6,551 matches
-
la una dintre întrebările legate de viața noastră după instaurarea „regimului” (era un răspuns care-i „atingea” prin ceea ce putea fi mai concret, pentru ei, proprietari - între altele - ai acelei case cu vreo șapte camere, mobilate luxos și în stilul rafinat italian): „Închipuiți-vă că vi se «ia» de către Stat această casă și că deveniți cel mult «chiriași», iar pe deasupra că nu veți mai avea dreptul - «Cum, Dio mio!», au exclamat - decât la o singură încăpere - și, dacă depășește spațiul «legal
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de conștiință, o recuzită evenimențială pentru disertație. În natura meditației își are originea și stilul ales, cizelat până la hipercorectitudine, adesea pedant. În astfel de digresiuni rafinate autorul dă la iveală și o latură intelectuală a scrisului său, preocupată de comentariul elevat, erudit. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Aripa grifonului, București, 1980; Drumul spre Polul Sud, București, 1985; Frigul verii, București, 1985; Atena, Atena!, Cluj-Napoca, 1994; Fals tratat
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
cu cincisprezece interviuri de la avantgardiști”), de orientare mai degrabă promodernistă și antigândiristă, a condus, împreună cu Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu, revista „Kalende” (noiembrie 1928-martie1929), iar împreună cu L. G. Legrel, a condus un timp revista satirică „Încotro?” (1937-1938). Personaj rafinat, cultivat și informat, cu obișnuința prezentabilității mondene (Șerban Cioculescu și-l amintește ca pe un „tinerel firav, de 30 de ani, grijuliu de fizicul și de garderoba sa, dintre cele mai asortate cu costume de stofă englezească, cu cămăși de
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
și meditația gravă asupra condiției umane, ce face verbul tăios ca o lamă. Uneori poetul recurge la formula unor pseudopsalmi (Știu) ori la notația sentimentală, într-o delicată și grațioasă caligrafie imagistică (Ziua lacrimei), ca și la pastelul ingenios și rafinat. SCRIERI: Întâlniri cu peștera, Cluj-Napoca, 1979; Arcul voltaic, București, 1986; Chei și defilee în Munții Apuseni, Cluj-Napoca, 1988; Jocul cu umbra, Cluj-Napoca, 1994; Starea de labirint, Cluj-Napoca, 1995; Geografia turismului românesc, Cluj-Napoca, 1997; Floarea de rouă, Cluj-Napoca, 1998; Între Carpați
POMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288877_a_290206]
-
cunoașterea rațională nu are acces. Forța evocatoare a naturii nu pune totuși cadrul natural într-o relație de opoziție integrală cu cetatea. Pădurea nici nu este, de fapt, evocată liric și elegiac, demersul cultivând mai mult magia imaginii și formele rafinate ale simplității. Maniera naturală de transformare a ideii poetice în text, una din calitățile cele mai prețioase ale lui P., se impune chiar de la primul volum, amplificând impresia de rostire fundamentală sau de cercetare a marilor taine ale naturii, pe
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
glasul său de odinioară. Dar expresia artistică unică a unor asemenea simțăminte e poezia Aci sosi pe vremuri, în care paralelismul de situații, așezarea în palimpsest a unor scene din veacuri diferite, esențial identice, altele numai în detalii, generează un rafinat lirism meditativ și de atmosferă. Pe drumul pe care a venit oarecând, într-o „berlină legănată prin lanuri de secară”, Calyopi, bunica, iat-o sosind acum pe viitoarea stăpână. Iubitul nu îi mai recită, seara, precum celeilalte iubitul ei, Le
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Cere în repetate rânduri o „lege a dreptății”, conformă cu ordinea firească, cu „regula magnifică a lumii”. Este și un orator remarcabil, priceput mânuitor al procedeelor retorice. Cuvântările sale abundă în lamentații patetice pentru soarta țării, mlădiate cu o artă rafinată, cu grijă pentru echilibrul și sonoritatea frazei. O descriere a primăverii pe meleagurile țării, dintr-un discurs către domnitor, capătă accente de imn de bucurie închinat reînvierii naturii. Limba expresivă și suplă a textelor sale oratorice se regăsește în traducerile
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
stângace, altfel decât în scrierile timpului. Sobrietatea, reținerea, neutralitatea și aparentul dezinteres pentru literar al publicistului aflat în căutarea adevărului declanșează imboldul confesiv al oamenilor simpli, care se acomodează treptat cu postura de „actori”. Firescul ascunde însă o artă literară rafinată: interviurile își depășesc interesul sociologic sau psihologic pur, persoane reale convinse de îndreptățirea modului lor de existență devin personaje și sunt privite de autor cu simpatie, dar și cu un discret amuzament. SCRIERI: Rebarbor, București, 1971; Caractere, București, 1973; Biografii
MONCIU-SUDINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
capacitatea de reprezentare a stărilor sufletești, prin descrierile plastice, dar și reproșând slăbiciuni în motivarea și echilibrarea acțiunii, stilul cam încărcat. Mai târziu prozatorul a fost apreciat pentru puterea de introspecție și de concretizare în expresie a unor analize psihologice „rafinate”, pentru crearea de „spații intelectuale de un rafinament apreciabil”, pentru noutatea unor subiecte sau procedee de tehnică narativă, prin care realizează o lume complexă, „cu intuiția justă a vieții”, dar cu o predilecție pentru cazurile patologice și cu particularitatea de
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
dovedească și alte predispoziții decât cele lirice, ultimul roman convinge că autorul este, cu adevărat, un remarcabil prozator. Conceput ca o lungă spovedanie a personajului narator Josua Denimic - un deținut de drept comun -, romanul reface, cu subtilitate și cu o rafinată știință a pendulării între real și imaginar, copilăria chinuită a protagonistului, adolescența sa plină de privațiuni: mama, victima unui destin nefericit, iar tatăl - „înviat din morți”, întors acasă după ani de dispariție, cu mințile grav zdruncinate. Scris la persoana întâi
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
Nu te va ierta nimeni”. E un lirism de o gravă, totuși necrispată, luciditate, al cărui miez de tensiuni naște reveria compensatoare. Orgolios eliptică, întemeiată pe un fond de cultură care nu o artificializează, poezia scrisă de M. este expresia rafinată a unei sensibilități lirice autentice și distincte. SCRIERI: Până la asfințit, Iași, 1972; Tâlcuitorul, Iași, 1977; Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Puck umple cu stângăcie paharul, Iași, 1982; Fantasma greierului, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Const.
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
cuvinte ca „cinste”, „necinste”, „înjosire”, „înălțare” apar frecvent în cuvântările solului și ale lui Askaniama. Dorind să evite dezechilibrul (ce ar fi fost produs prin ceremonial), cei doi apără, fiecare, onoarea monarhului său. Este vorba, evident, în ciondăneala acestor mijlocitori (rafinați, abili, diversioniști, capricioși, obstrucționiști) de o dispută între orgolii, traducând niște acumulări importante de istorie și de existență monarhică. M. și Askaniama nu se înțeleg, discursul lor mental este diferit. O înțelegere ar fi fost imposibilă, fiindcă semnele din care
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
înțelepciune toate celelalte popoare”), ca armă de apărare, s-ar zice, deși unii par a ajunge în acest plan la veritabile performanțe. Spațiul chinezesc îi rezervă călătorului surprize la tot pasul: construcții filigranate, amenajări ale pământului și ale apelor, meșteșuguri rafinate, vecine cu arta, palate, temple, politețe ajungând până la curtenie și extrem de multă muncă, o lume cu ritmurile ei, foarte riguroase, cu o disciplină severă, cu modalități particulare de a cunoaște și de a stăpâni timpul (privind mersul stelelor, citind „în
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Arghezi - frazarea, rima suspendată în mijlocul unei sintagme fracturate între versuri - sunt frapante: „Și storurile dese le-am tras deplin, ca printre/ Zăbrelele ferestrei să nu intre/ Lumina ce-ar putea să-i amintească/ Vecinătatea lui dumnezeiască” (Odihna). Nu lipsesc senzualitatea rafinată și o „metafizică a tăcerii”, obsesivă. Ca dimensiune modernă, de sorginte simbolistă, se remarcă figurile ample, cuprinzând complicate sinestezii în chiar mecanismul intim, declanșator al fluidului poetic: un peisaj interior cu linii imprecise, între fantezie intelectuală și senzualitate complicată, tradus
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
revărsare calmă, monotonă, devenită obsedantă. Dau impresia unor simple constatări, dar sunt învăluitoare și insinuante. Cântecul este „categoric, pe viață și pe moarte”. În simplitatea lui, are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare bruscă, ori relatează un fapt banal, jurnalier, familiar; mângâie sau înfierează, cântă ori țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
în cicluri care se desfac și se refac, sub incidența permanentă a instinctului de proprietate și, pe o treaptă mai înaltă, a consecinței lui, instinctul ierarhiei sociale, declanșator al unor atitudini foarte diferite, de la trufia primitivă până la snobismul cel mai rafinat. Romanele familiei Hallipa nu relatează mecanismul unei evoluții epice și nu deschid o zare pentru ipostaze omenești ulterioare; ele sugerează prin simboluri obiective eroziunea iremediabilă a unei lumi, deriva implacabilă a indivizilor care o alcătuiesc. Familiile se destramă una după
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
simbolist declarat, P. a transformat poezia în căutare superioară, desfășurată ca un delir obsesiv și muzical - „mistică înfiorare”, rugăciune, murmur, strigăt de spaimă. Ciclurile de poeme sunt construcții polifonice, cu laitmotive ce aduc la suprafață dureri ascunse. Emoția intelectualizată, senzațiile rafinate deșteptate de arte intră prin P. în poezie în stilizări când manieriste, când încărcate de o grație naivă. Imagini picturale și sonore se înlănțuie în asociații de simboluri cu sensuri polivalente, al căror ultim mister poetul pare a-l proteja
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
dezghețul” ideologic din anii ’60 - în studiile despre George Bacovia, Adrian Maniu sau Ion Vinea -, la o înțelegere superioară a poeziei și a actului creator. Ultimele scrieri ale lui P. îmbină, în chip fericit, analiza psihologică și critica de text rafinată, punând în lumină, așa cum își dorea criticul, o „viziune despre lume”, al cărei orizont ontologic își datorează complexitatea frecventării asidue a unui mediu spiritual aflat în perpetuă efervescență și prefacere imaginară. Prefața la Pagini critice, partizană și deformantă, concentrează unele
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
în „Opinca” (apărea aici ca Al. S. Georgiad-Obedenaru) și în „Ciulinul”. A lucrat la Biblioteca Centrală din București și, după preluarea acesteia de Academia Română, a fost funcționar aici, între 1901 și 1933. Figură cunoscută a boemei bucureștene, bun cozeur și rafinat meloman, participa la ședințele cenaclului de la „Literatorul” (din 1888), conferenția la Ateneul Român despre Poezia decadentă (1890), colabora cu versuri la revista lui Macedonski și la toate publicațiile de orientare modernă ale timpului: „Generația nouă”, „Românul literar”, „Liga literară”, „Revista
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
poetul dă glas melancoliei nocturn-autumnale într-un peisaj urban sumbru și ostil; se poate recunoaște o melancolie bacoviană (fără tragismul lui Bacovia), contemplativă. Trăiește însă și stări de jubilație în peisaj marin și însorit, stăruind în descripția, de un erotism rafinat, estetizant, a nudului feminin. Peisajul rustic, silvestru sau montan e valorizat liric fără idilizări convenționale, fiind corelat uneori cu evocări paseiste, menținute la nivelul sugestiei; destule poeme amintesc de Blaga, cel din În marea trecere (un poem e intitulat chiar
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
optzeciști importanți manifestau o deschidere certă, incontestabilă către real, către biografismul derizoriu sau către cotidianul sordid, precum și o angajare puternică, o autenticitate ostentativă, deși mediată de ingineria textuării. Pe de altă parte, nouăzeciștii sunt departe de a fi străini de rafinatele cuceriri ale scriiturii textualiste, iar sporul lor de gravitate și realism este dublat uneori de o exacerbare a ludicului, dar nu pe coordonate livrești, ci mai degrabă în registrul unei fronde dezabuzate. În focul unor confruntări polemice, optzeciștii i-au
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
persan (2001). Literatura lui O. respiră aerul de familie comun reprezentanților Școlii de la Târgoviște. Ceea ce o apropie de scrierile lui Mircea Horia Simionescu sau ale lui Radu Petrescu sunt, în primul rând, caracterul ei de proză intelectualistă, caligrafică și caligrafiată, rafinată stilistic și sofisticată narativ, clasicismul temperamental și experimentalismul efectiv, recursul continuu la resursele livrescului și ale autobiograficului. O diferențiază priza mai directă la realitate, inclusiv în ceea ce privește simțul limbii vorbite, precum și un gust al umorului sensibil mai apropiat de cel al
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
mai învețe/ ronda scriere sau finul duct/ al genialelor creioane Hardtmuth?/ Cine să mai plângă cu cerneală/ pe degetele noastre tremurătoare,/ uscate și reci, bolnave de lâncezeală/ și-atât de singure, de necaligrafice,/ de pieritoare?” Costache Olăreanu e un prozator rafinat și cult, a cărui principală preocupare nu e proza robust realistă sau psihologică a contemporanilor săi, ci narațiunea discret cizelată și încadrată unei convenționalități literare diferite, având însă drept de cetate cât celelalte. Mai mult decât unui public, el se
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
echilibrul lăuntric. Jurnalele de călătorie, adesea sub forma unor epistole, o întinsă corespondență, gândită probabil și spre a fi citită de urmași, sunt moduri de intensificare a existenței, câteodată poate mai importante decât întâmplările care le-au generat. În plăcerea rafinată a comunicării discrete, colocviale, se cristalizează o neistovită - și dramatică - sete de armonie și bun gust. Nu în ficțiunea literară poate fi întâlnit O. cel adevărat, imaginația lui nu poate zămisli sub astfel de stele, ci în paginile izvodite cu
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
ultimă observație ne conduce la cea de-a treia soluție prin care se obține stabilitatea democratică în cadrul adunărilor legislative. Nu este necesar nici măcar să existe reguli stricte care să modereze comportamentul de amendare al actorilor strategici, dar raționali. Legislatorii mai rafinați vor descoperi curând că, în situațiile complexe, dacă opțiunea dorită B va învinge opțiunea preponderentă A prin constituirea unei noi coaliții majoritare, orice oponent va putea repede oferi o opțiune (C) a unei coaliții majoritare alternative care poate fi inferioară
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]