2,226 matches
-
Raidul de la Saint-Nazaire sau Operațiunea Chariot (carul de luptă) a fost un atac amfibiu încununat cu succes executat împotriva docului uscat puternic apărat "Normandie" de la Saint-Nazaire din Franța ocupată de Germania în cea de-a doua conflagrație mondială. Operațiunea a fost
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
incendiat sau împiedicat deplasarea vedetelor destinate transportării soldaților britanici debarcați. Comandourile au fost obligați să lupte ca să își croiască drum spre interiorul teritoriului. Ei au fost obligați să se predea atunci când au fost încercuiți și și-au terminat muniția. După raid, doar 228 de soldați din cei 622 debarcați s-au mai reîntors în Anglia. 169 dintre ei au fost uciși iar 215 au căzut prizonieri. Germanii au numărat peste 360 de morți, cei mai mulți uciși după raid, când "Campbeltown" a explodat
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
au terminat muniția. După raid, doar 228 de soldați din cei 622 debarcați s-au mai reîntors în Anglia. 169 dintre ei au fost uciși iar 215 au căzut prizonieri. Germanii au numărat peste 360 de morți, cei mai mulți uciși după raid, când "Campbeltown" a explodat. Pentru recunoașterea vitejiei lor, mebrii comandourilor au fost decorați cu 89 de medalii și ordine, printre care cinci Crucea Victoria. După război, raidul de la St Nazaire a fost una dintre cele 38 de bătălii care au
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
au căzut prizonieri. Germanii au numărat peste 360 de morți, cei mai mulți uciși după raid, când "Campbeltown" a explodat. Pentru recunoașterea vitejiei lor, mebrii comandourilor au fost decorați cu 89 de medalii și ordine, printre care cinci Crucea Victoria. După război, raidul de la St Nazaire a fost una dintre cele 38 de bătălii care au fost înscrise pe drapelul de luptă la comandourilor. Operațiunea aceastas a devenit cunoscută în rândurile militarilor britanici ca „Cel mai mare raid dintre toate”. Saint-Nazaire este plasat
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
cinci Crucea Victoria. După război, raidul de la St Nazaire a fost una dintre cele 38 de bătălii care au fost înscrise pe drapelul de luptă la comandourilor. Operațiunea aceastas a devenit cunoscută în rândurile militarilor britanici ca „Cel mai mare raid dintre toate”. Saint-Nazaire este plasat pe malul de nord al Loarei, la 400 km depărtare de cel mai apropiat port britanic. Orașul avea o populație de 50.000 de locuitori în 1942. Portul St Nazaire avea un bazin exterior cunoacut
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
care era singurul port la Atlantic cu un doc uscat cu dimensiunile suficient de mari pentru ca să permită începerea reparațiilor. "Bismarck" a fost interceptat de britanici și scufundat în largul Atlanticului. Divizia de informații a Marinei britanice a propus inițial un raid de comando asupra docurilor al sfârșitul anului 1941. Când cuirasatul Tirpitz a fost declarat operațional în ianuarie 1942, Royal Navy șI Royal Air Force (RAF) erau în plin proces de elaborare a planurilor pentru distrugerea lui. Planificatorii din Combined Operations Headquarters
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
nu era suficient de adâncă pentru ca să permită accesul unui vas de debarcare al infanteriei, dar militarii au considerat că un distrugător putea fi ușurat suficient de mult pentru ca pescajul său să îi permită să intre în apele puțin adânci. Scopul raidului era distrugerea a trei obiective: docul Normandie, porțile vechi ale Bazinului St Nazaire și instalațiile de pompare a apei și instalațiile auxiliare, plus submarinele și alte vase militare din port. Planul inițila la Combined Operations prevedea folosirea a două distrugătoare
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
distrugă instalațiile din apropierea docului, proiectoarele de căutare și bateriile de artilerie. După atacul terestru, distrugătorul trebuia aruncat în aer, iar a doua navă trebuia să evacueze marinarii și militarii comandourilor. În același timp, RAF trebuia să execute o serie de raiduri aeriene de diversiune în zonă. Când planul a fost prezentat Amiralității, responsabilii navali au refuzat să îl sprijine. Pierderea sigură a unui distrugător și probabilă a celui de-al doilea pentru distrugerea unui doc a fost considerată inacceptabilă. Ei au
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
care a primit numele de cod "Chariot" a fost dată pe 3 martie 1942. Folosirea unui vas al Franței Libere implica utilizarea utilizarea luptătorilor francezi evacuați în Anglia și creștea periculos de mult numărul celor care erau la curent cu raidul. Prin urmare, factorii de decizie britanici au hotărât ca marina britanică să folosească unul dintre distrugătoarele proprii. În același timp, RAF s-a plâns că raidurile aveau să utilizeze la maxim resursele de care dispunea. Numărul de avioane repartizate de
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
în Anglia și creștea periculos de mult numărul celor care erau la curent cu raidul. Prin urmare, factorii de decizie britanici au hotărât ca marina britanică să folosească unul dintre distrugătoarele proprii. În același timp, RAF s-a plâns că raidurile aveau să utilizeze la maxim resursele de care dispunea. Numărul de avioane repartizate de RAF Bomber Command a fost redus de mai multe ori până la declanșarea operațiunii. Raidurile aeriene au fost complicate și mai mult de premierul britanic Winston Churchill
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
unul dintre distrugătoarele proprii. În același timp, RAF s-a plâns că raidurile aveau să utilizeze la maxim resursele de care dispunea. Numărul de avioane repartizate de RAF Bomber Command a fost redus de mai multe ori până la declanșarea operațiunii. Raidurile aeriene au fost complicate și mai mult de premierul britanic Winston Churchill, care a cerut ca bombardamentele să vizeze doar țintele foarte clar identificate. Combined Operations Headquarters a lucrat la pregătirea atacului cu mai multe organizații pentru obținerea informațiilor secrete
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
despre semnalele de recunoaștere obținute prin decritarea mesajelor „Enigma” precum și despre informațiile cu privire la patrulele Luftwaffe oferite de departamentul de spionaj al Ministerului Aerului. Când toate planurile au fost finalizate iar coordonarea în timp a fost stabilită, planificatorii au apreciat că raidul nu va dura mai mult de două ore. Militarii comandourilor și echipajul de pe "Campbeltown" trebuiau să se îmbarce pe vedetele rapide Cheiul Vechi și să se reîntoarcă la baze. Planul refăcut al Combined Operations presupunea folosirea unui distrugător care să
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
se reîntoarcă la baze. Planul refăcut al Combined Operations presupunea folosirea unui distrugător care să lovească frontal porțile doucului și mai multe vase mici care să transporte comandourile. Royal Navy trebuia prin urmare să asigure cel mai important contingent pentru raid, marinarii fiind puși sub comanda comandantului Robert Ryder. Vasul selectat pentru lovirea porților docului a fost HMS Campbeltown comandat de locotenent comandorul Stephen Halden Beattie. "Campbeltown" era un distrugător din timpul primei conflagrații mondiale, fiind lansat la apă în 1919
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
în 1919 în SUA de către Forțele Navale Americane ca USS "Buchanan". El a intrat în serviciul britanicilor în 1940, fiind unul dintre cele 50 de distrugătoare transferate în Regatul Unit în baza programului Destroyers for Bases Agreement. Modificare "Campbeltown" pentru raid a luat zece zile. Vasul a trebuit să fie ușurat pentru ca să i se scadă pescajul, ceea ce avea să îi permită să depășească bancurile de nisip din estuar. Pentru aceasta, au fost demontate toate compartimentele interioare. În timpul lucrărilor, au fost îndepărtate
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
potrivit și regaltă să explodeze după ce ultima vedetă părăsea zona. În cadrul operațiunii au mai participat două distrugătoare din clasa Hunt - HMS Tynedale și HMS Atherstone - care trebuiau să escorteze forța de atac spre Franța și înapoi spre baze, iar pe timpul raidului să rămână la o distanță sigură în larg. O vedetă rapidă (MGB 314) a fost desemnată ca punct de comandă, la bordul ei aflându-se comandantul raidului și cel al unităților de comando. O altă vedetă rapidă (MTB 74), comandată
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
să escorteze forța de atac spre Franța și înapoi spre baze, iar pe timpul raidului să rămână la o distanță sigură în larg. O vedetă rapidă (MGB 314) a fost desemnată ca punct de comandă, la bordul ei aflându-se comandantul raidului și cel al unităților de comando. O altă vedetă rapidă (MTB 74), comandată de sublocotenentul Michael Wynn, avea două sarcini de îndeplinit. Dacă porțile exterioare ale docului Normandie erau deschise, trebuia să torpileze porțile interioare. Dacă porțile exterioare erau închise
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
de navigație pentru convoiul care naviga în estuarul Loarei. Ofițerul selectat pentru conducerea comandourilor a fost locotenent-coloneul Charles Newman. Cel mai numeros contingent, 173 de oameni, era parte a Comandoului nr. 2. Cartierul general al Special Service Brigade a folosit raidul pentru pregătirea în condiții de luptă a unităților proprii - comandourile 1, 3, 4, 5, 9 și 12 cu un total de 92 de oameni. Comandourile au fost împărțite în trei grupuri. Primul și al doilea s-au deplasat cu vedetele
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
de unde puteau fi deplasate rapid pentru ca să respingă orice atac asupra portului. "Kriegsmarine" dispunea de obicei de trei vase de suprafață în estuarul Loarei - un distrugător, un trauler înarmat și un dragor de mine, ultimul fiind destinat apărării portului. În noaptea raidului, în zonă se mai aflau și alte patru vase militare și zece dragoare de mine din flotilele 16 și 42 ancorate în bazinul portuar și două petroliere ancorate în docul Normandie. Flotilele a 6-a și a 7-a de
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
care se aflau la bordul "Campbeltown" în momentul exploziei au fost uciși. În total, explozia a ucis 260 de oameni. Epava distrugătorului "Campbeltown" a putut fi fotografiată în interiorul docului uscat de un avion de recunoaștere RAF la câteva luni după raid. Conform spuselor căpitanului de geniu Robert Montgomery, care a debarcat împreună cu comandoul nr. 2, încărcătura explozivă de pe "Campbeltown" trebuia să fi fost detonată la 16:30. Întârzierea a putut fi provocată, după părearea căpitanului, de acidul din detonator, care s-
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
au ucis mai mulți civili. Explozia a scos din funcțiune docul uscat până la sfârșitul războiului. a fost un succes, dar cu costuri umane și materiale mari. Din cei 622 de marinari și membri ai comandourilor care au luat parte la raid, doar 228 de oameni s-au reîntors în Anglia. Cinci militari au reușit să treacă granița în Spania neutră de unde au ajuns în Gibraltar. 169 de miliari au fost uciși (105 marinari și 64 militari de comando), iar alți 215
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
la Stalag 133 de la Rennes. Militarii care au murit au fost îngropați cu onoruri militare în cimitirul din Escoublac-la-Baule, la 13 km de Nazaire. Ca o recunoaștere a eroismului demonstrat în luptă, au fost acordate 89 de decorații participanților la raid. Printre acestea se numără cinci Cruci Victoria acordate comandantului Beattie, locotenent colonelului Newman, comandantului Ryder și, postum, sergentului Durrant și marinarului brevetat Savage. Patru soldați britanci au fost decorați cu Crucea de război franceză, iar 51 au fost citați prin
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
prin ordin de zi. Adolf Hitler a fost înfuriat de reușita britanicilor, a căror flotilă a navigat pe Loara fără să poată fi oprită. Prima sa reacție a fost demiterea "Generaloberst" Carl Hilpert, șeful statului major al armatei Europa Occidentală. Raidul a redus în atenția germanior problema Zidului Atlanticului. O atenție specială a fost acordată întăriri protecției porturilor, pentru ca raiduri precum cel de la St Nazaire să nu se mai repete. Din iunie 1942, germanii au început să folosească pozițiile betonate pentru
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
fără să poată fi oprită. Prima sa reacție a fost demiterea "Generaloberst" Carl Hilpert, șeful statului major al armatei Europa Occidentală. Raidul a redus în atenția germanior problema Zidului Atlanticului. O atenție specială a fost acordată întăriri protecției porturilor, pentru ca raiduri precum cel de la St Nazaire să nu se mai repete. Din iunie 1942, germanii au început să folosească pozițiile betonate pentru fortificarea amplasamentelor și tunuri, construind o serie de buncăre, folosit până atunci doar pentru adăposturile submarinelor. Hitler și Albert
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
pentru apărarea țărmului Atlanticului de la Norvegia până în Spania. Cuirastul Tirpitz nu a navigat în Atlantic. El a rămas în fiordurile norvegiene, de unde amenința transporturile navale aliate. În cele din urmă, pe 12 noiembrie 1944, Tirpitz a fost distrus de un raid al RAF. St Nazaire a fost unul dintre cele 38 bătălii al căror nume sunt brodate pe drapelul de luptă al comandourilor după război. Raidul a fost numit de atunci „Cel mai mare raid dintre toate”. Supraviețuitorii au format propria
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
aliate. În cele din urmă, pe 12 noiembrie 1944, Tirpitz a fost distrus de un raid al RAF. St Nazaire a fost unul dintre cele 38 bătălii al căror nume sunt brodate pe drapelul de luptă al comandourilor după război. Raidul a fost numit de atunci „Cel mai mare raid dintre toate”. Supraviețuitorii au format propria asociație, „Societatea St Nazaire”, care se remarcă prin acțiunile de caritate desfășurate în Regatul Unit. Memorialul ridicat la Falmouth are următoarea inscripție: O fregată de
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]