3,239 matches
-
integralism. Biserica nu constituia pentru el decît inspiratoarea valorilor morale ale vieții sociale. Partidul a jucat un rol determinant în acești ani nesiguri dar cruciali, între 1943 și 1945; în Sudul eliberat, creștin-democrații au participat la viața politică ce a renăscut, mulți dintre reprezentanții săi făcînd parte din guvernele Badoglio și apoi Bonomi. Între 29 și 30 iulie 1944, partidul s-a reunit pentru prima dată la Congresul de la Napoli pentru a adopta statutele și pentru a alege Consiliul Național, De
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politice de deschidere ale lui Robert Schuman în Tunisia și în Maroc, apoi acelea ale lui Pierre-Henri Teitgen, Robert Buron, Pierre Pflimlin. În 1962, după ieșirea sa de la guvernare, MRP-ul a eșuat în încercarea sa de a face să renască, la legislativele din noiembrie, o a treia forță: cu 8,9% din voturi și 36 de deputați din 465, nu mai avea puterea de influență. În urma Congresului din La Baule (1963), a fost introdusă strategia de grupare a centrului sub
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai înainte, revezi-ți înțelepciunea, dacă ai avut-o vreodată, întoarce-te la tine însuți, dacă ai avut totuși în tine ceva la care să te întorci, recunoaște tainele izbăvirii tale, prin care ai fost înnoit, prin care te-ai renăscut. N ai mai puțină nevoie acum de ceea ce ai avut atunci, pentru ca să te renască acum prin pocăință cele ce te-au născut înainte prin izvorul lor. Păstrează deplină rânduiala simbolului, păstrează adevărul desăvârșit al credinței. Crede în Dumnezeu Tatăl, crede
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
însuți, dacă ai avut totuși în tine ceva la care să te întorci, recunoaște tainele izbăvirii tale, prin care ai fost înnoit, prin care te-ai renăscut. N ai mai puțină nevoie acum de ceea ce ai avut atunci, pentru ca să te renască acum prin pocăință cele ce te-au născut înainte prin izvorul lor. Păstrează deplină rânduiala simbolului, păstrează adevărul desăvârșit al credinței. Crede în Dumnezeu Tatăl, crede în Dumnezeu Fiul, în Unul Născător și Unul Născut Domnul tuturor Iisus Hristos, Cel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
voi, să nu suferim vreo stricăciune la înmormântare, ci ne folosim de un obicei vechi și bun, acela al îngropării. Întreaga natură, spre mângâierea noastră, arată învierea viitoare. Soarele apune și răsare. Stele dispar și reapar. Florile se usucă, dar renasc. Arborii, chiar cei bătrâni, înfrunzesc din nou. Semințele, dacă nu sunt stricate, dau rod. Așa e și cu corpul nostru în lumea aceasta, ca și cu arborii, care iarna își ascund verdeața sub o aparentă uscăciune. 111 De ce s-ar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și noi primăvara corpului. Știi că aceia care-și cunosc sufletul apăsat de greșeli și-ar dori, mai degrabă decât ar crede, să nu mai fie nimic după moarte, căci ei vor mai bine să moară de tot, decât să renască pentru chinuri”. (Minucius Felix, Dialogul Octavius, XXXIV, 9-12, în PSB, vol. 3, p. 388 389) „... Chiar dacă s-ar găsi cineva în vreo infirmitate a trupului și va păzi învățăturile lăsate de El, îl va învia pe acesta întreg, la cea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Basarabiei, care nu putea să se deosebească de al României. S-a spus că momentul a fost imbold pentru grăbirea lichidării lui Ceaușescu. Cel care se îneacă încearcă să se agațe de o ultimă creangă, iar aceasta era Basarabia care renăștea din apele tulburi ale Prutului. Numai că "stăpânii", de oriunde erau ei, nu doreau ca Basarabia să aparțină României și nici România României! Orbeția politicienilor români și a intelighenției victorioase în 1989 a constat tocmai în incapacitatea de a distinge
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a unor pasaje și a apreciat mai mult ceea ce a realizat Wittgenstein, ajungând la concluzia că lucrarea lui este o „carte mare“. Pe de altă parte, speranțele oricum zdruncinate ale lui Wittgenstein că Russell va înțelege studiul său nu au renăscut în urma acestor discuții. Wittgenstein a acceptat totuși propunerea lui Russell ca acesta să scrie o introducere care va favoriza acceptarea spre publicare a unui manuscris extrem de condensat și încifrat, aparținând unui autor cu totul necunoscut.13 Textul pe care Russell
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai spun: acest "aici", atît de drag d-lui profesor, nu poate exista fără "prezumatul" dincolo. Dacă ține atît de mult, domnia sa poate să rămînă aici, unde demonstrează că îi este locul. 1.10. VIDUL Pe fondul sincretismului noii ere, renasc misteriile vechilor școli ale Antichității. Nu li se poate opune nici biserica, închisă în propria-i dogmă și amestecată în tot felul de intrigi politice, nici știința, încătușată în limitele materiei, ambele nemaiștiind cum să-i facă pe oameni întregi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Bourdieu, Georges Dumézil, Hannah Arendt, Simone Weil, Simone de Beauvoir, Margaret Mead ș.a., astfel încît, pentru prima dată, înțeleg ceva din ce vrea să spună sintagma "sfîrșitul filosofiei", deși nu pot fi întru totul de acord cu ea. Filosofia va renaște, alimentîndu-se din nou din nesecatele surse orientale, grecești și germane din perioadele lor de glorie. On revient toujours... Am observat că, în timp ce unii se străduiesc să clarifice adevărul, alții îl deconstruiesc, îl complică. De aceea tot rătăcim, iar progresul este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
universalizarea capitalismului liberal. În comunism, ele se chemau "svetloie budușceie", adică "viitorul luminos". Numai prezentul era mereu searbăd. Promisiunile acestea nu au nimic religios, ele se bazează doar pe tehnologie. Este un mesianism fără Mesia. Deși multe religii par să renască, și mă refer la islamism, daoism, hinduism și chiar la unele confesiuni creștine, lor nu li se atribuie nici un merit, deși este cunoscută legătura dintre învățăturile lor de bază și atitudinea față de sărăcie, de exemplu. Iar speranța unora ca religiile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
așteptat că într-o zi își va învinge frica și va ieși în stradă. Că sunt extrem de divizați, e o altă poveste. Nu-i unește decît supunerea față de Allah și ura împotriva Occidentului. Era de asemenea evident că în Asia renaște speranța, pentru că fermenta din nou cultura speranței pe care au creat-o de milenii. Pare că lumea se pregătește să intre într-un nou ciclu lung al istoriei sale și că portdrapelul său trece din Occident în Orient, unde ființează
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
reprezintă cei doi poli ai gîndirii umane. Succesiunea lor la putere scrie istoria umanității. Occidentul a dominat în epoca modernă, impunînd "domnia cantității" (René Guénon) și a raționalității. Acum, acesta pare să se scufunde în propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații orientale. Numai că acestea nu mai sunt ce au fost în materie de spiritualitate, valorile și "valorile" occidentale reușind să se insinueze în străvechile matrici hinduse sau daoiste și să le modifice spiritualitatea. Cu excepțiile de rigoare, implantul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
masculin și a celui feminin, chiar dacă înfățișările concrete sunt diferite, în căutarea idealului androgin. Din acest punct de vedere, la putere se ridică din nou principiul feminin, după o lungă perioadă de patriarhat. Poate că e nevoie ca lumea să renască, de aceea "vălul lui Isis" este aruncat iar asupra ei, pentru ca bucățile răspîndite în luptă ale lui Osiris (principiul masculin) să fie recuperate și reîntregite, după milenii de lupte patriarhale. Mai curînd în Occident, aceste războaie au avut decisive conotații
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
bine sensul în care ne deplasăm. Occidentul a dominat în epoca modernă, impunînd "domnia cantității" (René Guénon), deturnînd sensul rațiunii de la cel de motivație la cel de calcul. Acum, el pare să se scufunde în propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații occidentale, pervertite însă prin implant mercantil lacom și pecuniar occidental. Relația dintre cei doi poli este una contradictorie, dar și complementară. Lumea în care trăim devine din nou bipolară: Chinamerica. Orientul începe cu Zero, Occidentul cu Unu. Rana
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
evreiești era o mărturie profetică împotriva degenerării morale a ființelor umane și a națiunilor. Auschwitz nu arătase doar ce era omul capabil să-i facă evreului, ci și ce era omul capabil să-i facă semenului său. Pentru Berkovits, Israelul renaște teritorial după genocid, ceea ce dovedește că Dumnezeu nu este absent din istorie și că, dimpotrivă, lumea pământească este menită să devină împărăția lui Dumnezeu. Genocidul nu este decât cea mai recentă și mai teribilă dintre ocaziile în care poporul evreu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Sovietice, cu 10 dolari bucata, pe mine mă strigau "Americanu'", probabil din cauza pălăriei și a pardesiului. Dar, cu toate acestea și multe altele, am simțit că sunt un popor vital, că istoria lor nu e întîmplătoare și că probabil vor renaște. Rușii pot răbda de foame, dar nu le iese din cap ideea imperială. Sunt creștini-ortodocși, pravoslavnici, mujici, au elite remarcabile în toate domeniile și niște ochi de un albastru înghețat, care învie cînd aud despre"Mama Rusia". Foamea lor principală
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
așteptat că într-o zi își va învinge frica și va ieși în stradă. Că sunt extrem de divizați, e o altă poveste. Nu-i unește decît supunerea față de Allah și ura împotriva Occidentului. Era de asemenea evident că în Asia renaște speranța, pentru că fermenta din nou cultura speranței pe care au creat-o de milenii. Pare că lumea se pregătește să intre într-un nou ciclu lung al istoriei sale și că portdrapelul său trece din Occident în Orient, unde ființează
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a dat sens diferitelor țări și popoare între răsăritul și apusul trăirii lor în ținuturile noastre. Nu în cele din urmă, e pământul din care s-au clădit și în care s-au prăbușit lumi, dar din moartea cărora au renăscut mereu alte forme de existență statală și societală. Din cenușa și paragina vechilor lumi, s-au reclădit în permanență altele noi. De fapt, vorbim de un ciclu al vieții și al istoriei, cu bucuriile și tristețile lui, împletind măriri și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ele, să se destrame și vraja împietririi. Sub bătăile inimii, care creșteau în intensitate, Europa a fost resuscitată din acest leșin cumplit. S-a reînnodat de fiecare dată firul vieții pe continent, chiar dacă a fost vorba de o altă Europă renăscută sub loviturile barbarilor (și anume: cea medievală). 3. IPOSTASURILE SINGURĂTĂȚII a. Povara turco fanariotă Decuplați de lume, prin locurile noastre s-au așternut doar drumuri secundare care se conectau la magistrale, asigurând o conexiune între ele pe mai multe direcții
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și modul în care ei i-au înfruntat pe americani mă face să cred că lumea nu a fost niciodată unipolară. Creșterile de prețuri la hidrocarburi au condus la acumularea unor fonduri imense în țările arabe sau în Rusia, care renaște. Împreună cu China, superputere recunoscută de-acum, acestea au creat fonduri de investiții ce cumpără din greu acțiuni la bănci și companii americane, aflate în derivă. Este a doua fază a globalizării, o mișcare inedită, o replică dacă vreți la globalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
din poziția de unică putere globală, considerăm că totuși China ar putea deveni o putere comparabilă, cu două condiții: să ducă la bun sfîrșit reformele economice începute, care înseamnă, de facto, o transformare sistemică, o renunțare la socialism, și să renască religia Chinei profunde, daoismul, una din cele mai mari și totodată mai puțin cunoscute religii ale lumii. O religie a misterelor, ce a permis elaborarea teoriilor politice care au dus la unificarea națiunii chineze și au asigurat continuitatea culturii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
globului. Acum cinci sute de ani era cea mai dezvoltată civilizație a globului, dar apoi a încremenit. Marx o descria ca fiind "o semicivilizație putredă, ce vegetează înțepenită în fălcile timpului". Acum, cînd împlinește 60 de ani de comunism, China renaște într-un ritm uluitor, iar lumea se cutremură sub amenințarea dominației sale. Cel mai mare program de construcții urba-ne văzut vreodată, cele mai mari investiții străi-ne, cel mai mare și susținut ritm de creștere eco-nomică, cea mai mare producție de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
într-o manieră credibilă și constructivă, printr-o abordare multilaterală și cooperantă? Poate ea să renunțe la mentalitatea de fortăreață asediată? Mai degrabă cred că rușii vor fi incitați să se opună în continuare americanilor și europenilor și că antioccidentalismul renaște în Rusia. Aces-te antagonisme reîncep să se vadă peste tot în lume. Problema nu este doar clarificarea relați-ei cu Washingtonul, ci și clarificarea poziției Ru-siei în Europa. Moscova își caută identitatea în Europa de sute de ani și încă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
prea tare. Pe ce temeiuri se bazează acest optimism, eu nu am înțeles. Preocuparea de bază a B.N.R., din cîte am reținut, este să atenueze amplitudinea faze-lor ciclurilor, o politică așa-zisă de "ambiguitate constructivă" (constructive ambiguity), aștep-tînd economia să renască pe baza "bunului-simț economic". Nu știu de ce (probabil acel animal spirit despre care vorbea Keynes e de vină), dar eu nu cred că va fi atît de ușor și cred că prudența băncii centrale e prea mare, că ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]