3,363 matches
-
tac-Take (Ionescu): „Ce-o fi având tacul ăsta, Sire? Iar dădui chix! - Dacă vrei să câștigi partida la sigur, poftim tomn Carp: asta Tak e bun!” (nr. 37, mai 1910). De multe ori, chix era folosit, în versificațiile umoristice, ca rimă pentru X: „Sperând să-i prinză, păgubașul/ Merge la secție. Dar.... chix! Don comisar zice: «Pungașul / Îl știu: este pungașul X!»” (Furnica, 51, august 1910, p. 8). Cu o asemenea lungă și frumoasă istorie, cuvântul merită oarece respect - măcar o
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
Colaborator Extern, colaborator extern După ce s-a plâns că i-a fost îngrădit dreptul la libertatea de exprimare, nefiindu-i permis să facă un duel în rime cu Mircea Badea și Radu Banciu, Mihai Bendeac s-a hotărât să publice textul. Cu riscuri uriașe, am ales să postez astăzi un text pe care noi, echipa iComedy, NU am avut voie să îl filmăm/difuzam. Pentru a nu
Autodenunț: Bendeac a publicat ”duelul Badea-Banciu”. Nu are niciun haz by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/66743_a_68068]
-
să postez astăzi un text pe care noi, echipa iComedy, NU am avut voie să îl filmăm/difuzam. Pentru a nu da apă la moară nimănui, am decis să înlocuim numele proprii ale celor două personaje care se ”lupta în rime”. Iată materialul. Apropo! Consider că, vizavi de felul în care se exprimă azi opiniile la posturile de ”știri”, noi am fost niște bieți mielușei. Bendeac își face rău singur, postând acest text. Poantele sunt slabe, iar dacă la televizor aceste
Autodenunț: Bendeac a publicat ”duelul Badea-Banciu”. Nu are niciun haz by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/66743_a_68068]
-
Iată materialul. Apropo! Consider că, vizavi de felul în care se exprimă azi opiniile la posturile de ”știri”, noi am fost niște bieți mielușei. Bendeac își face rău singur, postând acest text. Poantele sunt slabe, iar dacă la televizor aceste ”rime” erau salvate de hazul actorului, textul tipărit nu poate stârni decât milă. Și indignarea jurnaliștilor, care au altă perspectivă asupra libertății de exprimare. În realitate, Bendeac se află într-un contract comercial, pe mulți bani, ca să producă divertisment. Nu există
Autodenunț: Bendeac a publicat ”duelul Badea-Banciu”. Nu are niciun haz by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/66743_a_68068]
-
pentru a face reclamă unei vedete dinalt trust de presă. Dovadă că Bendeac și-a pierdut umorul: așa zisul duel: XXX -Sunt ”XXX”, ... acum mă știi bine Lumea vede showul meu că s-a săturat de tine Sunt intelectual, fac rime că Eminescu, Tu din trei cuvinte spui de patru ori Băsescu Ești un pamfletar, însă unul expirat CV-ul tău conține două bancuri și-un spagat Așa că dragul meu lasă-mă să te provoc Să văd care din noi e
Autodenunț: Bendeac a publicat ”duelul Badea-Banciu”. Nu are niciun haz by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/66743_a_68068]
-
Padina. Primul, datorită volumului Aide-mémoire (1989), al doilea grație faimosului Poem de oțel (1991). Cu aceștia mi se pare că seamănă Sorin Gherguț cel mai bine. Au în comun înclinația către ludic și către atrocitate, au în comun vertijurile de rime, au în comun, în sfârșit, structura voit confuză a poeziilor. Poezii? Foarte rar autorul le numește astfel. De obicei le spune, simplist, versuri. Adică fragmente. Din ce în ce mai mici. Infinitezimale. Parcurgând volumul Orice și urmărind apoi cuprinsul, veți avea surpriza să constatați
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
în viziunea lui Borges, precum o simplisimă ,ceașcă roză-n talie". Cum spuneam, în multe feluri poți recepta sensibilitatea poeziei lui Șerban Foarță, chiar și cînd ea pare că ține mai multe de o dexteritate lexicală în ritm scurt și rimă rară, dar asta depinde și de cultura și de disponibilitatea la emoție a privitorului tabloului. Sînt însă poeme cum e Ferestre în aprilie, de pildă, unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste scrise vreodată în limba română, pe care
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
frumos, ca niște vulpi șirete..., pentru că asta s-o știi de la Coșbuc: femeia e pe atât de frumoasă, pe cât de frumos se știe încinge! [(Criptogramă)] [...] Așa, asta-i treaba poeților. Vorba e numai s-o știi țintui bine într-o rimă, nu în mijlocul versului și las' de nu prinde". Țintuită la rimă, frumusețea întrulpă nu s-a prins, acolo a rămas, stîrnind nedumerirea generațiilor de școlari. * Tot Coșbuc, vizitat acasă la 16 februarie 1918, e găsit: "...în halatul de lucru, o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
Coșbuc: femeia e pe atât de frumoasă, pe cât de frumos se știe încinge! [(Criptogramă)] [...] Așa, asta-i treaba poeților. Vorba e numai s-o știi țintui bine într-o rimă, nu în mijlocul versului și las' de nu prinde". Țintuită la rimă, frumusețea întrulpă nu s-a prins, acolo a rămas, stîrnind nedumerirea generațiilor de școlari. * Tot Coșbuc, vizitat acasă la 16 februarie 1918, e găsit: "...în halatul de lucru, o flanelă descheiată (peste cămașă) și ruptă în coate, cu șoșoni drept
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
tragedie cu coruri de Friedrich Schiller. Următoarele reprezentații sunt programate duminică, 2 octombrie, vineri, 7 octombrie, duminică, 30 octombrie, la ora 19. „Schiller s-a apropiat prin această lucrare, concepută în anii 1802/1803 în versificație tragediană clasică - iambi fără rimă cu cinci picioare - de modelul tragediei grecești. După mai multe lucrări inspirate din motive istorice reale, autorul se afla în căutarea unui subiect ce urma să corespundă unei drame analitice, aidoma piesei Oedip Rege. Prin intermediul intervențiilor solului și ale corurilor
Agenda2005-39-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284227_a_285556]
-
opt, cu familia pe care și-o întemeiase între timp, cu campaniile militare în cavalerie, cu sejururile la Bologna, vor fi cele care îi vor dezechilibra financiar pe frații Alighieri, cu mult înainte de ultima lovitură dată de exil. „Dulci, plăcute“ rime de dragoste În primăvara lui 1283, exact după prima întîlnire, în timp ce se plimbă pe o stradă din Florența, Dante o vede pe Beatrice însoțită, cum se cade unei femei măritate, de două femei mai în vîrstă, iar ea îl salută
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
alte două destinatare. În roman susține că recursese la aceste femei ca la un fel de „paravan”, pentru a putea să-și țină ascunsă adevărata iubire și pentru a îndrepta în altă direcție atenția curioșilor din Florența; în realitate, aceste rime dovedesc că timp de cîțiva ani, după 1283, Beatrice încă nu apăruse în orizonturile lui sentimentale și poetice. În Viața nouă recurge la aceste expediente și la altele doar pentru că vrea să-și plaseze întreaga producție lirico-amoroasă sub semnul Beatricei
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
romanul). Imediat după ce a scris că le-a trimis sonetul multor poeți faimoși, Dante oferă o altă informație importantă. Spune că înainte de acel sonet se exercitase de unul singur în arta versificației („eu însumi încercasem arta de a vorbi în rime”), dar că se manifestase public doar cu acea ocazie. În fine, declară că a devenit membru efectiv al societății literare florentine în 1283. Coroborînd datele deduse din Rime cu informațiile presărate în Viața nouă rezultă o diagramă a carierei lui
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
singur în arta versificației („eu însumi încercasem arta de a vorbi în rime”), dar că se manifestase public doar cu acea ocazie. În fine, declară că a devenit membru efectiv al societății literare florentine în 1283. Coroborînd datele deduse din Rime cu informațiile presărate în Viața nouă rezultă o diagramă a carierei lui Dante ca poet în noua limbă, italiana, de la începutul deceniului opt pînă la jumătatea celui următor. Îl vedem într-o primă fază legat de versificatori de formație „curteană
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
începem?, am întrebat. Cu simbolistica, mi s-a răspuns. Nicidecum, am spus: începem prin a citi poezia. Doi: citim încă o dată poezia. Trei: arătăm cu degetul spre ce se vede în Dorință cu ochiul liber, de pildă, gruparea pe strofe, rimele, măsura și restul. Și așa mai departe. Masteranzii mei s-au simțit lezați de banalitatea demersului. Se aflau, în definitiv, după patru ani de facultate, nu mai erau niște începători! Și aveau ei ce aveau cu simbolurile. Până la care mai
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
el simțea traducerea ca pe un act hermeneutic major, ca italienist medievist credea că e obligatorie abordarea Divinei Comedii. Eram amândoi de părere că traducerea de poezie trebuie să fie cât mai fidelă formei (cât sacrificiu fiind necesar pentru păstrarea rimelor aproape de original era una din temele noastre vechi, începută în 1976 la o întrunire organizată de Irina Petraș, și soldată, din punctul meu de vedere, cu traducerea celor șapte mu’allaqate prin menținerea monorimei originale, chiar dacă uneori pe sute de
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
Liber Scalae, despre ascensiunea la cer a Profetului Muhammad, care circula într-o versiune latină. M-am bucurat deci să regăsesc aproape întru totul cuvintele sale, l-am reauzit parcă pe Marian Papahagi vorbindu-mi de teoria „firelor” trasate prin rime în Prefața Irinei Papahagi: „După cum îi plăcea profesorului Papahagi să spună în cursul seminariilor de lectura dantis, poezia medievală se scria ca în arabă, de la dreapta înspre stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși italienistă, în
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
pe Marian Papahagi vorbindu-mi de teoria „firelor” trasate prin rime în Prefața Irinei Papahagi: „După cum îi plăcea profesorului Papahagi să spună în cursul seminariilor de lectura dantis, poezia medievală se scria ca în arabă, de la dreapta înspre stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși italienistă, în laboratorul traducătorului, atrage atenția supra cuvintelor-cheie aflate în rimă: „Mă voi opri la primul cânt din Infern, unde avem o lungă listă de cuvinte care, deseori în rimă, conduc cititorul
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
Papahagi să spună în cursul seminariilor de lectura dantis, poezia medievală se scria ca în arabă, de la dreapta înspre stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși italienistă, în laboratorul traducătorului, atrage atenția supra cuvintelor-cheie aflate în rimă: „Mă voi opri la primul cânt din Infern, unde avem o lungă listă de cuvinte care, deseori în rimă, conduc cititorul nu numai din primul tărâm de dincolo, ci și de-alungul întregii călătorii. Cred că nu este inutil să amintesc
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși italienistă, în laboratorul traducătorului, atrage atenția supra cuvintelor-cheie aflate în rimă: „Mă voi opri la primul cânt din Infern, unde avem o lungă listă de cuvinte care, deseori în rimă, conduc cititorul nu numai din primul tărâm de dincolo, ci și de-alungul întregii călătorii. Cred că nu este inutil să amintesc centralitatea imaginii simbolice a pădurii, căreia îi sunt corelate pierderea și spaima. Substantivele care susțin această imagine a «patimilor
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
învenină/ creastă,/ ochi/ și carne,/ carnea-i prea cupidă,/ prea de tot velină,/ dintre sîni și coapse (că,/ altfel, nu-i cu cale!),/ carnea care toapsecă/ măduvile tale, -/ amin." Filadelful, depărtat strămoș acvatic, e pus într-o poezie care combină rime și ritmuri eminesciene cu armonii matematice: Cît mai fi-vei, în sodomul/ apei, neam cu omul,/ dulfe,/ pește glasnic și neorb, - / dă, tu, curs chemărilor/ noastre, cînd afund ne sorb/ ochiurile mărilor!" La fel, de citit - și de citat integral
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
etranjeră, în slujba căreia aș fi. - Oltean, de altfel, sunt pe sfert, mama născându-se la Mannheim (cu un cuvînt joycian: Mamannheim!), din alsacieni și levantini. - Dupa simpleroze și tautofonii au venit holorimele, care pot fi considerate un fel de "rime totale". Ce metempsihoza poetica ar putea urma după holorime? Ne recomandați " Un castel în Spania pentru Annia" și "Caragialeta", volume anunțate la Editură Brumar? - Dupa Holorime, logic vorbind, nimic. Cronologic, însă, poate urma orice: Un castel în Spania... că și
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
al unei specifice discipline ardelenești. O manieră a lucrului „bine făcut". Verbele se rînduiesc cu migală, sintaxa e șlefuită, figura sonoră e controlată cu atenție. Sonetul devine veșmîntul unui spirit ordonat (Cartea sonetelor). Nu mai puțin apar și cochetării ale rimei, mici frivolități prozodice care înviorează textul: mei / Vaidei, dor, mă / enormă, ulii-ții / uliți. La fel termeni ai lexicului local ce nu exprimă stîngăcia sau insuficiența expresiei, ci cultura acesteia, precum piesele unei expoziții etnografice: tuleiște, sperlă, firhonguri, corlan, corfă. Ambiția
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
la suprafață și nu distruge, cu o retorică a penalizării, formulele consacrate. În schimb, dislocă noțiunea de poezie, luându-i acesteia centrul de greutate și risipindu-l, pulverizându-l pe toată întinderea textului. Imaginile cardinale și seriile tematice, simbolurile, tropii, rima, ritmul dispar din pagină ca și cum și-ar fi dovedit tot mai mult inutilitatea. Constantin Acosmei se dispensează de ele treptat, evoluând dinspre niște "margini" mai convenționale (o ramă a tabloului) către un centru al lirismului prim. Două sonete deschid și
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
piedicilor care i se pun, sunt nenumărate în Nimic. Numai inventarul titlurilor dă la iveală câteva asemenea concetti de efect: Fiindcă refuz să mai scriu despre ce n-am trăit, scriu despre dimineața asta de septembrie '89 (singura concesie sunt rimele), se numește, de pildă, un poem. Cel de dinaintea lui, Poem foarte bun, cu tristeți satanice și un montgolfier al disperării, e în definitiv un nemaipomenit joc de societate literar. Și așa mai departe. Pot înțelege, la rigoare, motivele care l-
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]