3,196 matches
-
de evrei din târgul Wiszniew, pe atunci în Polonia, în plasă Wołożyn din voevodatul Novgródek, actualmente Vișneva în Belarus, raionul Volojin, regiunea Minsk.Tatăl sau Itzhak (Icchak) Perski (1896-1962), originar din Volojin, era un comerciant înstărit de lemne, descendent al rabinului Hâim din Volojin. Mama sa, Sară, născută Meltzer, era bibliotecara și profesoara de limba rusă. În casa părinteasca se vorbea idiș, rusă și ebraica. La scoala Peres a invatat în limba polona. În copilărie educația lui a fost mult influențată
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
matern, reb Tzvi Hersz Meltzer,și el din Volojin, absolvent al vestitei ieșive din acel orășel, si care a fost ucis în Holocaust. La vârsta de 4 ani, copilul a fost luat la Radyn, pentru a fi binecuvântat de renumitul rabin Hafetz Hâim care i-a urat o viață îndelungată. Bunicul l-a introdus pe nepot în Gemara (Talmud), dar și în literatura clasică universală, inclusiv clasici ruși că Lev Tolstoi și Fiodor Dostoievski, precum și în cea ebraica. Familiile părinților săi
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
lucra Peres să rămână în cadrul Ministerului Apărării. Din acest motiv Peres nu a mai fost recrutat în armată și nu a îndeplinit niciodată o functie militară. Mulți au fost de părere că aceasta i-a dăunat în cursul vieții. Itzhak Rabin și poetul și cupletistul popular Hâim Hefer, de pildă, care au luptat în rândurile forțelor subterane de elită Palmah din cadrul Haganá nu au văzut niciodată cu ochi buni avansarea lui Peres în funcții înalte în ciuda faptului că nu a participat
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
de pildă, care au luptat în rândurile forțelor subterane de elită Palmah din cadrul Haganá nu au văzut niciodată cu ochi buni avansarea lui Peres în funcții înalte în ciuda faptului că nu a participat la lupte, ceea ce simțeau că un afront. Rabin consideră că era de nepermis că Peres să fie numit ministru al apărării, dat fiind că nu a servit în armată. Peres a știut în iunie 1948 de hotărârea lui Ben Gurion de a scufundă vasul cu arme „Altalena” al
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
din urmă se pronunțau pentru apropierea de Statele Unite și pentru achiziționarea de armament american, pe care il apreciau că superior față de echipamentul francez. Această dispută a prilejuit o primă înfruntare între Peres și șeful Serviciilor de informații al armatei, Itzhak Rabin, care era unul din principalii susținători ai poziției lui Laskov. În dosul culiselor continua activitatea în domeniul dezvoltării reactorului nuclear din Dimona. După ce în anul 1960 ziarul „New York Times” a publicat dezvăluiri în legătură cu acesta, Statele Unite au ridicat obiecțiuni serioase. Neînțelegerile
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Sapir, care era una din figurile cele mai influente din partid, dar acesta a refuzat. În partid se evidențiau atunci două personalități,cu respnsabilități în trecut în domeniul apărării, si care nu fuseseră compromiși în greșelile din ultimul război: Itzhak Rabin și Shimon Peres. Candidații la conducerea partidului erau aleși din rândurile celor 611 membri ai centralei Partidului. La început Peres și Rabin au convenit în secret că cel care va pierde dinre cei doi, va accepta autoritatea celuilalt, iar câștigătorul
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
cu respnsabilități în trecut în domeniul apărării, si care nu fuseseră compromiși în greșelile din ultimul război: Itzhak Rabin și Shimon Peres. Candidații la conducerea partidului erau aleși din rândurile celor 611 membri ai centralei Partidului. La început Peres și Rabin au convenit în secret că cel care va pierde dinre cei doi, va accepta autoritatea celuilalt, iar câștigătorul va permite celui învins să-și aleagă postul ministerial pe care îl dorește. În cele din urmă alegerile din partid s-au
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
aleagă postul ministerial pe care îl dorește. În cele din urmă alegerile din partid s-au desfășurat într- atmosferă foarte încordata. Într-unul din momentele de supremă tensiune, ziarul Haaretz a publicat relatările generalului în rezervă Ezer Weizman, după care Rabin avusese o criză de extenuare în ajunul Războiului de Șase Zile. Rabin a bănuit că Peres se află în spatele acestor dezvăluiri din presă. Zilele acele au cântărit greu în istoria relațiilor dintre cele două personalități. În ziua decisivă, la 22
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
din partid s-au desfășurat într- atmosferă foarte încordata. Într-unul din momentele de supremă tensiune, ziarul Haaretz a publicat relatările generalului în rezervă Ezer Weizman, după care Rabin avusese o criză de extenuare în ajunul Războiului de Șase Zile. Rabin a bănuit că Peres se află în spatele acestor dezvăluiri din presă. Zilele acele au cântărit greu în istoria relațiilor dintre cele două personalități. În ziua decisivă, la 22 aprilie 1974 Rabin a câștigat cu 56% din voturi, față de 44 % în favoarea
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
criză de extenuare în ajunul Războiului de Șase Zile. Rabin a bănuit că Peres se află în spatele acestor dezvăluiri din presă. Zilele acele au cântărit greu în istoria relațiilor dintre cele două personalități. În ziua decisivă, la 22 aprilie 1974 Rabin a câștigat cu 56% din voturi, față de 44 % în favoarea lui Peres. Cand Rabin a format guvernul (al zecelea din istoria Israelului), a fost nevoit , „cu inima grea”, (cum a afirmat în memoriile sale) să-l numească pe Peres ca ministru
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Peres se află în spatele acestor dezvăluiri din presă. Zilele acele au cântărit greu în istoria relațiilor dintre cele două personalități. În ziua decisivă, la 22 aprilie 1974 Rabin a câștigat cu 56% din voturi, față de 44 % în favoarea lui Peres. Cand Rabin a format guvernul (al zecelea din istoria Israelului), a fost nevoit , „cu inima grea”, (cum a afirmat în memoriile sale) să-l numească pe Peres ca ministru al apărării. Agenda principala a primului guvern Rabin cuprindea negocierile pentru un acord
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
44 % în favoarea lui Peres. Cand Rabin a format guvernul (al zecelea din istoria Israelului), a fost nevoit , „cu inima grea”, (cum a afirmat în memoriile sale) să-l numească pe Peres ca ministru al apărării. Agenda principala a primului guvern Rabin cuprindea negocierile pentru un acord interimar cu Egiptul, refacerea armatei după pagubele războiului și încercări de a ajunge la o deschidere politică în relațiile cu Iordania. Echipa conducătoare - Rabin, Peres și Igal Alon (care era ministru de externe) a ajuns
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
pe Peres ca ministru al apărării. Agenda principala a primului guvern Rabin cuprindea negocierile pentru un acord interimar cu Egiptul, refacerea armatei după pagubele războiului și încercări de a ajunge la o deschidere politică în relațiile cu Iordania. Echipa conducătoare - Rabin, Peres și Igal Alon (care era ministru de externe) a ajuns la o conlucrare în vederea negocierilor complicate asupra acordului interimar cu Egiptul și în întâlnirile secrete cu regele Hussein al Iordaniei. Dar foarte curând s-au ivit divergențe de opinie
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Igal Alon (care era ministru de externe) a ajuns la o conlucrare în vederea negocierilor complicate asupra acordului interimar cu Egiptul și în întâlnirile secrete cu regele Hussein al Iordaniei. Dar foarte curând s-au ivit divergențe de opinie serioase între Rabin și Peres, care s-au transformat într-o rivalitate personală amară între cei doi. Rabin tindea spre o poziție concilianta în favoarea unui compromis teritorial cu Iordania, conform principiilor Planului Alon. În schimb, Peres era considerat cu vederi politice de "uliu
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
asupra acordului interimar cu Egiptul și în întâlnirile secrete cu regele Hussein al Iordaniei. Dar foarte curând s-au ivit divergențe de opinie serioase între Rabin și Peres, care s-au transformat într-o rivalitate personală amară între cei doi. Rabin tindea spre o poziție concilianta în favoarea unui compromis teritorial cu Iordania, conform principiilor Planului Alon. În schimb, Peres era considerat cu vederi politice de "uliu" și susținea un "compromis funcțional", potrivit cu planurile predecesorului său la minister, Moshè Dayan, adică menținerea
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
de autonomie. Aceste diferen'e de opinii au dus la mai multe crize. În decembrie 1975 coloniști din gruparea naționalist-religioasă Gush Emunim au pus temelia unei așezări evreiești la Sebastia, lângă Nablus. Ei au numit-o Elon More. Alon și Rabin au vrut să-i evacueze, dar Peres le-a oferit ajutor și i-a sprijinit în guvern. Până la urmă, din inițiativa lui Israel Galili s-a ajuns la un compromis, conform căruia coloniștii au acceptat să fie transferați într-o
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
a frânat pentru mai mulți ani cariera militară a lui Sharon. În același timp, el a ocupat poziție de comandant de brigadă de infanterie și a primit diplomă în drept de la Universitatea din Tel Aviv. Cu toate acestea, atunci când Yitzhak Rabin a devenit șef de stat major în 1964, Sharon a început din nou să avanseze rapid în grad, ocupând postul de șef al Școlii de Infanterie și Pregătire Armată, ajungând în cele din urmă la rangul de Aluf (general-maior). În
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
înaintea Domnului în cele trei mari sărbători ale anului (cf. Exod 23,14-17; 34,23; Deuteronom 16,16ș.a.). această lege devenea obligatorie începând cu cel de-al 12-lea an de viață (cf. Luca 2,42); mai târziu însă rabinii au precizat o vârstă mai mică. Anul ebraic a fost marcat încă de la început de celebrarea marilor „sărbători în cinstea Domnului”. Unele dintre acestea coincideau cu schimbarea anotimpurilor și aminteau poporului providența constantă a lui YHWH în favoarea poporului său. Aceste
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
se referă numai la nerealizarea jurămintelor făcute între o persoană și Dumnezeu, și nu anulează sau eliberează orice jurăminte făcute între oameni. Este cea de-a 33-a zi de când se număra Omer. Este o sărbătoare veselă care povestește faptele rabinului Akiva, ale rabinului Shimon bar Yochai și Bar Kochba în încercarea lor de a câștiga independenta și suveranitatea evreilor din Israel față de romani. Se obișnuiește sa se facă focuri de tabără și să se cânte. Yom Hashoa este Ziua Memorială
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
la nerealizarea jurămintelor făcute între o persoană și Dumnezeu, și nu anulează sau eliberează orice jurăminte făcute între oameni. Este cea de-a 33-a zi de când se număra Omer. Este o sărbătoare veselă care povestește faptele rabinului Akiva, ale rabinului Shimon bar Yochai și Bar Kochba în încercarea lor de a câștiga independenta și suveranitatea evreilor din Israel față de romani. Se obișnuiește sa se facă focuri de tabără și să se cânte. Yom Hashoa este Ziua Memorială a Holocaustului, când
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
alegerile în decembrie 1973, dar ea a renunțat pe data de 11 aprilie 1973, deoarece susținea că e mulțumită cu ce a reușit să facă și că 5 ani că și prim-ministru erau suficienți, cedând astfel locul lui Yitzhak Rabin care a înlocuit-o pe data de 3 iunie 1974. În 1975, ea și-a publicat autobiografia intulată: My Life. Pe 8 decembrie 1978, Meir a murit de cancer limfatic în Ierusalim la vârsta de 80 ani și a fost
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
a expulzării evreilor din Spania în 1492, unele comunități s-au refugiat in Palestina unde, în decursul secolului al 16-lea, comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte”: Ierusalim, Tiberias, Hebron și Safed. Se notează că în 1697, rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit, cu un grup de 1 500 de evrei, la Ierusalim. În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est, adversari (în ai hasidismului. Prima Aliyah, primul val
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului. În ciuda indignării publice, Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război. În 1992, Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului. În anul următor, Shimon Peres, în numele Israelului, și Mahmoud Abbas din partea OEP, au semnat Acordurile de la Oslo, care au dat Autorității Naționale Palestiniene
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
de control, precum și de deteriorarea condițiilor economice. Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene. În cele din urmă, în timp ce pleca de la un un miting de pace în noiembrie 1995, Ițhak Rabin a fost asasinat de către un evreu din aripa de extremă dreapta care s-a opus Acordurilor. La sfârșitul anilor 1990, Israel, sub conducerea lui Benjamin Netanyahu, s-a retras din Hebron, și a semnat Memorandumul Wye River, oferind un control
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
1990 și 1994, imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12%. Circa 300,000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel, majoritatea laici, sunt considerați „creștini” de către rabinii ortodocși, pentru că, în interpretarea iudaică ortodoxă, doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei. La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din sudul Vietnamului și din Bosnia. De asemenea s-au mai stabilit în
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]