oprit din peregrinări, neștiute rătăciri în uitare de sine. Poate că am să mă întorc la Tine, pe același drum de viață, albită de dor, sau poate n-o să mai cobor niciodată, pe alei umbrite, fără speranță în priviri. Ochii mei sunt indrăgostiți de Lumină
Meandre by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83280_a_84605]
-
se împotrivea stărilor de îngrijorare, nemulțumire, agitație, greață. Ca și cum s-ar fi știut vinovat, poate și era. Dar mai era un fapt. N-ar fi vrut să renunțe pentru nimic în lume la stările lui, ce puteau fi numite și rătăcire, dorea să le cunoască și simțea că numai știindu-le o să fie capabil într-o zi să surprindă și el în scris, asemenea altora, spectacolul trăirilor omului, oricât de neclare ar fi. Simțea toate astea ca pe un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de aceea voința lui Jupiter și aceea a destinului au putut deveni una, revelându-se pământescului într-o concomitență înfricoșătoare ca o indestructibilă unitate dintre vină și pedeapsă.“ ÎHermann Broch). Și tot Hermann Broch: „...fiindcă el rămâne pe loc în rătăcirea-i imobilă, încătușat de deznădejde și încătușat de hazard, țintuit de toată grozăvia erorii, oh, cu toate acestea și cu toate acestea, nimic nu se urmează fără necesitate, deoarece necesitatea implicată în sufletul omenesc, deoarece necesitatea implicată în misiunea omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
momentul când visul va lua sfârșit: când se va trezi ultima oară și se va pomeni singur în pat sau când îl va cuprinde un somn și mai adânc și se va cufunda într-un nou vis de pustietate și rătăcire. Dar nu s-a întâmplat. Dragostea lor a durat mult, a fost lentă și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Câștigând vise Amândoi câștigăm vise dănțuim în spirale și lumi sinusoidale. Trecem în contratimp ca rătăcirea sfârcului în spatele draperiilor de pluș. Dereglăm programul hergheliilor și răsuflările în focuri de paie peste noianul amintirilor. Singurătățile îmbrățișează draperiile amurgurilor ratate în uzura fanteziilor deja împlinite.
C??tig?nd vise by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83898_a_85223]
-
de la Grigore al VII-lea, la castelul din Canossa, absolvirea de excomunicare, Episcopii care erau de partea sa au fost dezolați să-și vadă cauza abandonată de către împărat; iar Robert de Bamberg, Uldabric de Costreim și alți sfetnici importanți ai rătăcirii lui, în privința cărora Papa, absol-vindu-l pe rege, a pus condiția să-i îndepărteze de la curte și de persoana regală, împreună cu alți Episcopi lombarzi de aceeași factură au făcut atîta rumoare, amenințînd cu rebeliunea, de prea multa rîvnă pe care o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a corespondenței lor din 1942 se află încă în manuscris. Purtată în plin război între două personalități care păreau să se afle la polii opuși ai spectrului politic (Ion Barbu era încă apreciat prin cele câteva scrieri din perioada de rătăcire legionară de la sfârșitul lui 1940 și începutul lui 1941, dar prelungite, după cum a arătat Barbu Cioculescu în Contrapunct, în urmă cu câțiva ani, și printr-o traducere din februarie 1942; prin contrast, Stoilow s-a manifestat în mod constant ca
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
totuși cunoscute, în mare parte, prin dezvăluirile unor autori ca Barbu Cioculescu, Geo Șerban, Mircea Coloșenco, Marin Mincu. Primul dintre acești autori a dat la iveală un text al lui Dan Barbilian, din 1947, prin care acesta regreta și explica rătăcirea sa. Din colecția "Adrian Rogoz", aflăm (prin intermediul revistei Paradigma, anul 6, nr. 2, 1998) că, chiar Ion Barbu reconsidera în 1947 poezia sa "1940" din Falanga, decembrie 1940, p. 6-7, indicând modificările necesare pentru a scoate textul de sub semnul admirației
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
a d-lui președinte, aș voi să știu un lucru: dacă în Țara Românească ar fi o localitate care să se numească Le Lac Sale și dacă acolo ar trăi o sectă de mormoni ca în America și dacă prin rătăcire un colegiu electoral ar alege un mormon, s-ar găsi loc pentru el în Camera noastră, când în Parlamentul statului celui mai liberal, în Camera StateIor-Unite, n-a putut să intre niciodată un mormon? Inainte de toate, partidul național democratic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se simt tocmai în apele lor și se-ntreabă ce trebuie să crează. Dacă aceste foi n-ar fi cu asprime proibite, ei s-ar îngriji cu mult mai puțin și nu le-ar da mai multă importanță decât altor rătăciri ale spiritului omenesc; însă faptul că apărarea guvernului e-n neputință de-a opri circularea acestor foi, trezesc ideea că dușmanul se razimă pe puteri însemnate și că neapărat cată să se ție seama de el. Mii de zgomote stranii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de pretutindeni și mai ales de acolo unde ar trebui neapărat să nu lipsească. Trecem prin niște zile în adevăr foarte grele și trebuie în sfârșit să ne dăm seama că aceasta este plata, foarte scumpă poate, a greșelilor și rătăcirilor noastre politice săvârșite de treizeci de ani încoace. De la mișcarea din 48 și până astăzi națiunea românească, pe tărâmul politic, n-a făcut alta decât a se lepăda sistematic de orice tradiție, a răsturna orice autoritate, a arunca departe orice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că o robire lungă de sute de ani, împreunată cu oarecare comoditate economică strică neapărat mult mai mult caracterul unui popor decât o istorie plină de suferințe și de lupte. Fiindcă însă istoria Apusului nostru e în esență, [cu] toate rătăcirile și recidivele, o istorie a libertății, maranii Apusului cată să ne fie mult mai apropiați decât neamul evreilor poloneji. Această deosebire între cele două mari neamuri ale jidovimei moderne e în genere recunoscută chiar de către istoriografi prieteni ai evreilor, precum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]