3,182 matches
-
faptul că Întreaga școală romantică germană, a „idealismului subiectiv sau obiectiv” a lui Kant „mută” cercetarea, „contemplarea” În „interiorul” ființei umane, „descoperind” sediul Celui Prea Înalt În intima și miraculoasa noastră „subiectivitate” și, mai ales, certificând Încă o dată curajul omului reflexiv, după secole de scepticism și materialism Încurajator și „distrugător” În același timp, de „a crede”! De „a avea nevoie”, ca de un prim sau ultim sprijin, de „El”, cel care a fost „la Începuturi” și pe care marii poeți „Îl
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cristalizării, se formează și se „adună” celelalte cristale - În cazul nostru, culturile succesive, istorice ale continentului nostru! -, dar, „cu o lovitură”, el Îmbogățește, diversifică și face infinit mai complexă intuiția și imaginea noastră despre om - omul creator de cultură, omul reflexiv. Astfel, „dionisiacul”, care În linii mari până la el Însemna mai ales - și sub presiunea bisericii medievale - negativul calităților umane, cele care se află În veșnică luptă cu cele „pozitive”, „diavolescul”, dizarmonicul - optică din care s-a ivit și conceptul de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de „păcat”, noțiune fundamentală a multor secole de credință, dar și de mentalitate -, sub pana tânărului filozof și clasicist de la Basel, „dionisiacul” devine nici mai mult, nici mai puțin decât „cealaltă valență” a omului, a omului nu numai creator și reflexiv, dar și a omului tout court. Și abia astfel, În viziunea cu adevărat revoluționară a filozofului, omul - Omul integral și anistoric - se „recompune” și prinde un „relief psihologic” remarcabil, dobândind alături de latura „armonică, apolinică, calmă” și pe cealaltă, neastâmpărată, jucăușă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
suflet excesiv de impresionabil cum e cel de poet care, În maturitatea vieții și a artei noastre, ne Îndeamnă să „rezistăm”, să creăm nu numai metafore sau construcții ademenitoare, dar să „creăm și timp”, acel timp specific, necesar creației ample și reflexive, armonice și expresive În cel mai Înalt grad, pe care o numim Operă! 12 ... Au trecut, iată, douăzeci de ani de când „locuiam la Paris”: eu posedam deja, din ’72 cetățenia vest-germană, iar Cristina, sosită la Paris În mai ’83, din
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de completare a frumoasei minuțioasei cărți, i-aș sugera domnului Theodor Codreanu câteva gânduri de completare: astfel, descompunerea (putrefacția) este un simbol alchimist, o poartă (sau o condiție) necesară înălțării la cer. De asemenea, oglinda nu admite doar un aspect reflexiv și un spirit narcisiac, ci și un element religios. Ambivalența simbolisticii oglinzii (laic și profan) pretinde similitudinea dintre creația naturală care e o imagine în oglindă a naturii divine. Oglinda spune adevărul "Cuique suum reddit" și "Întoarce fiecăruia ce-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Lamparia conține aforisme înscriindu-se într-o tradiție artistică puternică și cuprinzătoare, pe care o reprezintă, de altfel, în mod strălucit. Aforismul, o cugetare enunțată într-o forma concisă, memorabilă, este cu deosebire apt să marcheze sensibilitatea noastră estetică și reflexivă. În cultura română acest mod de comunicare cu publicul a fost ilustrat de Titu Maiorescu (el a început pe la douăzeci de ani o culegere pe care a intitulat-o Aforisme etice, estetice și critice; de altfel, el a și tradus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de măiestrie artistică de L. Blaga este minată, totuși, de ceea ce logicienii numesc "obscurum per obscurius" (Muscă, 1996, pp. 34), explicarea obscurului (specificul etnic, geniul național, duhul românesc) prin elemente la fel de obscure (matricea stilistică, inconștient colectiv, apriorism românesc). Întorcându-se reflexiv asupra sieși, Lucian Blaga își autocaracteriza propriul stil de cugetare filosofică - probabil pentru a contracara acuzațiile de misticism lansate împotriva sa - cu calificativul "raționalism ecstatic" (Ghișe, 1969, p. viii). Sub efectul lecturii filosofiei sale antropologice, în care chintesența omului este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în momentul în care aceste adaosuri lingvistice slave de sud au putut fi receptate. Prin urmare, nu se poate vorbi despre o a treia componentă etnică și lingvistică în etnogeneza românească" (pp. 10-11). Fără să fie atât de categorică, direcția reflexivă acceptă paradigma sintezei daco-romane la care adaugă și absorbția influenței slave. Însă, spre deosebire de militantismul vechii gărzi, noile discursuri dez-accentuează importanța simbolică a problemei etnogenezei, invitând mai degrabă la reflecții critice asupra modului în această chestiune a fost un rezervor identitar
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ce desparte noua abordare deconstructivistă de vechea paradigmă esențialistă este ilustrată și de sugestiile pedagogice: educația dogmatică, prezentă în manualele de istorie convenționale în imbolduri de tipul "DE REȚINUT", sau chiar "De învățat pe de rost", este înlocuit cu incitația reflexivă făcută sub forma "Să reflectăm!". Finalul lecției despre originea românilor este punctată cu o astfel de invitație reflexivă: "Să reflectăm! Ce este un mit etnogenetic și ce funcții îndeplinește el?" (Mitu et al., 1999, p. 9). Repetiția, ca mecanism elementar
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în manualele de istorie convenționale în imbolduri de tipul "DE REȚINUT", sau chiar "De învățat pe de rost", este înlocuit cu incitația reflexivă făcută sub forma "Să reflectăm!". Finalul lecției despre originea românilor este punctată cu o astfel de invitație reflexivă: "Să reflectăm! Ce este un mit etnogenetic și ce funcții îndeplinește el?" (Mitu et al., 1999, p. 9). Repetiția, ca mecanism elementar al învățării, până acum folosită ca instrument pedagogic de fixare a unor cunoștințe istorice cu încărcătură ideologico-identitară, este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încheindu-și lunga carieră de jumătate de secol. În locul ei este repusă în drepturile sale tradiționale formula "î.Hr./d.Hr.". Religia creștină, Biserica (Ortodoxă dar și cea Unită), credința răsăriteană, sunt teme ce apar recursiv și în celelalte direcții discursive (reflexivă, respectiv postmodernă) ocazionate de pluralizarea manualelor. N. Dumitrescu et al. (1999) include creștinismul ca element fundamental al "sintezei spirituale", ca dimensiune integrantă a "sintezei românești" (p. 11). Iar manualul redactat de S. Brezeanu et al. (2000) menționează "vechimea creștinismului la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românești după modelul instituit de politica europeană a regretului a fost Raportul final elaborat de Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (Tismăneanu, 2006). Spre deosebire de Raportul Wiesel, Raportul Tismăneanu nu își propune să angajeze trecutul comunist într-un proces reflexiv de analiză critică cu scopul de a înțelege realitatea trecutului (adică a ceea ce poate primi numele de "perlaborare clioanalitică"), ci urmărește o finalitate strict condamnatorie. Trecutul comunist este confruntat și răfuit doar pentru a fi pus la zid și condamnat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se poate oberva o amplă revizuire a memoriei colective, desfășurată simultan pe dimensiuni multiple, care merită pe deplin titulatura de "revoluție mnemonică". În mare, asistăm la o tranziție paradigmatică dinspre o memorie eroic-celebrativă a trecutului național monumentalizat către o memorie reflexivă post-eroică a unui trecut național deglorificat. Intrarea memoriei istorice românești în condiția postnaționalistă este parte a unui proces mai amplu de reconstrucție identitară pe aliniamentele unui ethos postnaționalist. Această vastă transformare consistă într-o serie de deplasări discursive simultane, pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
concepte din faimoasele sale Considerații inoportune, situația poate fi descrisă ca o schimbare de paradigmă, de la "istoria monumentalistă" selectiv sacralizată la "istoria critică", o istorie nu atât "judecătoare și acuzatoare" precum își dorește Nietzsche (1998, p. 176), cât mai curând reflexivă și meditativă. Manuale de istorie precum cele coordonate de S. Mitu (1999) și N. Dumitrescu (1999), crăpând și mai larg breșa deschisă de L. Boia (1997), au scos trecutul istoric românesc de sub aureola sacrosanctă care a circumscris-o. Deposedarea istoriei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
10, subl. n.). Adevăruri anterior enunțate apodictic în cadrul paradigmei esențialiste a identității naționale românești sunt acum tratate din noua paradigmă deconstructivistă ca mituri istorice. După cum am avut ocazia să evidențiem adineauri, cadrele rigide ale educației dogmatice sunt sparte prin incitații reflexive. În locul injuncțiunilor tradiționale care îmboldeau elevii la învățarea pe de rost, subiecții educației postmoderne sunt invitați la exerciții reflexive. "Să reflectăm" iar locul repudiatului "DE REȚINUT". De la revelații oraculare la scepticism profetic. În strânsă corelație cu tranziția de la un factualism
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
paradigmă deconstructivistă ca mituri istorice. După cum am avut ocazia să evidențiem adineauri, cadrele rigide ale educației dogmatice sunt sparte prin incitații reflexive. În locul injuncțiunilor tradiționale care îmboldeau elevii la învățarea pe de rost, subiecții educației postmoderne sunt invitați la exerciții reflexive. "Să reflectăm" iar locul repudiatului "DE REȚINUT". De la revelații oraculare la scepticism profetic. În strânsă corelație cu tranziția de la un factualism dogmatic de tipul apodictic la un regim reflexiv de interpretare relativă a trecutului avem și abandonarea credinței în natura
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
învățarea pe de rost, subiecții educației postmoderne sunt invitați la exerciții reflexive. "Să reflectăm" iar locul repudiatului "DE REȚINUT". De la revelații oraculare la scepticism profetic. În strânsă corelație cu tranziția de la un factualism dogmatic de tipul apodictic la un regim reflexiv de interpretare relativă a trecutului avem și abandonarea credinței în natura oraculară a istoriei, care a dăinuit în conștiința românească încă din primele scrieri istoriografice. F. Aaron (1835), spre exemplu, scria într-unul din primele manuale de istorie publicate în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost succesiv revizuită. În primul rând, prin introducerea manualelor alternative începând cu anul școlar 1997-1998, care au pulverizat discursul monofonic, în locul acestuia instalându-se polifonia discursivă în cadrul căreia se făceau auzite atât voci conservatoare și naționaliste, cât și voci reflexive sau chiar postmoderne. Conștiința istorică promovată de manualele școlare de istorie a fost ulterior dislocată din matca sa tradițională a statului-națiune și a ideologiei naționaliste începând cu 2004, când programele școlare de istorie elaborate de autoritățile statale au dizolvat practic
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecutului diferă, la rândul lor, în funcție de modul de abordare a trecutului. Pot fi identificate cel puțin două asemenea strategii confruntaționiste: a) stăpânirea/răfuiala, care se ramifică la rândul său în i) criminalizarea trecutului, și ii) demonizarea trecutului; și b) asumarea reflexivă a trecutului prin perlaborare. Acestora li se poate adăuga o a treia posibilă modalitate de gestionare a trecutului în memoria colectivă, sub forma de c) normalizare a acestuia ca urmare a trecerii timpului, a istoricizării, contextualizării și înțelegerii lui într-
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
administrarea trecutului Tipologia formelor specifice de administrare a trecutului Metodologia gestionării trecutului Emanciparea de trecut se produce prin: strategii evitaționiste politici ale amneziei uitare naturală ignoranță programată reprimare strategii confruntaționiste politici ale anamnezei stăpânire criminalizare condamnare demonizare exorcizare simbolică asumare reflexivă perlaborare autoexaminare critică normalizare istoricizare și contextualizare înțelegere comparativă Strategia evitaționistă se bifurcă în două modalități specifice de gestionare a trecutului problematic: i) prin instituirea amneziei programate politic, în special prin decretarea de legi ale amnistiei, prin care elita politică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
diabolizat, iar confruntarea cu trecutul a fost luată ca o modalitate de purificare simbolică a prezentului de povara necurată a trecutului comunist. Subjugarea trecutului prin criminalizare, judecare și condamnare nu este singura modalitate de reglare a conturilor cu trecutul. Asumarea reflexivă a trecutului (eng. Working through the past, germ. Aufarbeitung der Vergangen) presupune o continuă autoexaminare critică a trecutului (Olick, 1998, p. 548). Într-o luare de poziție datând din 1959, T.W. Adorno (1986, p. 115) pleda pentru o reglare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
printr-un act de conștientizare clară a acestuia. Ieșirea de sub "umbra trecutului" (Adorno, 1986, p. 115) se poate face doar prin asumarea critico-reflexivă a acestuia. Întrebarea care se cere a fi pusă este: a procedat statul român pe calea asumării reflexive a trecutului? Răspunsul nu poate fi decât unul categoric negativ: după tărăgănări prelungite și evitarea înfruntării, soluția de confruntare a trecutului pentru care s-a optat în cele din urmă a fost cea de criminalizare, judecare și condamnare a comunismului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fundamentată pe o sobrietate analitică și precizie terminologică, Raportul Tismăneanu reflectă mai degrabă o pasionalitate revanșardă de a pune la punct regimul comunist. Spre deosebire de condamnarea a priori a comunismului, comisionată politic de președintele României, și livrată de Raportul Tismăneanu, asumarea reflexivă a trecutului comunist presupune abandonarea gândirii maniheiste (în care comunismul reprezintă forța răului absolut iar non-comunismul reprezintă forța binelui absolut), a bicromiei (în care lumea este zugrăvită în alb și negru, în îngeri și demoni, disidenți și torționari) și a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
timpului, în scopul consolidării sensului de transcendent introdus de aspectul alethic al judecății / 301 4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane / 311 4.7. Ființa din perspectiva reflexivității temporale a ființării conștiente; ființarea conștientă ca ființare reflexivă temporal și deschisă către Celălalt; "semen" și "celălalt" / 317 4.8. Fenomenul reformalizării logos-ului; redistribuirea sensurilor predicative în "formele" logicii simbolice / 322 4.9. Fenomenul în-ființării / 333 4.10. Cercul reducției judicative / 346 4.11. Re-condiționarea temporală a subiectului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raportare la alte "unități reale", de existență? Preeminența ustensilică a lucrurilor ce alcătuiesc unitatea "lumii" (însăși "lumitatea" ei), despre care vorbesc, de pildă, Husserl, Heidegger și heideggerienii ș. a., se aplică înseși ființării umane concentrată în "practici" cu un sens pur reflexiv? Nu se sustrage aceasta preluării sale prin ceea ce, deocamdată, nu ne apare decât ca fiind ceva din ea însăși, anume prin "practicile" proprii? O altă problemă, desprinsă din cea tocmai formulată, ține de relevanța istoric-antropologică a practicilor omenești integrate într-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]