2,296 matches
-
Ierarhia nu se discută. O ființă superioară îmbrăcată în uniformă, un atotputernic măsoară cu privirile o ființă inferioară în civil, de sus în jos. Un supraom, care are toate drepturile, examinează un rahat care n-are niciunul. Numai că acest rahat e și el cineva. Și eu pot să mă uit la cel care mă examinează. Să ne încrucișăm săbiile, așadar. Haredi-ul care mă provocase mă spintecă o fracțiune de secundă cu privirea, după care mă transformă într-o non-ființă, lăsându
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din magna cloaca Valachorum, din căcat, serait-ce possible? A quoi bon quitter Coasta Boacii? Șerban Foarță a glosat undeva întrebarea cioraniană, conchizând că nu i s-ar putea substitui decât ceastalaltă interogație: comment quitter l'inquittable? În viață totu-i rahat. În afară, firește, de pișat. Et si la merde valait son pesant d'or, certains les pauvres, les dissidents, les anarques ou les homosexuels naîtraient sans cul. Ș.a.m.d. Patafizica te învață și să te reconciliezi cu dimensiunea excremențială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spiritului, iar Vadimii se visează ca Vlăduți Țepeși. Unii pun botul, neavându-le, sărmanii, cu înțelegerea reprezentativității parțiale și a crescândei complexificări a societalului în periodul prezent. Talibanii or avut o țară pe mână și or dus-o, vitejește, din rahat în supercăcat, neținând seama de interdependența funciară a lumilor. Mă opresc acilea, c-o luai pe arătură. M-a întrebat cineva care ar mai fi soluția, acum când nu mai e nici o soluție, de a face ca "România noastră" să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cotiturile avenirului, de nu survine între timp, parșivă, moartea termică a Universului, topirea banchizelor polare ori altă nasulie, c-atunci o să ne refugiem, cu toată Banda lui Stoiciu, la poalele Ocolașului Mare. Ai tu o soluție pentru scoaterea patriei din rahat? Dă-o la corp 6 în subsolul paginii. Nu mă supăr, căci, deși nu m-a influențat, curios tot mă va fi stârnit. Crezi în longevitatea securistului de pensie lungă? Cine crezi că a făcut mai mult rău României, securitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În această mănăstire, că se poate. E multă liniște, se poate face călugărie În toată demnitatea ei. Așa că el așteaptă, poate vor mai veni frați călugări. Între timp ne-a servit cu un lichior de fructe alese, cu suc, dulciuri, rahat, napolitane și biscuiți. Ne-a dat și câte două iconițe. La plecare ne-a Îmbrățișat pe toți cu multă dragoste duhovnicească și ne-a mulțumit de vizită urându-ne sănătate și mântuire la toți cei din România. Și așa, cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Mănâncă tot timpul cu inconștiență. Colegul, despre adevăratul Danny de Vito nu vă pot da relații. Altceva nu găsesc să vă spun legat de el. Mă rog, am aflat că, în libertate, fabrica sicrie. Mănâncă și produce cantități apreciabile de rahat. Rahat la intervale suspect de mici de timp. Ar mai fi unul Marian, care face permanent mișto de Danny de Vito pentru că nu numai că e surd, dar mai are și un picior mai scurt și unul și mai scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot timpul cu inconștiență. Colegul, despre adevăratul Danny de Vito nu vă pot da relații. Altceva nu găsesc să vă spun legat de el. Mă rog, am aflat că, în libertate, fabrica sicrie. Mănâncă și produce cantități apreciabile de rahat. Rahat la intervale suspect de mici de timp. Ar mai fi unul Marian, care face permanent mișto de Danny de Vito pentru că nu numai că e surd, dar mai are și un picior mai scurt și unul și mai scurt. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se spună pe aici. Au toți otoscleroză. Și orgoliul că suferă de o boală ceva mai dificilă decât a mea. Asta presupun ei că le dă niște drepturi în plus. Ei sunt adevărații bolnavi. Io, cu otită supurată și alte rahaturi, nici nu ar trebui să deschid gura în fața lor, care sunt singurii bolnavi, adevărații bolnavi. Veterani. E bine că am timp să reflectez, să-mi aduc aminte că înainte să mă internez mi s-a întâmplat cea mai umilitoare chestie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
drama personajului principal, despre transformările lui, discuția începea să aibă cât de cât un nivel rezonabil. Luat de val, a ridicat și Mirel mâna să întrebe ceva. Profa l-a ignorat, taci, mă, din gură, că iar te faci de rahat, te-ai trezit și tu taman acu’ să pui întrebări! Dar Mirel insista. Și i s-a permis să vorbească, moment în care el a dat glas extrem de solemn unei nelămuriri esențiale. „Tovarășa, toate ca toate, dar io n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vaporean? Trebuia să-ți pui bibilica la contribuție. Să judeci nițel. Cohen ăsta avea nuanțe, nenică. Era bengos, care va să zică. Nu ca zgubiliticii mei de până atunci, la care mesajul putea fi rezumat la ceva de genul: „Viața asta e un rahat/ Absolut toți mă enervează/ Mai ales tu ăsta care ai făcut imprudența să-mi cumperi discul“. Sau cam așa ceva. Am ascultat, de atunci, mult Leonard Cohen. A început să-mi placă. Înveți să-ți placă un anumit lucru. În fond
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îl considerau un imbecil. Eu, când trebuia să repet, să reproduc în fața profesorilor ceea ce ei îmi spuseseră, nu mai eram bun de nimic. Nu-ți cerea nimeni în liceu să fii creativ, ci doar conformist, să reproduci niște cuvinte de rahat. Un fel de parolă. Decât să par conformist, mai bine păream tâmpit. Cunoșteam destul de puțini oameni pentru care să merite să ies din amorțeala care mă caracteriza și să le demonstrez că nu sunt chiar un tăntălău. Aia de franceză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care aude sau vede mai mult decât alții, pentru că își face o profesie din a fi un observator atent al oamenilor, al gesturilor pe care ei le fac. Scriitorul e un tip care poate descoperi în spatele unui gest de tot rahatul o întreagă dramă umană. Poți să scrii despre orice. Despre cele mai mari mârșăvii care ți-au trecut prin minte. Dacă așezi lucrurile astea într-un context, dacă rândurile tale respiră o anumită căldură umană, dacă personajelor tale le dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ceaprazar. Parcă v-am mai spus despre el. Îl cunoscusem, chiar îl înregistrasem mai demult, înainte să mă îmbolnăvesc, și omul mi se păruse absolut fascinant. Să-l public era un fel de pariu al meu cu lumea asta de rahat a presei române, care nu scrie decât despre farfuze, masculi eficienți și evită oamenii vii. Omul ăsta chiar mi se părea îngrozitor de viu și de autentic. Ăsta exista, spre deosebire de atâția troglodiți fabricați. Ceaprazarul ăsta, adică un individ care face șepci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
studii în străinătate. Mi se par francezi, englezi de mâna a șaptea pripășiți p-acilea. Ăsta nu știa nici limba română. Vântură, glojgăie 1.000 de cuvinte inexpresive. Odată, când a scris pe tablă „obijnuințe“, am ieșit din sală. Un rahat Manole ăsta, oameni robot conformiști, care nu au o temă a lor. Care amușină ca niște disperați după burse. Stroescu măcar e mai autentic. Disperați să parvină și să treacă călduț prin viață. - Cu boul ăla de Manole s-avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce pot să o îmbunez după un futai nereușit decât cu povești. Nici n-avea cum să fie altfel futaiul. Erecții eșuate, tocmai când o auzeam pe Rodica ieșind din baie și căscînd gălăgios, acompaniată de apa trasă care duce rahatul spre canalizare. În afară de asta, toată noaptea l-a bătut la cap pe nea Titi cu nu știu ce chestiuni care nu suportau amânare. I-a ținut conferințe și normal că asta că m-a inhibat decisiv. Miruna mă pisa, ce-ai, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rad, îl rad! Te dau în judecată, bă! Dacă mâine mor, să nu te prind că vii, mă, cu o lumânare la mormântul meu! Și unde am io ouă la magazin, n-am avut niciodată! Și tu ai scris în rahatul ăla de carte că am! - Bun, și dacă ați fi avut și ouă care era problema? - Taci, mă din gură! Nici n-am știut că am 18 trepte la scară până n-am văzut în cartea ta. După aia le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să caute răspunsuri, el, care era o fire primară, neșlefuită, el, care, pe deasupra, era și mândru de condiția sa rudimentară, el, care nu dădea doi bani pe cărți, el, care se pișa pe șmecheriile intelectualilor, pe aceste inutile complicații de rahat. Tot această aplecare asupra destinului georgianului l-a întărit pe Cameniță, i-a dat un curaj nemaipomenit și l-a pus pe cale, cum zicea chiar el: înlăuntrul puterii, acolo era locul său, de acolo o să mute el zidurile lumii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și pierzându-se în mulțime. Dar, exact ca în cazul farfuriilor zburătoare, unii jurau că-l zăriseră, alții dădeau din cap a îndoială. Mai ales scepticii, care îmbătrâniseră cu speranța într-un viitor luminos și aveau parte de unul de rahat. Era, prin urmare, posibil ca defunctul să fi sperat ceva de la viitor, iar familia să fi confundat așteptarea cu trăirea. Ar mai fi fost o posibilitate ca anunțul să fie, în felul lui, corect. Să-l fi privit pe unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Vasile B. -, c-o să ne trezim cu serviciile secrete peste noi?!“ „Mie să-mi spuneți domnule profesor, nu «mă, Gomoiule“ - a zis Gomoiu -, că nu sunt «mă» cu de-alde voi. Și să nu mă târâți în organizația voastră de rahat, că fac urât! Care șapcă? Ce șapcă? Ce mă privește pe mine uniforma dumitale extremistă?!“ Bineînțeles că mai departe nu s-a întâmplat nimic. Totuși, Vasile B. a rămas cu un soi de frică nedeslușită în suflet, ca atunci când, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu e nevoie să urmezi o facultate de filozofie, ca să ajungi la aceleași concluzii despre sensul vieții ca gânditorii celebri. Numai că în vreme ce germanului i-au fost necesari ani mulți de meditație ca să-și dea seama că viața e un rahat, lui Vasile B. i-au fost de-ajuns numai două zile. Dacă filozofia ar avea recorduri, în mod sigur Vasile B. l-ar fi deținut pe acela de viteză. Că motoarele tremurau continuu, iar curelele de transmisie plescăiau ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
familie, lipsa prietenilor, leafă mică și alergie la proști: „Eu sunt copil de asfalt, domnule Mariean. M-am dus câteva zile la munte să respir aer curat și mi-au trebuit alte câteva ca să-mi revin. Fără miros de benzină, rahați de câini și, mai ales, fără praful ăla cu sulf pe care-l ridică până pe la etajul șapte mașinile seara, am simțit că mă sufoc. Dar cel mai tare m-a supărat liniștea. Era o tihnă în sat, că-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-și avea întotdeauna locul, între bătrânei, paranoici și naivi, fiind, firește, asimilat acestora. Caracuda din primele rânduri, care venea la cenaclu doar ca să-și bată joc de unii și de alții, trăgea la sorți pe cine să-l umple de rahat și pe cine să-l acopere - nemeritat, bineînțeles - cu elogii. Erau băieți bogați și cinici, care se jucau de-a nenorocitul provincialilor. Șerban i-a ghicit din prima zi, și-a dat seama, de cum au început să-i comenteze fragmentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vorbise Mama? Nu aveam nimic de pierdut, ci totul de câștigat: sănătatea, vacanța, uitarea... și atunci m-am hotărât: în fiecare dimineață, când mă duceam la toaletă, luam cu mine și un mic păhărel de țuică și o bucățică de rahat. Iar acolo, în singurătate, înainte de a trece la altele, dădeam pe gât câte un păhăruț de pipi proaspăt, primul de după noapte, și, ca să-i dreg gustul grețos, înghițeam imediat și bucățica de rahat. În trei zile am fost pe picioare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
păhărel de țuică și o bucățică de rahat. Iar acolo, în singurătate, înainte de a trece la altele, dădeam pe gât câte un păhăruț de pipi proaspăt, primul de după noapte, și, ca să-i dreg gustul grețos, înghițeam imediat și bucățica de rahat. În trei zile am fost pe picioare, iar peste alte trei plecam cu Vally la Satulung pentru convalescență... Pierre și Vally, din Satulung, lui Florino la București 4 august 1954 Multă sănătate! Dragul meu, abia sosiți, ne grăbim să îndeplinim
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
foloseam de ocazie ca să răspund: „Un om ca și dumneavoastră“. Era necesar s-o fac și era important pentru mine, căci se purta atât de samavolnic de parcă uitase de asta. În perioadele turbulente de interogatoriu îmi spunea că sunt un rahat, un gunoi, un parazit, o cățea. Când era într-o dispoziție ceva mai temperată, mă trata de curvă sau dușman. În intervalele mai pașnice eram pentru el un mijloc de a-și umple orele de serviciu, cârpa ce-o mototolești
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]