5,449 matches
-
oboseală și de epuizare. M-am întins și eu pe iarbă ca s-o las să se odihnească. Deasupra mea era un cer spălăcit, fără nici un nor. În jur, spațiu gol și arid. Mi-am amintit de un tablou cu ramă albă pe care-l văzusem undeva. Uitasem unde, în schimb fiecare amănunt al lui îmi era viu în minte. Mai ales copacul. Un copac aproape mistic, semănând cumva cu acele siluete ale lui El Greco despre care nu știi niciodată dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era cea dintâi dovadă a iubirii ei. Într-o duminică însorită, pe când prânzeam cu Mihaela în camera mea, ne-am pomenit cu o păsărică zburind deasupra capetelor noastre. Intrase pe fereastra larg deschisă și, după câteva evoluții sprintene, poposi pe rama unui tablou. ― Uite, o ciocârlie, strigă Mihaela plăcut surprinsă, gata să bată din palme, dar paralizând gestul ca să nu sperie pasărea. ― Nu-i ciocârlie, i-am spus, cred că e cinteză. ― Ce drăguț din partea ei că ne-a făcut o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încetat să mai întărească Rama și s-a întors la Tirța. 22. Împăratul Asa a chemat pe tot Iuda, fără să lase la o parte pe cineva și au ridicat pietrele și lemnul pe care-l întrebuința Baeșa la întărirea Ramei și împăratul Asa le-a întrebuințat la întărirea Ghebei lui Beniamin și Mițpei. 23. Toate celelalte fapte ale lui Asa, toate isprăvile lui și tot ce a făcut și cetățile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
se numea. Vietatea minunată Căzută de pe o stea. Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Codrul - (pastel) Pe o splendoare de cărare, Pe o alee surprinzătoare Cu copaci care de care Ce se-ntind pân’ la o intrare... Vezi o ramă, o pictură; și e de nedescris! Ce verde din natură! Și-i aprins! Vietăți cu aripioare Și altele excepționale ! Cucu’ cântă bucuros, falnic, și-i lăudăros ! O albină muncitoare zumzăie din floare-n floare ; Pe-o pășune sar grămadă, Țopăind
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
lume mai știe ce, cum și cât va fi fost surfilat, inter textuat, pastișat și parodiat la MC din arsenalul lui Bolintineanu, Alecsandri, Alexandrescu, Conachi, Heliade, Anton Pann, Eminescu, Macedonski, Coșbuc, Văcărești (bașca Barthes, Greimas, diegesis, actanți & Co), într-o ramă țintuită de Dimov, Brumaru, Foarță. Chiar: o mai fi auzit careva din adolescenții de azi de melcul lui Antim, învățăturile lui Neagoe Basarab și biblioteca stolnicului Cantacuzino? Haideți să încercăm! Ce-ar fi să lepădăm pentru câteva minute morga academică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Smitten) e singurul personaj de aici ieșit din comun. Noi, ceilalți, suntem persoane banale, care se îmbracă obișnuit și pot trece neobservate. Aseară, Theo a apărut îmbrăcat în șalvari roșii și cu frac negru. Ne privea prin ochelarii săi cu ramă fină, fără să aibă aerul că ne vede, cu un dispreț politicos. Facem și noi parte din Europa pe care el vrea s-o arunce în aer! Nici n-ai zice că sub distincția lui decadentă se ascunde un suflet
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de ape roșii și scocuri și vaduri, pe care Maxențiu, ca un turist tragic, le vizita cu de-amănuntul, în fiecare zi pe alte climate. Pe acalmii înșelătoare sau pe tempeste înăbușite, le străbătea cu precauțiune, pășind ușor, vâslind cu rame noi, pentru a-și cârmi printre ele viața. Dar grija mare era ca totul să rămână acolo, în subsoluri, ca nimic să nu evadeze. Febra ar fi vroit s-o împiedice de a trece la termometru; un acces de tuse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
asta înainte. - Sssst! îi făcu Lina semn și o duse la ea în odaie. Acolo scoase din șifonier caseta misterioasă și-i arătă conținutul: cărți poștale cu Vergissemeinnicht de la Rim, o șuviță de păr 'fgatî cu o panglică într-o ramă de carton, de unde fotografia fusese scoasă. Era bucla lui Lică ștrengarul, care de-atunci crescuse la ioc. îi arătă la urmă o hârtie galbenă cu ștampile. Actul de naștere ai unui "prunc de sex feminin din mamă: Domnișoara Elena Gugiu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se gândi că pentru mama ar trebui un șal moale de mohair, pentru tata un ceas nou, iar pentru bunica... „Of! Ce să aducă pentru bunica?! „Dar pentru bunicul?”... Aa! Niște papuci de casă cu blăniță și niște ochelari cu rame aurii... și lipi repede scrisoarea, fără să spună ce își dorește și el. Uitase complet de el, gândindu-se la ceilalți, și nici nu și-a dat seama decât chiar în Ajunul Crăciunului. Erau cu toții în camera de zi, în jurul
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
câte l-au scăpat din capcanele morții, își trece palma pe fruntea dungată de tulburătoare interogații și ofuri lăuntrice și, parcă neavând suficient aer, deschide fereastra încăperii sale de la etajul casei ce dă cu vederea spre zări și rămâne-n rama ei descheiat la piept, suplu, monumental. Aerul binefăcător și plin de aromele Buciumului ieșean dintre Teii fără pereche ai lui Eminescu și duioșia liricii lui Șt. O. Iosif (strada lui), din dealul vecin, îi umple mereu simțirea de dragostea de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ca trestia, cum spune feciorul anonim din urătura clasică a folclorului românesc pe care Virgil Gheorghiu l-a asimilat de prunc de la părinții săi. Și autorul remarcă: ‘’Drama lui Constantin Beccin e drama tuturor românilor Basarabiei’’. Savel Gheorghiță revine în rama ferestrei cu ediția românească, prefațată de Părintele Ioan Neculoiu (2008), volum în care partea a doua poartă titlul ‘’ Am luptat în Crimeea’’, deci unde a luptat nonagenarul colonel (r). Noi ne-am îngăduit să reproducem câteva rânduri, ca lectorul să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
verbal al asasinării i-a rămas viu în memorie ofițerului Savel și-l va purta în inimă cu tot martirajul prin care au trecut cei trei condamnați la moarte. Motive false după sistemul K.G.B-ist, leninisto- stalinist. Statuar în rama ferestrei de la singurul etaj al casei, Savel reflectează la demnitatea și tăria sufletească cu care au închis ochii cei trei eroi și martiri, întrebându- se în sinea lui de ce i-a întors cu spatele, că el știe că grupul Mareșalului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
persecutat din cauza atitudinii ostile față de regimul “democrat popular”, arestat în împrejurări spectaculoase și silit a îndura nu numai privațiuni de libertate dar și mizerii de tot felul, a căror înșirare, numai, ar necesita multe pagini”. Gheorghiță Savel, din nou în rama ferestrei, tot larg deschisă, pentru a respira mai ușor, rămâne tot meditativ, tot pe tăișuri de întrebări cu răspunsurile sumbre, și tot monumental deși, în finalul cărții nota înțelept : “Îmi vine să cred că răul are mai mare putere de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
țeastă și oftă admirativ : - Așa o șifonieră ! - Asta cât face, domnu’ David ? arătă clienta o oglindă. - Asta ? Asta nu-i ceva pentru dumneavoastră. Pentru dumneavoastră am eu altceva. Fain. Ovreiul trase un dulap și-i arătă altă oglindă, lungă, cu rama plesnită. - Asta-i ceva lux. Cristal ! zise negustorul, cu soiul de respect pe care probabil i-l impunea obiectul. - Și cât ai să zici pe ea, domnu’ David ? Ovreiul păstră câtva timp tăcere rămânând pe gânduri apoi, întrebător, rosti încet
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
clovn bătrân căruia îi place să spună lucruri ciudate. Într-o zi, i-a explicat tânărului custode că Dumnezeu e ce rămâne când tot ce ne e permis să vedem ne pare absurd, după care, cu ochii la pendula cu ramă de sidef din perete, a adăugat, între două accese de tuse: "Ceea ce am căutat eu, băiete, nu se află pe lumea aceasta. Sau nu se mai află". Julius îl ascultă fără să-l întrerupă. Foarte rar îi pune întrebări și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vor să-și umple singurătatea cu un deșert. Nu e caraghios? Pentru mine, nu există decât două soluții, băiete. Să nu mai știi ce vrei ori să nu te mai intereseze nimic. Se auzeau acum bătăile cavernoase ale pendulei cu ramă de sidef, din perete. Julius se foi, o vreme, stânjenit. Ar fi vrut să spună că orice șansă dispare abia după ce te dai bătut. Până atunci, poți să mai speri. Nu găsea, însă, vorbele cele mai potrivite. De aceea îi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nimic nu se compară, în mintea mea, cu tihna limpede a acelor zile. Soba de tuci duduia, răspândind o căldură plăcută care secera florile de gheață apărute noaptea în ferestre. După ce-și termina treburile, tata își lua ochelarii cu ramă de sârmă și se apuca de citit, în vreme ce eu mă căzneam să ghicesc cum funcționa ceasul deșteptător, care zornăia din toate măruntaiele de câte ori ciocănelul lovea pălăria de metal. Mirosul de cozonaci l-am descoperit după ce am venit în București. Casa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lupta cu pendulele, Monseniorul își va schimba preferințele de lectură. Pe urmă, a renunțat. A preferat să deschidă larg ferestrele bibliotecii pentru a urmări cum se formau, neliniștitoare, pe cer și dispăreau hieroglifele albe desenate de pescăruși, în vreme ce pendula cu ramă de sidef din perete măsura timpul cu o încetineală bolnavă. La câteva zile după asta, Maria a năvălit pe ușa bibliotecii. Îi sticleau ochii de răutate când l-a anunțat pe Julius că "bătrînul bețiv" nu mai colinda tavernele din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tinerețe În cine știe ce cabaret (n-o să uite niciodată clipa cînd Santiago, soțul ei, a spus că era distanța cea mai scurtă Între obrajii lui bucălați), părul lins cum poartă magnații În Grecia și În Argentina, bunăoară, ochelari de soare cu rame groase tot timpul anului, cam vulgar și cu pretenții de eleganță vărul Juan; era imaginea care i se gravase În minte și care o Înspăimînta, bietul văr... RÎsul copiilor Îi atrase atenția: scamatorul Începuse spectacolul. Și nu numai că Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încetișor fotografia de fața lui, o ținea cu amîndouă mîinile și Începu să-i pună Întrebări, ar fi avut cincisprezece ani, ți-ar plăcea să dansezi la cazinoul de la Ancón?, ce ți-ar plăcea mai mult și mai mult?... Dar rama de argint Îi Îngheța palmele și În orice caz nu era nimic de făcut: sigur că Bobby o să se ia la bătaie În altă parte și el Încerca să-și Închipuie că intra În cazinou, nici măcar asta nu mai Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
proeminent și-a fiecărei ape care șerpuia-n zare. L-am lăsat să converseze cu o româncă însoțită de prietena ei chinezoaică, foarte dornice să ne pozeze aflând că suntem scrii tori, și am înconjurat terasa ca să ajung la pano rama orașului. Și-acolo m-am trezit, singur pe toată latura din spre oraș a terasei, în fața ființei din muzeu! Era lipită cu omoplații de balu strada dincolo de care Torino, cu acoperișuri, ziduri și cupole, se-ntindea până la orizont. Pe fondul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unei ferestre acoperite cu obloane din scânduri putrede, buretoase. O singură aripă a oblonului se putea deschide ca să pătrunzi în interior. Jean a rămas pe pervaz, gata să se prăbușească la orice suflare de vânt, iar eu am sărit, prin rama gea mului încrustată cu bucăți tăioase de cioburi, în camera scufundată-n penumbră. Era un dormitor cu mobilă veche: un pat larg, o oglindă, un scaun, un gheridon. Deasupra patu lui, un raft cu cărți groase, delabrate. Singura ușă, pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
decât celelelate femei. -Ești așa de moale, șopti ea. - Te ador, i-am spus. -Și eu, mereu , mereu... Împingeam din ce în ce mai tare, iar ei îî plăcea din ce în ce mai mult. Se auzea un scârțâit subțire, ritmic, de undeva din rama patului. Nu mă așteptasem ca acest moment să fie atât de total pentru că nu o credeam capabilă de atâta dăruire. Știam că ne e bine împreună. Furtuna trecuse, dar și toate celelelalte și noi stăteam culcați unul lângă celălalt în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fost subiect intervievat; Weber nu-și amintea deloc de el. Și mai probabil, era unul dintre numeroșii cititori care nu înțelegeau că fotografiile publicitare și televizorul erau mijloace media unilaterale. Vedeau părul alb, rărit, al lui Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de le sare repede muștarul. O bagi în sperieți foarte ușor. Clătină din cap. Ceva lung și tăcut îl străbătu. —Seamănă. Seamănă mult. Dar sunt la ani-lumină una de alta. Weber își făcu de lucru cu ochelarii lui antici cu rame metalice. Își mângâie creștetul capului cu început de chelie. Mark își pipăi inconștient căciula. —Ea e singura? întrebă Weber. Mark se holba la el, fără să răspundă. Vreau să spun, mai e cineva care să nu fie ceea ce pare? —Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]