2,226 matches
-
aproximativ 40 de emu uciși. Cea de-a treia zi, 15 noiembrie, s-a dovedit lipsită de reușite dar până la 2 decembrie mitraliorii reușiseră o medie de 100 de exemplare doborâte pe săptămână, consumând aproape toată muniția. Meridith a fost rechemat pe data de 10 decembrie iar raportul său susținea 986 de victime și 9.860 de role consumate, o medie de exact 10 role per emu doborât. În plus, Meredith susținea că 2500 de păsări rănite ar fi murit în urma
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
1716 și prim-ministru. În 1724 Filip al V-lea a renunțat la tron în favoarea moștenitorul său, întâiul născut din prima căsătorie și s-a retras la palatul de La Granja. Șapte luni mai târziu, totuși, decesul tânărului rege l-a rechemat pe Filip pe tron. În timpul ultimilor lui ani, când era aproape senil, ea a condus întreaga politică a Spaniei, astfel încât să asigure tronuri în Italia pentru fiii ei. În anul 1731 ea a avut satisfacția de a-și vedea planul
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
anului următor. Primind informații că trupele bosniace slăbiseră, căpitanul din Stolac, Ali-pașa Rizvanbegović, a rupt asediul, contraatacând rebelii și împrăștiindu-le trupele. Spre Stolac fusese trimisă deja o nouă forță de la Sarajevo, sub comanda lui Mujaga Zlatar, dar a fost rechemată de Gradaščević la 16 martie după vestea unei ofensive majore plănuite de marele vizir. Campania otomană a demarat la începutul lui februarie. Marele vizir a trimis două armate: una din Vučitrn și alta din Shkodër. Ambele armate s-au îndreptat
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
ale opoziției. O cauză a înfrângerii pe care fostul premier nu părea dispus să o accepte a fost fără nicio îndoială și guvernarea autoritară din perioada 1917 - 1920 și persecutarea adversarilor politici. Pe 6 decembrie 1920, regele Constantin a fost rechemat pe tron printr-un plebiscit. Revenirea pe tron a regelui Constantin a nemulțumit atât populația elenă din regiunile aflate sub controlul armatei elene în Asia Mică, cât și a Marilor Puteri . După înfrângerea din alegerile parlamentare, Venizelos s-a autoexilat
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Sfântului Imperiu Roman cu coroana spaniolă ar fi creat un dezechilibru la fel de mare ca victoria Franței. Marlborough a obținut o victorie strategică în fața lui Villars, rupând liniile franceze de la Ne Plus Ultra și cucerind orașul Bouchain, dar a fost apoi rechemat în Marea Britanie la sfârșitul războiului, fiind înlocuit cu ducele de Ormonde. Britanicii, în frunte cu secretarul de stat Henry St John, au inițiat o corespondență secretă cu marchizul de Torcy, excluzându-i pe olandezi și pe austrieci din negocieri. Ducele
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
a lansa bombe atomice pe lumile sincronizate rămase acum fără apărare, distrugând întreg universul condus de Omnius. Dar acest plan necesită folosirea tehnologiei încă nesigure de pliere a spațiului, pentru a purta atacul înainte ca mașinile să aibă timp să recheme flota plecată către Salusa. Marea Purificare este încununată de succes, distrugând toate planetele lui Omnius în afara uneia, dar cu costul vieților oamenilor captivi pe lumile sincronizate. De fiecare dacă când armatele omenirii pliază spațiul pentru a ajunge la o nouă
Dune: Bătălia Corrinului () [Corola-website/Science/320730_a_322059]
-
se pierde 10% din efectiv, datorită nesiguranței principiului călătoriei, ceea ce duce la sacrificarea a miliarde de vieți. Oamenii nu reușesc să distrugă hipermintea Omnius de pe prima lume sincronizată, Corrin, deoarece cogitorul Vidad o avertizează despre contraatacul omenirii. Flota mașinilor este rechemată în jurul planetei, rămânând să o protejeze, înconjurată de armata omenirii și incapabilă să evadeze fără distrugerea creierelor din gelcircuite. În ciuda acestui fapt, Jihadul se declară încheiat, Marea Purificare terminându-se cu o remiză în jurul planetei Corrin. Această situație va continua
Dune: Bătălia Corrinului () [Corola-website/Science/320730_a_322059]
-
spre vest când, în 1716, a înființat Fort Rosalie pe locul actualului oraș Natchez, Mississippi. Noul guvernator, Antoine Laumet de La Mothe, sieur de Cadillac, nu a durat mult din cauza proastei gestionări și a lipsei de creștere în colonie. A fost rechemat în Franța în 1716, iar Bienville a preluat din nou conducerea, până când a fost înlocuit de noul guvernator, Jean-Michel de Lepinay, sosit din Franța. Lepinay însă nu a rămas multă vreme, deoarece Crozat a cedat controlul asupra coloniei și administrația
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
Cartier Francez al lui Bienville din New Orleans nu a fost inundat de Katrina. Orașul Biloxi a fost în schimb devastat, cu inundarea nivelului al treilea și cu intrarea barjelor în etajul 2 al hotelurilor. În 1725, Bienville a fost rechemat în Franța și a lăsat colonia pe mâinile lui Pierre Dugué de Boisbriant, urmat de Étienne Périer. Bienville și-a reluat postul din Louisiana în 1733. Acest ultim mandat avea să fie marcat de conflicte cauzate de deteriorarea relațiilor cu
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
spartană pentru a două oară în Atena, și Clistene împreună cu 700 de aristocrați din hetairă alcmeonida se exilează din nou. În absența căpeteniilor aristocrate, atenienii se răzvrătesc împotriva spartanilor și îi obligă să se retragă. Isagoras se retrage. Clistene e rechemat și is pune în aplicare proiectul de reforma. Reforma pornește de la o redefinire a corpului civic, pe care îl împarte după reședința în 10 triburi teritoriale. Vechile triburi tradiționale ioniene își păstrează doar atribuțiile de cult, cele 10 triburi devenind
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
asupra traficului maritim în Pont, Pausanias a cucerit și Sestosul, unde se instalaseră atenienii. În această fază a operațiilor spartane (477), atenienii au reacționat, trimițând o expediție sub conducerea lui Cimon, fiul lui Miltiades. Alungat din Propontida, Pausanias a fost rechemat la Sparta, unde, după câțiva ani, a murit în chip tragic. De aici înainte, pe cât se pare, Atena nu s-a mai aflat în bune relații cu Sparta, care, mereu în speranța de a deveni hegemon în Grecia Balcanică, a
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
interior, demosul destituie pe 400, și în 410, sunt restaurate instuțiile democratice. Victoria de la Kynosoura a ridicat moralul atenian, și în 410, Thasos, Bizantion și Perinthos au fost recucerite. Alcibiades, care a contribuit cu succes la recucerirea acestora, a fost rechemat la Atena. În 406 însă, după o victorie năvală lângă insulele Arginousai, o furtună a împiedicat strângerea de pe mare a trupurilor celor morți în lupta, și întorși la Atena, cei șase strategi învingători sunt judecați și condamnați la moarte, unul
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
pleacă în Spartă pentru a negocia condițiile de pace. Corintienii cereau distrugerea completă a Atenei, dar spartanii aleg să impună o pace extrem de dura: atenienii sunt obligați să distrugă Zidurile Lungi, au primit interdicita de a formă alianțe, și-au rechemat toți exilații, se vor limita la o flota de 12 corăbii. Ecclesia acceptă aceste condiții, și o garnizoană spartană se instalează în cetate pentru a se asigura de respectarea lor. O propunere formulată de Dracontides din Aphinia este acceptată, și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
energie electrică; timp de o săptămană s-a cerut ajutorul Centralei Tejo pentru a produce electricitate în scopul de a eluda problema de alimentare a rețelei de distribuție a orașului Lisabona. Foștii muncitori ai centralei,unii deja pensionați,au fost rechemați și,cu cunoștințele și experiențele lor, au pus din nou în funcțiune instalațiile Centralei Tejo,introducând cărbune pentru ultima dată în cazanul numărul 15.S-a reușit producerea a 1.200.678 kWh, o valoare care corespundea doar cu o
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
împrăștiată și demoralizată. De aceea Beaulieu a fost nevoit să se retragă spre nord în Tirolia, și să perlase cetatea Mantova sorții ei. După atât nenoroc Beaulieu s-a și mai îmbolnăvit grav nemaiputând dirija armata. De aceea a fost rechemat pe 21 iunie la Viena, înlocuit provizoriu de generalul de divizie Michael von Melas, apoi de Feldmareșalul Dagobert Sigmund conte von Wurmser ca general pentru armata în Italia, al cărei sediu nou a fost Trento. Beaulieu s-a retras la
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
din regulamentul acelei legi, Am decretat și decretam: Art. I. Se aprobă de Noi, demisia din cadrele active, ale armatei, pe data de 31 Decemvrie 1940, a ofițerilor de mai jos; repartizându-se că ofițeri de rezervă: În 1941, este rechemat în funcția de comandant al Regimentului 3 Infanterie Dorobanți. Cu acest regiment a luat parte la Bătălia pentru Nalcik între 17-28 octombrie 1942. În data de 28 octombrie 1942, Corpul 3 Blindat german avea în vedere lichidarea tuturor forțelor din
Simion Coman () [Corola-website/Science/315381_a_316710]
-
sultanul Suleiman al II-lea l-a exilat în Egipt. După câțiva ani, Ahmed Dede a plecat la Medina și apoi la Mecca, unde și-a petrecut restul vieții ca șeic al mânăstirii dervișilor "Mevlevi Hane". În 1700, a fost rechemat la Istanbul pentru a-și relua funcția de astrolog șef. Ahmed Dede a refuzat, din cauza vârstei sale înaintate. A murit la 27 februarie, 1702 la Mecca (azi în Arabia Saudită). A fost înmormântat în apropiere de mormântul lui Hadigea, soția profetului
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
durată mai lungă pe pământ străin, de aceea Malik-Al-Adil, fratele și succesorul, până la urmă al lui Saladin a reușit să-i reziste mai multe luni în fața cetății Toron, timpul tocmai necesar până când moartea împăratului Henric al VI-lea i-a rechemat pe germani acasă (februarie 1198). Ei plecau fără să fi putut măcar interveni ca să salveze Jaffa de la cucerirea ei de către Malik Al Adil (septembrie 1197). Stăpânirile francilor în Palestina se micșorau, astfel încât, cu încă un port-cetate, pierzându-se, totodată, și
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
Marii Armate, comisar imperial în Dalmația, guvernator al Ragusei și al gurilor Kotorului (1806). Este apoi guvernator al Veneției (1807), fiind numit conte al Imperiului (1808) și trimis în Spania, cu funcția de comandant al artileriei Gărzii Imperiale. Este apoi rechemat în Franța și participă la campania din 1809, fiind atașat armatei franceze „din Italia”, participând la bătălia de la Raab (pe 14 iunie), pentru a comanda apoi artileria Gărzii Imperiale la Wagram, unde supraveghează desfășurarea unei Mari Baterii de peste 100 de
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
iar la rugămințile Paulei de aprobare a nunții Adolf decide să-l trimită la moarte sigură, pe front - refuzul Reichului de a-l primi în familia Hitler grăbindu-i moartea, puțin mai târziu. Totuși, la începutului lui 1942 a fost rechemat ca medic militar în divizia/brigada Cossack (Brigada de cazaci persani a fost o unitate de elită formată în 1879 în Iran). Din august 1943, timp de o lună, și din nou din iulie 1944, a servit ca medic specialist
Erwin Jekelius () [Corola-website/Science/328930_a_330259]
-
reușește să fugă pe mare, deoarece, Sadokan, în loc să-și urmărească dușmanul său real, a rămas să apere populația satului, atacată pe mare de ambarcațiunile ușoare ale mercenarilor englezi. Cu toate acestea, recucerirea insulei este realizată. Pentru acest film, regizorul a rechemat aproape întreaga distribuție a serialului de televiziune filmat cu an mai înainte (cu excepția lui Carole André), de la Kabir Bedi, folosindu-se de popularitatea căpătată de acesta, Adolfo Celi în rolul rajahului englez James Brooke și Philippe Leroy în rolul portughezului
Sandokan rebelul () [Corola-website/Science/325971_a_327300]
-
înainte. Boioannes i-a oferit noului principe de Capua, Pandulf de Teano, liberă trecere către Napoli și i-a acceptat actul de predare în mai 1026. Aceasta a fost ultima campanie majoră a lui Boioannes. În 1027, el a fost rechemat la Constantinopol.
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
preluat controlul unei înălțimi strategice care aducea capitala Groznîi în raza artileriei ruse. Drept răspuns, președintele Mashadov a proclamat "gazavat" (războiul sfânt) pentru a se opune avansării armatei ruse. Legea marțială a fost declarată în Ichkeria și rezerviștii au fost rechemați sub arme. Guvernul rus nu a declarat însă legea marțială sau starea de urgență în Cecenia sau Rusia. În ziua următoare, forțele rusești au capturat strategicele Înălțimi Terski din vecinătatea capitalei Groznîi, alungându-i pe cei 200 de apărători ceceni
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
una dintre cele mai importante femei de la curte, iar tatăl ei avea o relație bună cu Condé. Aceste planuri au picat însă atunci când Claire Clémence s-a vindecat. În timpul Frondei prinților Mazarin a plecat în exil și nu a fost rechemat până în octombrie 1653. Orașul Orléans, capitala ducatului tatălui ei, a vrut să rămână neutru în războiul civil; magistrații din oraș au văzut ce făcuse războiul într-o zonă apopiată, Blaisons, și au vrut să evite aceeași soartă. Orașul a solicitat
Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier () [Corola-website/Science/323018_a_324347]
-
Moare mama lui, Aristeea Vorobchievici (1876-1940). iunie 1940 - În timp ce se afla la post în Germania este avansat colonel, se pare cel mai tânăr din armata română. 1940 - Membru al Academiei de Științe din România, Secția Militară. 1 sept.1940 - Este rechemat în țară, la împlinirea celor 3 ani de stagiu în străinătate, prevăzuți ca limită pentru un ofițer. toamna 1940 - Octav Vorobchievici primește comanda regimentului 53 infanterie-fortificații, destinat liniilor de cazemate dintre Focșani și Adjud. Dotarea regimentului este foarte proastă, provenind
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]