2,250 matches
-
de administrație, iar deciziile sunt stabilite la acest nivel. Colaborarea, spiritul de inițiativă, capacitatea de a lua decizii, interesul față de școală etc. sunt mult mai intense în școala din urban decât în mediul rural, unde predominantă este o stare de resemnare. Este posibil, așa cum afirma și directorul școlii din municipiul Bacău, ca, datorită riscului restrângerii activității, cadrele didactice să colaboreze mult mai bine în scopul atragerii de elevi și menținerii posturilor. Principala problemă cu care se confruntă școlile în ceea ce privește colectivul de
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
sunt analizate costurile provocate de criză și potențiale beneficii care ar putea rezulta. Din nou, încercarea de depășire a crizei prin negociere este acut determinată de resursele interioare și de definirea evenimentului declanșator de către cei afectați. Negocierea poate sfârși prin resemnare, situație în care schimbarea nu a fost acceptată, ci asumată; e) adaptarea - reprezintă depășirea situației de criză în mod funcțional și acceptarea schimbărilor necesare. La acest moment, ciclul crizei a fost parcurs, individul dezvoltând abilități noi, pe care le va
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
colind până la bocet și blestem sau la rezonanțe baladești pe motivul Iancului. Un ciclu de elegii, închinate satului patriarhal ce se stinge mocnit într-o vatră ancestrală neîntreținută azi cu credință, este Satul care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși sensul dumnezeiesc dătător de viață pare să fi dispărut. Un sentiment al zădărniciei învăluie suflul existențial al ființării. Aceleași mâhniri ale unei însingurări voite se degajă și din ciclul de catrene Efulgurații, în care poetul, retras dintr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
de a doua cărți, Cetatea mea (1939). Simbolismul întârziat (ploaie autumnală, nevroze, ftizie, solitudine apăsătoare) este pătruns de câte o notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței și al resemnării universale și, pe alocuri, al posibilității de regenerare morală, sprijinindu-se și pe o prozodie zbuciumată și stranie în manierismul ei. O tentativă de înnoire, de abandonare a tonurilor întunecate și a imaginilor sumbre, se remarcă în volumul Pe drumuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
pentru ce n-ar exista și un Criticism Fiction? Să ne situăm deci în această perspectivă nu mai puțin utopică și să începem prin a ne întreba la început care sunt cauzele menționate de autor pentru a ne explica pasivitatea, resemnarea, capitularea totală a locuitorilor acestei nenorocite insule unde cartea de căpătâi ar trebui să fie De la servitude volontaire a lui La Boătie. Nici un singur gest de revoltă: nici o contestare, afară de aceea cu desăvârșire simbolică și gratuită a eroului cărții. Bujor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu mai puțin ambigue. Cazul Constantin Noica, emblematic și simbolic, pune în cea mai vie lumină atât drama, cât și amoralismul acestui proces. Analiza s-a dorit cât mai rece și obiectivă, lipsită de orice spirit partizan sau iconoclast. 2. Resemnarea istorică, pasivitatea, renunțarea la orice rezistență, prin recunoașterea generală a situației ireversibile. Constatare trăită cvasiunanim sub forma unui mit colectiv. Fenomen capital, de esență, al societății totalitare. El explică, în cea mai mare parte, întregul comportament moral și social, riguros
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un caz și-n altul a fost, din punctul nostru de vedere, catastrofal. Grupurile de partizani care au luptat până prin anii '50 au fost pătrunse de același mit american. Apoi s-a așternut o tăcere grea, o disperare mută, o resemnare dureroasă, chinuitoare. Această stare de spirit a dus treptat, dar destul de repede, la convingerea, tot mai răspândită, că situația nu se schimbă. O convingere, o experiență milenară, o resemnare ancestrală, era din nou reconfirmată. Ea explică multe, foarte multe capitulări
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Apoi s-a așternut o tăcere grea, o disperare mută, o resemnare dureroasă, chinuitoare. Această stare de spirit a dus treptat, dar destul de repede, la convingerea, tot mai răspândită, că situația nu se schimbă. O convingere, o experiență milenară, o resemnare ancestrală, era din nou reconfirmată. Ea explică multe, foarte multe capitulări și compromisuri. Ne exprimăm cât mai eufemistic cu putință. Nu dăm verdicte, nici note la purtare. Vrem doar să înțelegem o realitate crudă și dură. Atât și nimic mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aparatului represiv individul era lipsit de orice apărare. El a fost transformat în tipul uman al dezarmatului perfect, integral, incapabil de cea mai mică rezistență. Nu vreau acum să speculez (deși faptul este posibil) pe tema fatalismului nostru congenital, a resemnării mioritice etc., etc. în definitiv, raportul de forțe în Miorița este doar de doi la unu. Deci partida putea fi jucată. (O opinie strict personală: ciobanul putea rezista, lupta, avea în orice caz o șansă; nu-i pretinde nimeni să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o schimbare reală de sistem socio-economic. Cât timp această situație nu se schimbă, mitul funcționează în mod inevitabil. El confirmă și acoperă de fapt o sumbră realitate obiectivă. Ea apasă în continuare conștiințele românești, le condiționează, le influențează în sensul resemnării, pasivității și defetismului: nu se poate face nimic, nu este nimic de făcut. Nu discut acum de ce o schimbare radicală n-a fost, deocamdată cel puțin, posibilă. Constat doar că noua clasă nomenclaturistă română la putere cu garnitura sa a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la începutul ocupației sovietice și instaurării regimului comunist), era, din nefericire, lamentabilă: o foarte slabă conștiință civică, o lipsă de convingeri democratice profunde și mai ales militante. O conștiință de tip liberal nu exista decât în puține cazuri, repede reprimate. Resemnare și disperare generală că nu ne salvează... alții. Americanii nu vin. Plus tradiționalul reflex politic românesc: de a fi mereu, oricum și oricând, cu guvernul, la putere. De unde doar aparent uluitoare schimbări la față, oportunisme și cedări. Aproape nici un crez
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
complexul permanent de culpabilitate care-i trădează. Au existat mai multe soluții: în situația cea mai frecventă: uitarea; nimeni nu vrea să-și mai amintească de trecutul său. Un altul, destul de obișnuit, este un amestec foarte specific de cinism și resemnare, de raționament istoric și invocare a necesității. Cei mai (aparent) fanatizați recurg la alibiul și argumentul legalist patriotic: nu și-au făcut decât datoria; au executat ordine; au aplicat și apărat legi și regulamente; s-au luptat pentru interesele culturii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
alături de alte texte, nu lipsite de unele contraziceri (într-un mod aproape involuntar) dilema esențială a culturii noastre: deschiderea spre universalitate, dar s-ar înțelege din subtext și regretul, imposibilitatea, fatalitatea de a nu o putea realiza. în orice caz: resemnarea și/sau refuzul de a realiza universalitatea după modelul goethean: Goethe acoperă tot, se deschide către tot și înțelege tot, afară de două lucruri, care aveau să fie esențiale lumii de după el: istoria și fizico-matematicile. Acestea sunt limitele lui. Iar ele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sau oficial, totuși, într-o astfel de atitudine de recuperare. Dar nici disperare, blazare ori pasivitate sceptică resemnată. Noua cultură va fi activă, energetică, militantă sau... nu va fi (aproape) deloc. Toate speculațiile, pretins filozofico-etnografic-folcloriste, despre pasivitate, fatalismul oriental și resemnarea mioritică și alte asemenea mistificări comode (deoarece ele scuză... multe) trebuie respinse cu energie. Nimeni nu poate dovedi, de fapt, că românului îi este refuzată, în mod structural și deci definitiv, combativitatea culturală. Totul este doar o problemă de clarificare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
generator de mari sentimente de umilință și inferioritate, după cum vom vedea. Ea a fost pusă și discutată de L. Blaga, de alții, tot în perioada anilor '30-'40. Un astfel de complex nu poate fi depășit nici prin revoltă, prin resemnare, prin recunoașterea umilă și pasivă a faptului împlinit, ci exclusiv prin ceea ce francezii exprimă prin formula passer outre. Cu alte cuvinte, să încetăm să mai fim obsedați, la infinit, de psihoza major/minor, dar nici să așteptăm, mesianic, o soluție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1955, 19; Nicu Caranica, Requiem pentru un „filosof”, „Destin” (Madrid), 1971, 21-23; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 188-192; Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., București, 2000, passim; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 105-109; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea Cavalerilor, București, 2002, 9-32; Manolescu, Enciclopedia, 42-43. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
cea augustă”, „cea aleasă”). Cartea este un bildungsroman scris la persoana a doua, sprijinindu-se pe câteva „simboluri potrivite”, pentru a sugera că „inițierea” în existență poate sminti sufletul, scufundându-l în experiență. Subtilul discurs epic vorbește despre singurătate și resemnare, despre orgoliul asumării acestora, luând uneori înfățișarea unui poem al solitudinii acceptate. Volumele Două părți cal și una vizitiu (1991) și Jocuri și zile (2000) cuprind nuvele și povestiri cu un personaj feminin comun. Eroina se confruntă cu răul, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
libertate, la acele ecouri îndepărtate dintr-o memorie care ne vine de altundeva, atunci nu putem să nu ne întrebăm dacă e chiar o întîmplare faptul că, într-unul din miturile noastre constitutive, un om își așteaptă moartea cu senină resemnare, ca pe o nuntă cosmică, sau dacă într-un salt peste timp tinerii adunați în Piața Universității, în 1989, strigau, cu neașteptată înțelepciune : Vom muri și vom fi liberi" ?... Dragostea fin de siècle "Romanul, micuțule, e locul unde găsești dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă vreme la Moscova. Cartea însăși e stupefiantă și răscolitoare. Un scriitor care își alege drept erou de roman un bad guy, un mercenar roșu-brun, care nu e fictiv, ci real, ba mai mult, contemporan, ba mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o cutremurare, un dezechilibru, o propulsie, deci o evoluție oarecare. Dar atunci cînd cei doi antagoniști sunt egali, sau percepuți ca atare, încleștarea lor e fără ieșire și lupta se eternizează. Se ajunge astfel la o formă de pasivitate, de resemnare, de așteptare, sau, pentru spiritele mai vioaie și mai chinuite, la căutarea unui "altceva". Aici intervin salutar gîndirea paradoxală și necesitatea terțului inclus, ca soluție, fie și provizorie, dat fiind că negația, în rolul său de opoziție esențială, e mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-alta atmosfera fabuloasă, ca și la Eminescu, ca spre a sugera universalitatea fenomenelor. Ținuta grupurilor totuși, vorbirea lor, e țărănească. În legănarea mulțimilor, în trecerea mecanică de la o atitudine la alta, de la deznădejdea cu bocete la plânsul înfundat și comuna resemnare, în toată această demonstrație de ceasornic arhaic care merge inexorabil, exterior și interior, stă vraja acestor poeme, al căror ultim sens liric este: inutilitatea reacțiunilor personale în fața rotației lumii. Strofele ingenioase, frazele apăsate și sentențioase slujesc admirabil scopului: Și-n
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Apare la N. Davidescu poezia plictisului duminical (Eternă duminecă) și a provinciei în decrepitudine, văzute prin lirismul caducității și al duioșiei grotescului: Crepusculul se stinge, și-nserarea Desfășură tăcutele-i vedenii Și-alungă, din grădină, orășenii Cu spatele boltit ca resemnarea. O babă însă și-o umbrelă veche Și pe-amîndouă cu putere-apasă Aspectul lor de veșnică pereche. Bătrână ca un lemn vechi de umbrelă Stă țanțoșe-n uscata-i nemișcare Alături de umbrela ei ce pare Rămân pe-aceeași bancă la o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu alta surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul rod,/ crescut pe o singură tulpină / dreaptă, susținută de / aripi de lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare de sine, neocolind presimțirea obsesivă a morții, primită cu resemnarea și liniștea înțeleptului care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se reazimă pe un picior. Casa e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
românești. Sarcasmul și umorul se îmbină pentru a evidenția lipsa, la noi, a sentimentului tragic: „La gurile Dunării, chiar tragedia națională/ Virează, când te aștepți mai puțin,/ în veselă serbare câmpenească” (La iarbă verde). Poetul acuză etica românilor, bazată pe resemnare și duplicitate, care pot lua forme carnavalești (ghinionul umblă îmbrăcat în noroc, moartea este îmbrăcată în rochie de mireasă). Moralistul ascuns în versurile lui V. este un ins incomod, greu de amăgit, al cărui discurs tranșant ia forma unui monolog
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
este primul nivel de viață care trebuie schimbat pentru a vindeca corupția. Ceea ce trebuie evitat, în mod absolut, și eventual combătut, explică Piercamillo Davigo, unul din protagoniștii organizației Mani Pulite, astăzi consilier al Curții Supreme de casație, este „dezinteresul și resemnarea cetățenilor”, deoarece ei „sunt terenul cel mai fertil pentru aderarea sau adaptarea la practica corupției”. Din acest motiv, a recunoaște și a analiza experiențele pozitive, a pune în circulație cunoașterea, a forma o bază critică de administratori și de cetățeni
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]