52,959 matches
-
comunicare a autorului, satisfăcută (dar numai până la un punct) prin intervențiile, confesiunile și dialogurile personajelor sale. În toate cărțile lui Octavian Paler există o voce multiplicată, un ego care se diminuează voit, ca să înregistreze alteritatea. Persoana întâi singular nu este rezervată unui anumit narator; prin ea se exprimă, pe rând, diferite identități, proiectate și explorate de un scriitor care știe să asculte. Când interlocutorul lipsește, Octavian Paler și-l creează, dedublându-se și purtând pasionante dialoguri interioare. Viziunea artistică nu mai
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
specialiști: istoricul, eruditul filolog clasic, degustătorul de sintaxă fără cusur își găsesc aici nu doar obiect de studiu cu fațete inepuizabile, dar și o adevărată sursă de delicii. ș...ț Dacă nu se acordă însă monopolul unei lecturi de castă, rezervată inițiaților devine legitimă întrebarea de forța de seducție a unuia dintre cei mai importanți scriitori latini nu acționează întotdeauna neîntârziat. Spre deosebire de majoritatea istoricilor din vechime care insistă asupra funcției moralizatoare a istoriei menite să ofere exemple urmașilor, Cezar nu simte
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
este spus este plin de miez. Există un plan paralel al confruntării reginei cu sine și cu publicul, un plan al raportului dintre tradiție și modernitate. Familia regală este prin excelență conservatoare, iar regina, mai mult decît toți, este foarte rezervată privind manifestarea afectivității în mod public. Trăind în cercul restrîns al familiei și conform unei educații care respinge afișarea sentimentelor, regina nu dă inițial curs dorinței poporului ca aceste sentimente să fie arătate. Lumea s-a schimbat și regina înțelege
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
monta patetisme mai mult ori mai puțin teatrale. Un "gol vibrant", o paloare a melancoliei, o elegiacă tandrețe sînt însemnele zonei d-sale sentimentale, ceea ce nu înseamnă o vlăguire, o compromitere a intensității, ci dimpotrivă. Cu cît tonul pare mai rezervat, mai resignat, cu atît stăpînirea de sine a eului confesiv se accentuează, cu atît sporește forța lăuntrică a discursului ce se supune la probe sieși impuse: "ispitită/ trecând cu tine/ prin golul vibrant/ pradă aceluiași ritm/ grație căruia de-atâtea
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
joase au apărut cafele, ceai și coniac. Din cel din urmă, numai Ștefan, Amina și un inginer italian căsătorit În Maroc de zece ani au gustat. Ștefan a fost cucerit de amabilitatea gazdelor, a privit către Amina, aceasta era foarte rezervată. A răspuns la o serie de Întrebări tehnice și Încălzit de cele două sferturi de pahar cu Metaxa a făcut ceea ce știa el cel mai bine, a venit cu sugestii și soluții tehnice foarte apreciate de arabi. S-a stabilit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
roșii în premieră în Piața Operei, Mircea Geoană vrea să arate că PSD a depășit complexul ideologic care l-a marcat în ultimii 20 de ani. Vrea să recreeze în mod artificial atmosfera de dictatură, să treacă fraudulos în spațiul rezervat disidenților autentici. În numele unei reconcilieri bizare, Geoană proclamă momentul iertării, plasându-se ostentativ în tabăra detractorilor condamnării comunismului. Astăzi nu am văzut la Timișoara vreo manifestare de bun-simț, ci de prost gust. O revoluție răsturnată, în care PSD, PNL și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
2008. De ani buni, Adrian Lustig își dovedește versatilitatea și hărnicia în literatură, televiziune, radio și cinematografie. , odiseea dulce-amăruie a unui român aspirant la naturalizare în Franța, este romanul care-l readuce în atenția lumii literare românești după o perioadă rezervată altor priorități. Pentru Genua Prolog foarte lung în care aflăm ce hram poartă Lionel, cum face domnul Claude o asigurare oneroasă, cum ghicește Esmé moartea cu bon fiscal și TVA inclus și cum se consolează femeile neconsolate din Nantes. Cântă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
covârșitoare rezultatul direct al presiunilor exercitate de Moscova, Bucureștiul fiind ultima capitala care a semnat declarația din 1948 împotriva iugoslavilor. "Noi nu uităm că românii au fost ultimii care au semnat declarația din 1948 și că poziția românilor era mai rezervată decât a altora", avea să spună la mai bine de un deceniu de la cele întâmplate ambasadorul iugoslav acreditat la București, Arso Milatovici. De fapt, pe tot parcursul crizei româno-iugoslave, ambele state se acuzau reciproc de provocarea unor incidente foarte serioase
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
exaspera", dar politețea o obligă să fie rezonabilă: Bine, intrați în sufragerie și scuzați-mă câteva minute. Îl aștept și pe soțul meu... Chiar voiam să-i cer domnului doctor un sfat, așa că... Doina intră în baie. Prelungi înadins timpul rezervat unui duș obișnuit, sperând ca din clipă în clipă să vină Teo și să o scape de obositoarea întâlnire cu duduia asta care nu găsise cel mai potrivit moment pentru vizită. Simona, rămasă în sufragerie, luă la început o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fie un caz contagios! Doctorul Ionescu a examinat-o și ne asigură că nu poate fi suspectată de așa ceva. Temperatura excesivă a pacientei reclamă câteva zile de internare pentru investigații. Așa ajunse profesoara Simona Deleanu într-o rezervă a spațiului rezervat maternității, fără să fie în situația expresă a ocupantelor din această secție. La una din vizitele de dimineață, doctorul Teodoru însoți grupul de medici și asistente. Văzând-o pe Simona, îi zâmbi ca la cineva cunoscut ocazional în tren. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Mona, vreau să vorbesc cu Teo... Doina nu mai spuse nimic. Îl chemă la telefon, cu glas tare, ca să audă și cea de la capătul firului: La telefon, domnule doctor, vă caută iubirea! Vrând, nevrând, Teo puse mâna pe receptor. Vorbi rezervat, cu prudență, evitând orice imprecație. Doar asculta. De la celălalt capăt al firului, cuvintele curgeau asemenea unei avalanșe, rostogolindu-se dureros peste sufletul lui greu încercat de această situație, din care nu vedea, cel puțin deocamdată, nici o ieșire. Viața lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
copiii fură vegheați de ochii atenți, binevoitori, dar străini de cauză ai unui sergent. Acesta nu găsi nici o cale de a încropi un dialog care să macine timpul celor doi flăcăiandri. Tăcerea pusese stăpânire pe întreaga incintă. Copiii se arătară rezervați. Singura scânteiere de bine, ce lumina încăperea, era zâmbetul binevoitor al lucrătorului Ministerului de interne. Rămași numai cei maturi în încăpere, Ina îi solicită colonelului posibilitatea de a-i adresa mamei lui Vișinel câteva întrebări. I se acceptă intervenția: - Te
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îndoiască nici o clipă că procesul va fi câștigat, cu siguranță, de către ei. Avocatul Mocanu reveni. Acesta privi mai întâi completul de judecată, roti apoi ochii peste întreaga asistență, adresă o privire încurajatoare familiei Georgescu și, făcând un pas în afara spațiului rezervat asistenței, începu pe un ton cald, prevenitor, alegându-și cu grijă fiecare cuvânt. Miza în acest fel să convingă completul de judecată de justețea afirmațiilor sale. - Domnule președinte, onorată instanță, stimați participanți la acest proces unic în felul său, pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și se îndreptă spre barou, rromii rămânând mai nedumeriți decât atunci când intraseră în sala procesului. * Avocatul Jan Mocanu, la rândul său, îi consolă pe Alex și pe Ina, spunându-le că procesul abia a început și că el are încă rezervate multe surprize pentru domnul avocat Diaconescu. - Jane, nu vrei să mergi la noi să ne deslușești sinuozitățile drumului spre capătul acestui proces!? - Aș face-o cu dragă plăcere! Am o foame, că aș mânca un bou și o sete, că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
devină membru al familiei sale. Mihăiță îi arăta o mulțime de jocuri, cânta la vioară, la pian, îi citea din cărțile sale preferate de lectură. îi plăcea de acest băiat care avea ochii atât de vii, dar care se arăta rezervat, atitudine din care se vedea că nu-l interesează preocupările lui Mihăiță. De altfel nici Mihăiță nu putea afirma că a reușit să pătrundă în lumea plină de mistere a lui Vișinel. La început mai greu, dar cu timpul Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
două luni și ceva, recuperând totul până la sfârșitul anului școlar, când am fost recompensat cu al treilea premiu din clasă. În clasele următoare ale ciclului primar am avut rezultate la fel de bune, ca abonat fidel la premiul III, celelalte două fiind rezervate colegilor Doina Preutescu și Bebe Crăciunescu, cărora le-am suflat în ceafă patru ani. Agentul patogen al hepatitei „A”, în evanescența sa, dă imunitate organismului, fapt constatat și de mine, dar în plus am devenit imun și la cântatul la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Uram timpul când nu o vedeam, considerându-l o pierdere la scară cosmică. Mama se arăta foarte Îngrijorată de schimbarea mea, care devenea tot mai vizibilă și forfotea mereu În jurul meu, neînțelegând Însă mare lucru. Vorbi și cu tata, care, rezervat cum Îi era felul, nu păru să acorde prea mare importanță acestui fapt. Într-o dimineață, În timp ce mă Îndreptam spre sala de clasă, Otilia m-a oprit pe hol și mi-a cerut să-i Împrumut, pentru câteva minute, un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zi de zi o muncă de rutină, care nu întotdeauna e plină de satisfacțiile așteptate. Nu era cazul celor două fete; ele abia pășeau în prima lor zi de activitate, după o vacanță scurtă, cu minusurile și plusurile ei. Timpul rezervat acelui binemeritat repaus fusese proiectat pentru fiecare din fete, după tipare diferite. În dimineața despre care vorbim, Olga urma să se prezinte la secția de chirurgie și Ina la ginecologie. Timp de mai bine de o săptămână, cele două prietene
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de a se afla în compania uneia dintre ele, îl urmărea ca o umbră. Șantierul însă îi mânca aproape tot timpul. Doar la capătul săptămânii ar fi putut petrece o oră la o cafea sau la o plimbare pe bulevardul rezervat promenadelor, cu o domnișoară. Își amintea, nu fără o notă de regret, că dăduse dovadă de o ușoară impolitețe față de Ina pe care o văzuse doar pentru câteva minute, atunci, în salon, când venise să-i schimbe bandajele, iar el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
kg, care țipă de-i asurzi pe toți când doctorul Pencu îi lovise de câteva ori cu palma fundișorul roz. Moașa se ocupă de igienizarea ombilicului și i l încredință Inei pe noul venit pentru a fi dus În camera rezervată nou născuților, aflată În preajma sălii de nașteri. În drum spre ușă, Ina o rugă pe Olga: - Pune-i tu mamei copilului o bentiță albastră cu numărul 21, eu am să merg puțin la direcție, după ce duc copilul. De dimineață mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
construcția încă neterminată. Nu ieșeau deloc afară pe punte, preferau să rămână în cabină ca să nu se trezească expulzați printre ceilalți, cei care nu-și cumpăraseră încă biletul. Toți așteptau. Singurul loc în care se mai muncea, pentru un bilet rezervat, era arca. Luis încercă să-și vândă obiectele din casă, dar nu i le cumpără nimeni, apoi mașina și casa, însă nimeni nu era interesat să cumpere. Acum se căutau plute, bărci, șalupe, chiar și vase, orice plutea pe apă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sens riguros și pur negativ: de unde anumiți autori au susținut că statul trebuie să-și reducă activitatea sa la minimum și să se abțină chiar de la a promova binele sau fericirea universală, pentru a nu invada larga sferă a libertății rezervată fiecărui particular. Neîncrederea față de formule ca «Stat providență» sau «regim paternalist», care tindeau să atribuie Statului o putere nelimitată, nu era desigur nejustificată, o lungă serie de experiențe n-a demonstrat prea clar, că aceste formule au fost adesea folosite
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sancțiune civilă, ci de asemenea o consacrare religioasă.” Fără o respectare a integrității familiei - natural și legal constituită, de acord cu sentimentele cele mai profunde ale sufletului uman - Statul s ar sustrage de la sarcina și misiunea sa. Desigur, sfera autonomiei rezervată familiei, ca și aceea recunoscută individului și altor entități, nu scutește Statul de datoria de vigilență, de coordonare și de integrare, care Îi aparține: de a exercita peste tot unde se Întinde puterea sa legitimă. Chiar și față de copiii născuți
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Ina. Durerile greu de imaginat ale Inei aveau să se curme prin aducerea unui băiețel blonduț, destul de bine făcut, care cântărea aproape 3,950 kg fără scutece. Olga îl preluă de la moașă cu gândul să-l așeze într-un pătuc rezervat noilor născuți. În acest timp, nu se știe cum, soțul Rafirei împreună cu o șleahtă de rromi pătrunseră până în preajma sălii de nașteri, în ciuda tuturor măsurilor luate de oamenii de pază. Nu putură să meargă mai departe. Holul era despărțit printr
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
I l-am dus, l-a văzut și în curând i-l voi duce să-l alăpteze. Acum și Ina și copilul dorm. - Eu aș putea să mi văd nepoțelul? - Cum să nu, la geamul acela, spuse ea arătând salonul rezervat noilor născuți, ceva mai târziu, e prea multă zarvă În secție și de fapt, cum v-am spus, acum doarme mititelu’. Eu nu plec de aici toată noaptea, așa că... - Bine, bine Olga, îți mulțumesc, îți mulțumesc! Nu dură mult și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]