25,611 matches
-
și mai sus decât mine. De atunci, am devenit mai tolerant, dar pacea familială s-a instalat cu adevărat când noi am început să mergem împreună la grădinița din centru, ținându-ne de mână, eu protejând-o de băieții cei răi, căci eram prieten cu cei de la grupa mare. În anii ei de școală primară, am fost mai mult despărțiți, Dorina mutându-se la casa bunicii Catrina, întrucât mama avea interdicție să locuiască în casa tatei, considerat un element periculos pentru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-mi torn cenușă în cap, pentru că m-am hotărât destul de târziu, abia ce am intrat în rândurile sexagenarilor, să scriu despre trecut generațiilor viitoare pe care le vreau prospere, cinstite și înfloritoare. Nu privesc înapoi cu mânie la apocalipsa stărilor rele, știind că nimeni nu-mi va putea reda candoarea anilor confiscați, iar rănile extrem de dureroase ale copilăriei și adolescenței provocate de ororile comunismului incipient, chiar dacă s-au cicatrizat de mult, pot recidiva în prezent, când nedreptățile și lipsurile de tot
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
stă doar în sufletul individului și o cunoști mai bine atunci când îți dai seama că ai pierdut ce ai avut mai de preț sau când ai trecut prin fața morții. Alexandru Vlahuță, spunea: „... să fii bun, pentru ca să poți fi fericit. Cei răi nu pot fi fericiți, de aceea vezi atât de puțini oameni fericiți. Atâția câți merită!” Se mai spune că fericit e acela care-i face fericiți pe alții, satisfacție care chiar dacă nu o împărtășesc întru totul, am adoptat-o. Poporul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
românesc. Decepționat de realitatea crudă și constant indigestă, cu neîmplinirile rămase sub preșul nepăsării, unde macularea valorilor spirituale în schimbul prostituției, drogurilor, minciunii și hoției, accentuează polarizarea socială, poporul român se află în moarte clinică, aude totul și înțelege infernul patimilor rele, dar nu face sau nu poate face nimic, și trage cu obidă la căruța înfrânată a democrației până când, „ori crapă calul, ori se rupe hamul”! După modesta mea părere, prin urziri spurcate, gargară și populism deșănțat, cei de la putere, aceiași
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
încheie cu victoria binelui. Dar nu întotdeauna înving forțele cunoașterii și ale gândirii logice, adică ale rațiunii, ce stabilesc în chip obiectiv interpretarea fenomenelor și proceselor în conformitate cu adevărul. Societatea, în general, face eforturi permanente de a-și ajuta indivizii cei răi, sau pe cei ce nu vor să fie ajutați, în dorința de a-i târî înapoi la rasa umană. Toată lumea greșește, dar trebuie să ne gândim că nu o face numai din răutate, ci și din prostie sau necunoaștere, iar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
opinia publicului referitoare la pro-blemă? Există dovezi care să sugereze că opinia publică este pe cale de a se schimba sau poate fi schimbată? Care sunt implicațiile geografice asupra problemei? Pe o scală de la 1 la 10 (10 însemnând cel mai rău caz), care este vulnerabilitatea noastră la: > Publicitatea negativă... > Procese semnificative în justiție... > Mecanisme de apărare ale clienților... > Probleme morale ale angajaților... > O nouă legislație... > Mărturii în fața Congresului... > Închideri de filiale / fabrici... > Acțiuni de reglementare... > Căderi ale cursului acțiunilor... > Prezența în
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
ca o domnișoară machiată pe Întuneric, Îi spuse cu un glas prefăcut serios. Cineva sună la ușă, iar băiețelul alergă țopăit să deschidă, dar Își aminti că primise observații din cauza asta, fiindcă putea fi oricine, mai ales o persoană cu rele intenții, șise opri cu băgare de seamă. O lăsă pe mama să Îl depășească și o văzu după câteva secunde de cercetare prin vizor că sentoarce un pic iritată și-i face semn să tacă și să treacă În pat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
livada), de care bunicul sprijinea mereu aracii gata ascuțiți, pe care-i folosea primăvara În vie. N-am observat că la baza copacului, umbrit de țăruși, dormita un câine mare, cumpărat cu bani frumoși de la niște țigani străini. Un dulău rău, pe care ai casei Îl țineau tot timpul legat, pentru că fuseseră avertizați de foștii săi stăpâni de fioroșenia sa. Mi-am dat drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lor. Învălmășeala era În toi când el hotărî, totuși, să străpungă mulțimea și să traverseze piața. Numai că se trezi pe nesimțite Împins și smucit În toate părțile deodată, ca o păpușă din câlți ajunsă pe mâna unor băieți foarte răi. Începu să dea din coate și să Împingă si el, dar primi câteva lovituri În coaste, fu Înjurat și Împroșcat cu salivă. Căzu dezechilibrat si, pentru un timp, se amestecă printre picioarele lor, călcat pe degete și pe glezne, gâfâind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gușii adorabile și a fălcilor zglobii“Cărnosul”), mi-a spus pe un ton confesiv, păstrând Însă o oarecare duritate: “Auzi, tu de ce mai porți hainele astea atât de ponosite? Scapă de ele cât mai curând - te pun Într-o lumină rea!...” Am simțit un sfredel În inimă și un cutremur puternic sub tălpi. Cu obrajii În flăcări, am părăsit ca din praștie mica noastră cancelarie (mi se părea, dintr-o dată, că toată lumea se uită la mine). M-am dus Întins acasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
repeta aproape regulat și era, probabil, consecința unei pățanii din vremea când aveam vreo unsprezece ani și nimerisem nu mai știu din ce cauză sub copitele celor patru cai ai trăsurii unchiului Victor. Mama era să moară atunci de inimă rea. Eu zăcusem aproape două săptămâni imobilizat la pat, Într-o stare febrilă, cu nenumărate leziuni și cucuie). Lola stătea la o măsuță izolată, chiar În fața mea. Mă privea insistent, În maniera prostituatelor. M-am așezat la masa ei și am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trei corăbii o făcea să fie prudentă. Își cântărea fiecare cuvânt, supraetajându-l cu nelipsitul alint: toate sunt așa cum spui tu, iubițel! Cât privește celelalte ambarcațiuni, le conducea cât mai aproape de țărm pentru a nu fi învârtejite de vreun vânt rău care le-ar fi putut pricinui eșuarea, precum se întâmplă cu navele aflate în derivă. Și ceasul Timpului derula necontenit, cu o precizie matematică, zile, săptămâni, luni... * La rândul lui, Alex cântărea cu orice prilej calitățile fetelor. Cât privește Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
persiflant: - Nu prea pare a fi bună, domnule inginer Georgescu, s-ar putea să plouă și chiar să vină și vreo furtună! Căutând a-și motiva spusele, se uită spre cer, îngemănându-și gândurile cu norii cenușii prevestitori de vreme rea. Alex dădu să mai urce câteva treapte pentru a intra în clădirea poștei. Olga însă îi bară voit drumul forțându-l să rămână În fața ei. După fizionomia feței era de bănuit că ar fi vrut să-i spună multe, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
el, îl măsură Întrebător, până acesta își dădu seama de ce inginerul îl privește cu atâta insistență. Ieși afară, stinse țigara și revenind, își ceru scuze: - Am uitat, domnule inginer! Când ai un dar cu care te-a înzestrat duhul cel rău, uiți repede că alții nu pot suporta această iarbă a dracului. Cred că am să mă las de beleaua asta. Am mai încercat de câteva ori, că nu e greu, dar nu ține mult și vine singură înapoi nechemată. Ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
necesității necondiționate. Doar aceasta putea să reiasă În viziunea Metafizicii moravurilor, realitatea păcii eterne, ca stare descinzând din recunoașterea datoriei. Primatul noțiunii pure a datoriei de drept, În raport de opoziție cu scopurile particulare și Împotriva oricărei consecințe bune sau rele, ni-l arată pe Kant ca pe același gânditor al generalului și necesarului, considerate În calitate de valori superioare, atât pe planul cunoașterii cât și pe plan etic. Kant avea totuși Înțelegerea dialectică, conform căreia răul moral are ca proprietate faptul de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
propriei voințe și comportării potrivit acestei norme se numește Conștiință. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, ele sunt exprimate prin predicatele bun și rău: Bună este o voință determinată de respectarea legii orale fără a ține seama de Înclinațiile naturale; rea este contrarul!” Sarcina eticii este de a răspunde la Întrebările: 1. care este originea legii? 2. pe ce se sprijină valabilitatea ei? 3. care este conținutul cerințelor sale? Între aceste distincții esențiale ale filosofului neokantian se mai precizează: 1.- răspunsul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe de o parte, și „senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei”, pe de altă parte, adică: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este submorală sau imorală (deci rea) În măsura În care respinge acest caracter și urmează excitația instinctuală particulară”. Paulsen vorbește simplu și conform adevărului, apreciind că: „Este ideea fundamentală platonico aristotelică, de care și gândirea kantiană se lasă pretutindeni condusă (s.n. - V.V.); opoziția dintre rațiune și senzorialitate, dintre superior
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adică deduce obiceiul și dreptul din valorile esențiale ale vieții individuale și sociale, Întemeindu-le valabilitatea , deci morala obiectivă. Altfel spus - observă esențial Paulsen: „virtuțile sunt bune sau valoroase pentru că acționează În sensul conservării și potențării vieții umane, viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare. Onestitatea este bună pentru că menține și consolidează Încrederea, În lipsa căreia nu pot exista relațiile, comunitatea de viață, deci nici o viață omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea, pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru că acționează În sensul conservării și potențării vieții umane, viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare. Onestitatea este bună pentru că menține și consolidează Încrederea, În lipsa căreia nu pot exista relațiile, comunitatea de viață, deci nici o viață omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea, pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci pentru că subminează În general Încrederea În oameni”. Tot astfel stau lucrurile dacă ne referim la modestie și stăpânire de sine, față de exces, desfrâu și dezmăț - care Înjosesc, distrug viața
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală. Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportamentului conform cu această normă reprezintă, de fapt, conștiința. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, exprimate prin bun și rău; astfel, bună este o voință determinată de respectarea legii morale fără a lua În seamă Înclinațiile naturale; rea este una contrară. Tocmai de aici se ajunge la Întrebările legate de lege și conținutul ei: care este originea legii? Pe ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aprecierii propriei voințe și comportamentului conform cu această normă reprezintă, de fapt, conștiința. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, exprimate prin bun și rău; astfel, bună este o voință determinată de respectarea legii morale fără a lua În seamă Înclinațiile naturale; rea este una contrară. Tocmai de aici se ajunge la Întrebările legate de lege și conținutul ei: care este originea legii? Pe ce se bazează valabilitatea și viabilitatea ei? Care este conținutul cerințelor sale? De unde și sarcina eticii! Pentru a contura
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
condițiile conservării vieții individului. După cum instinctele au În ele Însele garanția de a fi În acord cu condițiile de viață ale speciei, la fel și obiceiurile. De precizat că, lăsate „foarte libere”, instinctele distrugătoare ar nimici viața tot astfel, obiceiurile rele, corupătoare, ar nimici societatea. Or, aici intervine sarcina filosofici morale. Hegel a concluzionat că realul este rațional. Acest rezultat stă și el, Însă, sub semnul schimbării: dacă realul este ceva ce se transformă, atunci și raționalul este supus transformării. Iar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lipsit de motivare, se Înfățișează, fără Îndoială, În considerarea obiectivă, ca fiind condiționat și motivat. Aceste idei pot fi exprimate și prin formula: virtuțile sunt bune sau valoroase, pentru că acționează În sensul conservării și potențării vieții umane, În timp ce viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare. Onestitatea este bună pentru că menține și consolidează Încrederea, În lipsa ei neputând exista relațiile, comunitatea de viață, deci nici o viață omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci pentru că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru că acționează În sensul conservării și potențării vieții umane, În timp ce viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare. Onestitatea este bună pentru că menține și consolidează Încrederea, În lipsa ei neputând exista relațiile, comunitatea de viață, deci nici o viață omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci pentru că subestimează În genere Încrederea dintre oameni. La fel și modestia și stăpânirea de sine sunt bune pentru că acționează În sensul conservării vieții, excesul, desfrâul și dezmățul sunt rele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o clipă. Fața fiicei ei se crispase, ridurile de pe frunte se adânciseră, încât era de nerecunoscut. Îi pierise până și glasul. Se vedea că nu depășise încă starea de surescitare ce o însoțise tot drumul spre casă ca o piază rea, cu umbra ei plină de întunecimi. Dar nu dură prea mult, firea ei vulcanică, explozivă, începu să-și reverse lava mâniei în toată plinătatea, ieșind la suprafață. - Mamă, muierea asta mi-a întunecat multe zile ale vieții! Nu pot, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]