KorAP: Find »[drukola/base=rimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...135 >

3,374 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

felul de lumini strălucitoare, cluburi de striptease, masaj suedez, multe ore de lucru pentru artișiti în Imber. Cîte ceva pentru fiecare. O să vă fac un tur. — Nu sînt artist. — Mai ia o pipă, gagico, și aprinde-mi și mie una. Rima luă pachetul de țigări și strigă: — Chiar îți poți permite? — Ai văzut portofelul. îmi pot permite orice, e bine? Aș prefera ca prietenul meu să fie ca tine! — Chestia cu mine e că dacă vreau ceva, nu-mi pasă cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
permite orice, e bine? Aș prefera ca prietenul meu să fie ca tine! — Chestia cu mine e că dacă vreau ceva, nu-mi pasă cît dau. Plătesc. La naiba cu consecințele. Ai o singură viață, așa-i? Vino la Imber. Rima rîse și strigă: — Și eu sînt cam la fel. Mergem la Unthank! strigă Lanark, dar cei doi nu dădeau semne că-l aud. își mușcă buricele degetelor și se uită din nou pe fereastră. Mergeau printre vehicule care se deplasau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să-și demonstreze priceperea depășindu-le. Lanark se întrebă cît mai aveau pînă la drumul spre Unthank și cum putea să oprească autocisterna. în plus, dacă mașina se oprea pînă la urmă, el îfiind lîngă ușă) trebuia să coboare înaintea Rimei. Dar dacă șoferul pleca luînd-o cu el? Poate că ei i-ar plăcea. Părea încîntată. Lanark se întreba dacă nu cumva epuizarea fizică și graviditatea n-o înnebuniseră. Și el se simțea epuizat. Ultimul lui gînd limpede înainte de a adormi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trezi într-o încremenire năucitoare și-i luă o vreme pînă înțelese unde se afla. Parcaseră la marginea drumului și în cabină, în dreapta, avea loc o ceartă. Șoferul spunea furios: — în cazul ăsta, poți s-o ștergi. — Dar de ce? întreba Rima. — Te-ai răzgîndit cam brusc, nu ți se pare? — M-am răzgîndit în legătură cu ce? — Afară! Cunosc imediat o curvă cînd o văd. Lanark deschise repede ușa și spuse: — Da, o să plecăm acum. Mulțumim pentru ajutor. — Ai grijă de tine, amice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
curvă cînd o văd. Lanark deschise repede ușa și spuse: — Da, o să plecăm acum. Mulțumim pentru ajutor. — Ai grijă de tine, amice. O să dai de necaz, dac-o să rămîi cu ea. Lanark se urcă pe margine și o ajută pe Rima să coboare după el. Ușa se trînti și autocisterna urui cu zgomot înainte, devenind curînd o luminiță printre celelalte luminițe care treceau șuierînd în depărtare. Rima chicoti și zise: — Ce caraghios. Părea chiar supărat. — Nu-i de mirare. Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dac-o să rămîi cu ea. Lanark se urcă pe margine și o ajută pe Rima să coboare după el. Ușa se trînti și autocisterna urui cu zgomot înainte, devenind curînd o luminiță printre celelalte luminițe care treceau șuierînd în depărtare. Rima chicoti și zise: — Ce caraghios. Părea chiar supărat. — Nu-i de mirare. Ce vrei să spui? — Ai flirtat cu el și a luat-o în serios. — N-am flirtat. Eram politicoasă. Era un șofer grozav. — Cum se simte copilul? Rima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Rima chicoti și zise: — Ce caraghios. Părea chiar supărat. — Nu-i de mirare. Ce vrei să spui? — Ai flirtat cu el și a luat-o în serios. — N-am flirtat. Eram politicoasă. Era un șofer grozav. — Cum se simte copilul? Rima roși și zise: — Nu-mi dai voie să uit de asta, nu-i așa? O luă repede la pas. Drumul trecea printre taluzuril largi și de mică înălțime. — Lanark, ai observat ceva diferit la trafic? întrebă Rima brusc. Nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se simte copilul? Rima roși și zise: — Nu-mi dai voie să uit de asta, nu-i așa? O luă repede la pas. Drumul trecea printre taluzuril largi și de mică înălțime. — Lanark, ai observat ceva diferit la trafic? întrebă Rima brusc. Nimeni nu merge în direcția opusă. — Așa era înainte? — Bineînțeles. A încetat acum cîteva minute. Și ce-i cu gălăgia asta? — Tunete, cred, zise Lanark după ce stătu să asculte. Sau un avion. — Nu, este o mulțime care ovaționează. — Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
neagră înfășurată în iederă. Vaierul sirenelor se auzea undeva în spatele lor, și mașini de poliție treceau în goană spre lumină și tunet. întreruperea din față părea blocată de o lumină orbitoare, iar vehiculele încetineau cînd se apropiau de ea. Curînd, Rima și Lanark ajunseră la o coadă mare de camioane și autocisterne. Șoferii stăteau pe margine, vorbind tare și gesticulînd, căci larma creștea la fiecare pas. Trecură pe lîngă un alt indicator: VEZI IMAGINEA DE LA PAGINA 391 DIN ORIGINAL :și, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
la o coadă mare de camioane și autocisterne. Șoferii stăteau pe margine, vorbind tare și gesticulînd, căci larma creștea la fiecare pas. Trecură pe lîngă un alt indicator: VEZI IMAGINEA DE LA PAGINA 391 DIN ORIGINAL :și, în cele din urmă, Rima se opri, își astupă urechile cu palmele și, prin mișcări ale gurii și scuturări ale capului, exprimă clar că nu mai vrea să meargă înainte. Lanrak se încruntă furios, dar zgomotul îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul, gîngăvitul, tremoloul, ciripitul și scheunatul. Se scurgea în pămînt și te izbea prin tălpi. Cu mîinile la urechi, Rima se întoarse și o luă repede înapoi, iar Lanark, după o clipă de ezitare, o urmă bucuros. La coadă staționau mai multe mașini și șoferii stăteau pe drum printre ele, căci te puteai adăposti de sunet în spatele camionelor. Un polițist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
urmă bucuros. La coadă staționau mai multe mașini și șoferii stăteau pe drum printre ele, căci te puteai adăposti de sunet în spatele camionelor. Un polițist tînăr cu o lanternă se adresa unui grup, iar Lanark o prinse de mînecă pe Rima și o trase să asculte. — O autocisternă a lovit un transportor de la Algolagnics, zicea el, la intersecția cu Unthank. N-am văzut în viața mea așa ceva - circuite nervoase întinse pe drum ca niște nenorocite de mingi de fotbal explodate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Era o intrare pătrată, înaltă de opt metri și ascunsă pe jumătate de o perdea de iederă. Polițistul îndreptă lanterna spre interior. O podea, sub un strat de frunze uscate, cobora în întuneric. — Eu, una, nu merg pe-aici, zise Rima ferm. Știți ce lungime are? îl întrebă Lanark. — Nu, domnule. Stați o clipă... Polițistul își petrecu lanterna pe zidul de intrare și dădu la iveală o inscripție ștearsă: PAIETONAL UNTHAN 00 ETRI Polițistul zise: — Un drum subteran cu o asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
la iveală o inscripție ștearsă: PAIETONAL UNTHAN 00 ETRI Polițistul zise: — Un drum subteran cu o asemenea intrare nu poate fi lung. Păcat că luminile nu merg. Ne-ați putea împrumuta lanterna? Ne-am rătăcit-o pe-a noastră, și Rima - această doamnă - e însărcinată, după cum vedeți. — Regret, domnule. Nu. — N-are rost să discutăm, spuse Rima. Refuz să intru acolo. — Atunci va trebui să faceți autostopul înapoi, în New Cumbernauld. Polițistul le întoarse spatele și plecă. — Ascultă, zise Lanark cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
asemenea intrare nu poate fi lung. Păcat că luminile nu merg. Ne-ați putea împrumuta lanterna? Ne-am rătăcit-o pe-a noastră, și Rima - această doamnă - e însărcinată, după cum vedeți. — Regret, domnule. Nu. — N-are rost să discutăm, spuse Rima. Refuz să intru acolo. — Atunci va trebui să faceți autostopul înapoi, în New Cumbernauld. Polițistul le întoarse spatele și plecă. — Ascultă, zise Lanark cu răbdare, trebuie să procedăm inteligent. Dacă o să folosim acest tunel, o să ajungem la Unthank în mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
gura tunelului pentru a scăpa de larma exploziei de afară, iar Lanark se opri brusc, arătă spre întuneric și murmură: — Uită-te la capăt! Pentru că ochii li se obișnuiseră deja cu negura, vedeau la adîncime un mic pătrat palid lucitor. Rima se prinse brusc de bară și coborî panta. El se grăbi în urma ei și-i luă brațul în tăcere, temîndu-se că un cuvînt spus greșit îi va anula curajul. Vuietul din spate se topi în tăcere și frunzele veștede nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
prin mijloc. — Dar dacă... dacă-i un puț acolo? — Oamenii nu construiesc pasaje subterane cu puțuri în mijloc. Dă drumul barei. Se orientară cu fața la lumină și se depărtară cu prudență, apoi Lanark simți că alunecă în jos și scăpă mîna Rimei cu un țipăt. Capul și umărul i se izbiră cu atîta forță de o suprafață densă, metalică, că rămase întins acolo mai multe secunde. Durerea căderii era mai puțin ascuțită decît frigul pătrunzător. Frigul pe care-l simțea pe mîini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
i se izbiră cu atîta forță de o suprafață densă, metalică, că rămase întins acolo mai multe secunde. Durerea căderii era mai puțin ascuțită decît frigul pătrunzător. Frigul pe care-l simțea pe mîini și față îl făcea să plîngă. — Rima, se lamentă el. Rima, îmi cer scuze... îmi cer scuze. Unde ești? — Aici. El se tîrî în cerc, pipăind pămîntul, pînă cînd mîna îi atinse un picior. — Rima...? — Da. — Ai sandale subțiri și stai pe gheață. îmi pare rău, Rima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
atîta forță de o suprafață densă, metalică, că rămase întins acolo mai multe secunde. Durerea căderii era mai puțin ascuțită decît frigul pătrunzător. Frigul pe care-l simțea pe mîini și față îl făcea să plîngă. — Rima, se lamentă el. Rima, îmi cer scuze... îmi cer scuze. Unde ești? — Aici. El se tîrî în cerc, pipăind pămîntul, pînă cînd mîna îi atinse un picior. — Rima...? — Da. — Ai sandale subțiri și stai pe gheață. îmi pare rău, Rima, te-am dus spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe care-l simțea pe mîini și față îl făcea să plîngă. — Rima, se lamentă el. Rima, îmi cer scuze... îmi cer scuze. Unde ești? — Aici. El se tîrî în cerc, pipăind pămîntul, pînă cînd mîna îi atinse un picior. — Rima...? — Da. — Ai sandale subțiri și stai pe gheață. îmi pare rău, Rima, te-am dus spre un lac înghețat. — Nu-mi pasă. Lanark se ridică; dinții îi clănțăneau, și se uită în jur: — Unde-i lumina? Nu știu. N-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Rima, se lamentă el. Rima, îmi cer scuze... îmi cer scuze. Unde ești? — Aici. El se tîrî în cerc, pipăind pămîntul, pînă cînd mîna îi atinse un picior. — Rima...? — Da. — Ai sandale subțiri și stai pe gheață. îmi pare rău, Rima, te-am dus spre un lac înghețat. — Nu-mi pasă. Lanark se ridică; dinții îi clănțăneau, și se uită în jur: — Unde-i lumina? Nu știu. N-o văd... n-o văd nicăieri. Trebuie să ajungem din nou la bară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să ajungem din nou la bară. — N-o să reușești. Sîntem pierduți. Corpul ei se afla lîngă el, dar vocea, joasă și posacă, părea că vine de la depărtare. — Sînt vrăjitoare, spunea ea. Merit asta pentru că l-am ucis. Lanark crezu că Rima înnebunise și se simți epuizat. îi spuse răbdător: — Ce tot vorbești, Rima? — însărcinată, zise ea după o clipă, tăcută, înghețată, în întuneric, rătăcită cu tine, cu picioare care s-ar putea să alunece, cu spatele care mă doare, merit toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
șlehte de asistente afurisite. N-o să fac asta! N-o s-o fac! — Spui asta acum, dar o să fugi cînd or să înceapă durerile. N-o să reziști. — Dar de ce să nu rezist? Pe tine-o să te doară, nu pe mine. Rima gîfîi și urlă: — Te bucuri! Te bucuri! Animal ticălos ce ești, te bucuri! — Tot ce spun, strigă el, te face să crezi că sînt rău! — Ești rău! Nu mă poți face fericită. Probabil că ești rău! Lanark se opri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se uită mai puțin la fața lui Lanark și mai curînd la semnul de pe frunte. Și el avea unul la fel. — Lanark, nu-i așa? întrebă el. Excelent. Eu sînt Ritchie-Smollet. Dădură mîna. Clericul își aruncă privirea în jos, la Rima, care stătea ghemuită pe călcîie și cu brațele odihnindu-i-se pe stomac. Dînsa este, deci, doamna ta? — Doamna, ironiză Rima cu dispreț. — E obosită, zise Lanark, și nu se simte bine. De fapt, o să nască în curînd. Clericul zîmbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Lanark, nu-i așa? întrebă el. Excelent. Eu sînt Ritchie-Smollet. Dădură mîna. Clericul își aruncă privirea în jos, la Rima, care stătea ghemuită pe călcîie și cu brațele odihnindu-i-se pe stomac. Dînsa este, deci, doamna ta? — Doamna, ironiză Rima cu dispreț. — E obosită, zise Lanark, și nu se simte bine. De fapt, o să nască în curînd. Clericul zîmbi entuziast. — Splendid. E formidabil. Trebuie s-o ducem la spital. — Nu! zise Rima cu violență. — Nu vrea să meargă la spital

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]