3,846 matches
-
vapor ; nemaipăsându-i nici de discreție, nici de prudență, riscând pentru un capriciu să fie văzută și să se compromită. Îi păruse totul șarmant, minus mirosul de muced pe care îl remarcase. Ce pretenții să ai de la o cameră mobilată ? replicaseși tu. Ea însă trăia o stare specială, nemaivăzând până atunci o cameră de holtei. Cel puțin, așa spusese. Și apoi confesiunile ei, în timp ce se așezase pe un scaun de pai împletit : că i-a fost dat să trăiască de timpuriu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toată agitația care să sesizeze înțelesul, indubitabil, îmi pare mie, și mereu actual pentru ceea ce aș vrea să numesc „trista soartă a României“... încă și mai neplăcut decât lipsa de ecou la fabula mea favorită ar fi să mi se replicheze ceva. De pildă, replica posibilă a amicului Victor : — Și eu, mon cher, ce altceva îți arăt de doi ani și mai bine ? Să intrăm odată alături de Aliați ! Bine măcar că te-ai convins și dumneata, chiar și în al doișpelea ceas
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și copil mic, și madam Ana, și cutii de pălării peste țucal... Oh, devine incredibil de vulgar și în ruptul capului n-aș fi crezut că norocul meu a fost atât de spart pe lumea asta... — Dar bine, i-am replicat de fiecare dată, toți prietenii noștri cum de au avut atâta curaj ? — Inconștiența nu este curaj, replichează el. într-atât s-a sălbăticit de boală și de ideile fixe ce-l împing spre neurastenie, încât imediat se repede să îți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și în ruptul capului n-aș fi crezut că norocul meu a fost atât de spart pe lumea asta... — Dar bine, i-am replicat de fiecare dată, toți prietenii noștri cum de au avut atâta curaj ? — Inconștiența nu este curaj, replichează el. într-atât s-a sălbăticit de boală și de ideile fixe ce-l împing spre neurastenie, încât imediat se repede să îți ție un discurs în toată regula. Se vede iarăși la tribuna unei societăți de binefacere și el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
propus să apelăm mai bine la ministrul Jorj Athanasiu. Ea însă mi-a adus pe loc argumentul imbatabil : nu te va servi, pentru că nu a făcut-o nici în ocazii mai simple ! Atunci nu voi mai apela la nimeni, am replicat eu, având senzația că mi se forțează mâna. A urmat o zi rece de ambele părți. Simt cu câtă neînțelegere sunt privit, ca un om foarte egoist, fără inimă și, desigur, în plus răzbunător. Cine se gândește cât mă poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
intervenției ? Ședeam toți pe aceleași canapele cu plușul bine întreținut, pândind aceeași ușă cu oglinzi de sus până jos și, în nenumăratele ei careuri, împărțite de muchiile aurite, ne zăream unii la alții fețele neliniștite. Având această viziune, mi-am replicat că eu nu pretind călcarea legii pentru mine, ci pentru altul : pentru un copil din flori, făcut la o vârstă crudă, și așa mai departe... Dar nu e mai de iertat intervenția unei mame, chiar cu o înfățișare ridicolă, precum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
De la tine nu aud altceva decât să ne adaptăm ! — Lasă... Nu te mai ambala. Faci din orice o dramă ! Ai o asemenea pornire de-a exagera... Renunțăm sau discutăm altă dată... într-o clipă, înainte ca ea să fi găsit replica următoare, înainte ca să fi ajuns să-i spună totul în față, direct, el va păși în vestibul, va întinde mâna spre sacul de sport, din cuier... Tocmai acum, când ea și-a călcat în picioare toate reținerile și se lasă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cele două categorii de factori (Sachau, 2007, p. 382). "Greșelile" lui Herzberg vizează includerea relațiilor interpersonale în clasa factorilor igienici și opțiunea metodologică de aplicare a tehnicii incidentelor critice. Latham (2007) sintetizează limitele teoriei: rezultatele obținute de Herzberg pot fi replicate doar prin aplicarea metodologiei utilizate de acesta. De asemenea, teoria favorizează manifestarea erorii fundamentale de atribuire. Latham evidențiază însă meritul teoriei igienă-motivație în practica managerială: trecerea în pragmatica motivării de la factorii igienici către munca în sine. Cele mai multe cercetări întemeiate pe
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
un „Of, Doamne!“ abia audibil, făcând o grimasă către Stella care, își închipuia el, împărtășea părerile lui în legătură cu „preotul lipitoare“. — Am auzit că te afli aici, se adresa preotul către Stella. Bună, Ruby. — Da? Asta înseamnă că a aflat toată lumea? replică Stella. E cel mai nou subiect de conversație la Băi? — Doamna Osmore mi-a spus, răspunse părintele Bernard, etalându-și surâsul fermecător. De fapt, îl înștiințase Gabriel la telefon, dar i se părea lipsit de tact să menționeze acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiilor: „Uită-te la Tom McCaffrey, nu se ține de droguri, nu vânează fustele, a intrat la universitate, e un băiat care o să răzbească în viață“. „Vânează fustele la Londra“, răspundeau uneori fiii admonestați. „Mă rog, dar o face discret“, replicau mamele, derutând prin aceasta simțul moral al vlăstarelor. E drept că Tom nu fusese văzut vânând fetele din Ennistone. Multe dintre virtualele „prăzi“ regretau acest lucru dar, cel puțin, erau cruțate de suferința de a o vedea preferată pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apoi pe această neprihănită făptură total nedumerită, scrutându-și conștiința. Acum ajunseseră aproape de Victoria Park și înaintau în ritmul mai ponderat pe care preotul i-l impusese cu hotărâre filozofului. — De exemplu, te consideri mântuit? Ce vrea să însemne asta? replică părintele Bernard. — Întâi răspunde-mi. Nu, bineînțeles că nu. — În tinerețea mea, urmă John Robert, oamenii obișnuiau să-mi pună această întrebare, ca pe un lucru foarte normal. Ba chiar credeam că o înțeleg. — Credeați că sunteți mântuit? — Nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Papuc. Se auzeau și glasuri. Alex îi recunoscu pe Brian, pe Gabriel, pe Pearl Scotney, apoi i se ivi în raza vizuală și blestemul ăla de preot în sutana lui. — Ce nerușinare! strigă Alex. — Mă rog, doar ai închiriat casa, replică George. De ce ai închiriat-o dacă detești s-o vezi locuită? — Am crezut că o să se mute în ea profesorul Rozanov. Alex regretă pe dată această revelație total inutilă. — Aha! făcu George. Pe urmă continuă pe un ton calm: Ferește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stabilea definitiv calificarea lui Tom și acceptarea planului său. Nu vreau ca fata să intre într-o lume de sexualitate vulgară. Vreau să i se respecte inocența. Vreau un aranjament simplu și clar, fără ...situații confuze sau falsă melodramă. Înțeleg, replică Tom, însușindu-și tonul măsurat al filozofului, că nu vreți să vă pierdeți timpul cu problema asta. Simt convins că aveți o mulțime de chestiuni mai importante de rezolvat. Doriți să terminați repede cu această belea și să v-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asta? Aș putea să te conduc prin oraș, să te prezint... asta-i tot, nu trebuie să te gândești la altceva. Nu mă gândesc la nimic... spuse Hattie. Părea să se sufoce de mânie. Nu făceam aluzii... Bineînțeles că nu, replică Hattie cu extremă răceală. Nu ne-am mai întâlnit până acum, din câte îmi amintesc eu? Nu. Te-am zărit doar trei secunde la Băi, în ziua aceea urâcioasă, când a nins. Cred că mai curând două secunde. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de supărat pe mine... nu știu cum de s-a aflat... imposibil să fi fost el... poate că, într-adevăr, au născocit... — Îți dai seama ce rău îngrozitor ne-ai făcut, lui Harriet și mie, ce rău cumplit, ireparabil? — Nu se poate, replică Tom. E o bârfă stupidă, insolentă, dintr-o fițuică locală. Toată lumea o să râdă. — Și-ți închipui că-mi place să se râdă de mine? Îți închipui că am să trec ușor peste faptul că m-ai făcut de râs, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noimă. Basarabencele rusoaice recunosc rareori că ceva are noimă în viața și în lumea răgățenilor. Totul aici e anapoda și greșit, atunci când nu-i de-a dreptul prostesc. Și ele nu pot să critice nimic fiindcă imediat li se dă replica: dacă nu vă place la noi, n-aveați decât să rămâneți acasă la voi!... Așa că basarabencele trebuie să tacă și să înghită. Dar asta nu înseamnă că dacă ele rămâneau "acasă", limba română ar fi fost cu ceva mai brează
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dată însă când se ivea vreo fată dornică să se apropie de el, se retrăgea, devenea distant, fără ca el însuși să știe sigur de ce se întâmpla asta. Nu crezi că viața e mai interesantă cu întrebări rămase fără răspuns? îi replică ea. Paul fu cât pe-aci să-i spună că da, e de acord cu asta. Cu condiția ca la întrebările respective să nu fii capabil să dai un răspuns. Nu să cunoști răspunsul, dar să-l treci sub tăcere
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să povestesc despre mine, îmi mărturisise într-o zi. Nu numai să povestească despre ea nu-i plăcea, dar, aș zice, în general vorbea destul de puțin. Iar dacă aș fi asaltat-o cu întrebări, sunt sigur că mi-ar fi replicat nici nu știu dacă resemnată sau scandalizată: Mă descoși fiindcă știi că nu mai am mult de trăit? Fiindcă așa era ea: suspicioasă, găsea peste tot în jurul ei semne prevestitoare de rele. Într-o zi, căzându-i ochii pe șosetele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încerc eu să pun lacăt pe inimă și pe gânduri, că ele tot o iau razna”. “Eu te-aș sfătui să faci câțiva pași spre locul tău de recreere și ai să vezi cum ți se limpezesc gândurile”. Nu am replicat nici într-un fel, ci am coborât din cerdac și am pornit spre prietenul meu din capul aleii din pădure - stejarul. Lumina de lună abia răsărită învăluia firea într-o horbotă stranie. Mergeam cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
voastre, care ar avea de efect o despoiere sau o însușire a veniturilor mănăstirești...> Fără a se speria de nota <guvernului împărătesc>, Cuza îi răspunse că în această chestiune nu este domnul românilor, ci <însăși România>, iar consulului englez îi replică într-o zi cu fermitate că aici nu-i vorba de nici o chestiune internațională, ci de pământul țării”. După ce am terminat lectura, am privit la bătrân. Ședea cu fruntea plecată, fără să dea vreun semn că ar fi auzit măcar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pe ușă, acțiune împiedecată de un nou grup tineresc pavoazat domestic cu plapume, perne și saltele. Dumneata ce dorești? M-a întrebat Savantul. Un fleac. O nimica toată. Un sfat despre acțiunea undelor Alpha prin intermediul cristalelor... Îmi pare rău, a replicat Savantul, dar acum mă ocup de cazarea studenților, de cantină, de burse, de fericirea acestor vlăstare ! Și a izbucnit într-un plâns sincer, bărbătesc, academic, întrerupt din când în când de intervenția a patru asistenți care îi ofereau o batistă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la un moment dat pe noi, cei din sală dacă am citit Biblia. Am ridicat unii din sală mâna. A întrebat: ”ați citit-o de mai multe ori, ați înțeleso?”. Unele persoane au răspuns că da. La care el a replicat: „Nu cred. Dacă ați fi citit și înțeles tot ce scrie acolo nu ați mai fi acum aici” (adică nu am mai fi avut nevoie de învățăturile sale în cazul în care noi am fi fost deja în posesia Învățăturii
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
încep să mă cred Robespierre? m-am întrebat. Pe cine aș trimite la eșafod? M-am gândit imediat la îmblînzitorii care-mi dădeau, rânjind batjocoritor, monedele înapoi și la mutra pe care ar fi făcut-o dacă le-aș fi replicat: "Dar nu vedeți că pe moneda asta e chipul meu?" După care aș fi zis trecătorilor: "Cetățeni, aduceți căruțe în care să încapă toți. Îi condamn să-și ghilotineze singuri cobrele". În noaptea aceea m-am simțit mai liniștit. Lucrurile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am întrebat de unde. "Cum arăți?", l-am întrebat odată și în clipa aceea mi-am dat seama că, în schimb, eu nu știam, de fapt, nimic despre el. Nici ce profesie avea, nici cum arăta. "De ce te interesează?" mi-a replicat după o lungă tăcere. "Așa.:. Aș vrea să nu fii numai o voce" am zis. Mi-a răspuns pe un ton, brusc, uscat: "Lasă, poate altădată". Era evident că nu-i făcea plăcere. Evita. De aceea nu l-am mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de dresori, trebuie să înțelegem asta. Altfel nu ne-am mai putea descurca, nu-ți dai seama? Cine ar păzi cîinii? Și dacă am alunga câinii, cine ne-ar apăra de cei care sparg becurile?" Adică tot de dresori, îi replica el. Nu vezi că aici duc toate firele?" Dar nu ajungeau la nici un rezultat și, treptat, a înțeles că ea începuse să-l urască. După una din aceste certuri, excedat, a făcut imprudența să spună la telefon unui prieten ceva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]