4,067 matches
-
există un singur lucru pe care nu-l suport. Nu, ascultă-mă, Hideyoshi. Ai urechi să auzi? De-acum, începuse să țipe la Hideyoshi fără pic de respect. Nu părea să vorbească atât alcoolul din el, cât ceva care-l rodea pe dinăuntru. Hideyoshi, însă, îl trată ca pe un om beat, vorbindu-i aproape cu afecțiune. — Te-ai îmbătat, spuse el. — Ce?! scutură Genba violent din cap, îndreptându-și poziția. Ăsta nu-i un fleac, să-l lepezi dând vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
veți putea înțelege înțelepciunea de a mânca încet, atât pentru binele castelului, cât și pentru propria voastră sănătate. De asemenea, când vă aflați în adâncul munților și plănuiți să rezistați mult timp fără provizii, s-ar putea să trebuiască să roadeți orice - rădăcini sau frunze - numai ca să vă umpleți stomacul. Mestecatul pe îndelete se deprinde zilnic și, dacă nu vă faceți un obicei din asta, n-o veți putea face de bună voie, când va sosi momentul. Și, ridicându-se, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dat de un pămînt adînc; 6. dar, cînd a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o, și n-a dat roadă. 8. O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălța și creștea; și a adus: una treizeci, alta șaizeci, și alta o sută." 9. Apoi a zis: Cine are urechi de auzit, să audă." 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
a pălit; și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o, și n-a dat roadă. 8. O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălța și creștea; și a adus: una treizeci, alta șaizeci, și alta o sută." 9. Apoi a zis: Cine are urechi de auzit, să audă." 10. Cînd a fost singur, cei ce erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvîntul, și-l fac astfel neroditor. 20. Alții apoi sunt înfățișați prin sămînța căzută în pămînt bun. Aceștia sunt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, și fac roadă: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută." 21. El le-a mai zis: "Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniță sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeșnic? 22. Căci nu este nimic ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
cumpărat din piață doi cireși altoiți, care să-mi umple unele goluri din curtea și grădina mea. Când am devenit proprietarul casei, nu aveam decât un zarzăr uriaș spre partea sudică a gospodăriei, spre poartă. Acesta, de o vigurozitate extremă, rodea un car de fructe care nu-mi foloseau, fiind adesea nevoit să mă rog de vecini să mi le primească măcar ca hrană pentru porci. În această situație, am scos zarzărul cu pricina, plantând în pământul reavăn unul din cireșii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
amenințându-l în fiecare zi, înainte de a răsări soarele... și minunea, adică amenințarea, își producea efectul și scaiul respectiv scăpa netăiat. Mai târziu, când am sădit doi peri (existenți și astăzi) în timp ce unul, ceva mai mic în talie, îmi dădea roade din ce în ce mai multe, celălalt, crescut buiac nici gând nu avea. Înciudat, într-o dimineață, după ce am admirat puzderia de flori din pomul harnic, mă apropii de cel neroditor încă, spunându-i scrâșnit printre dinți: „Dacă la anul, pe vremea asta, nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
scrise cu limpezime și repede, chiar dacă de față se află și logofătul care îi spune ce să scrie...Acum însă am o tânguire în suflet, părinte. Poți să-mi spui care-i tânguirea? Să nu te superi, părinte, dar mă roade faptul că un mitropolit poate să facă, sau mai bine zis face, o „carte de blăstăm”... Care-i acel mitropolit și când a făcut blăstămăția? E vorba de mitropolitul Iacov, care la 19 aprilie 1760 (7268) face „ o carte de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Măjilor, care-i la doi pași de aici. Nu-ți miroase a pește, fiule? Nu știu dacă este vreun miros mai răzbătător decât cel de pește. Așa că adia pe când eram tocmai în celălalt capăt al Uliței Hagioaiei...Curiozitatea care mă roade este dacă trimișii domnești cu treburi de hotărnicie mai confundă Brăhăria cu Măjile. Dacă povestea Uliței Măjilor este lămurită, atunci ce ai de spus despre cele scrise de „Ianole ficiorul Vătățoaiei” în zapisul de vânzare întocmit la 18 septembrie 1697
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
care a avut nefericirea să se nască român. Totuși nene Trăienică, te știu băiat de gașcă și de aceea, n-aș vrea să închei această scriere fără să pun și eu o întrebare. Una mică, mică, micuță, dar care mă roade exact ca o pietricică în pantof. Ore de ce, în cartea ceea pe care o fluturi toată ziua, bună ziua, prin fața celor care vor să te asculte, carte pe care scrie „Constituția României”, stipulează taman la articolul 1, alineatul 3: "România este
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să nu mă pună naiba, să amintesc despre cea care poartă pantofi de ministră și nici de cea, care învață cu folos aritmetica numărării la Parlamentul României, că pot să scriu la modul artistic despre modul civilizat de a-ți roade unghiile, despre moda la cățeii fătați prematur, despre noutăți și tendințe în arta tatuajelor tribale din Papua și în plus despre politica democrată, a suflării nasului, direct pe marginea drumului, în caz de gripă porcină. Dacă vreau să mă fac
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a animalelor care produceau pentru export. Nici acum nu pot să uit, imensa milă pe care am simțit-o în aprilie 1997 când am văzut la televizor cum porcii, de la un complex de îngrășare, erau acum lihniți de foame și rodeau lemnele din gard. Unitățile fiind de stat, guvernului condus atunci de Victor Ciorbea i-a fost foarte ușor ca să le gâtuie, tăindu-le finanțarea. În anul 2000, când au ieșit de la guvernare țărăniștii, prin România deja fluiera vântul sărăciei. Din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ai mei...eu în mintea lor am rămas și o să rămân mereu domnișoara ... Catedrala sufletului meu Mă-ndrept spre tine pe cărări neumblate. Îmi frâng hainele în povârnișul dușmănos al stâncilor neatinse.Înalț strigătul războinic: -Hei, munților! Mă dor încheieturile roase în a voastră piatră! Mă tulbură ochii goi ai izvoarelor din adâncul nesecat din care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai trăia, nici dacă a murit... pur și simplu a dispărut, așa pe neștiute, precum o adusese moș Dumitrache, de peste deal. Casa se întrista și pereții cădeau, gardul ei îngrijit altădată, acum era doar o amintire, nici copacii nu mai rodeau. După o vreme am găsit numai locul revendicat de altă familie. El, moș Dumitrache, care păzise toate meleagurile acelea cu biciul în mână, croind în stânga și în dreapta pe cine nimerea, nu a avut parte ca măcar un copil, un nepot
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ne spună și nouă, copiilor viitorul. Moșul nu prea vroia, mereu amâna lucrul ăsta. Parcă știa lucruri, pe care noi, în mulțumirea aceea trecătoare nici nu le bănuiam. Și trebuie să fi suferit tare mult știind câte necazuri ne vor roade familia peste un timp, când el își va fi încheiat socotelile cu viața. Era o prezență parcă desprinsă dintr-o icoană veche, afumată de flacăra candelei: mic, negricios, cu un zâmbet încolțit veșnic în colțul gurii și mereu mirosind a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mijloc! Uneori m-ați derutat. Nu mai știam ce culoare are cerul. Ele s-au prins de mîini, sprijinindu-se și au pornit mohorâte, plecându-și capetele cu întristare. -Gândurile negre, ascundeți-vă după cele violet! Ați fost lacome! Ați ros o parte din inima mea! Pariez că nici nu știați de întreruperea programului „inimi pentru inimi”! E recesiune! Prietenele mele nechemate s-au făcut mici și s-au ascuns după cele înălțătoare. Într-un târziu, am terminat munca și priveam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și iată că în mijlocul pămîntului era un copac foarte înalt. 11. Copacul acesta s-a făcut mare și puternic, vîrful lui se înalță pînă la ceruri, și se vedea de la marginile întregului pămînt. 12. Frunza lui era frumoasă, și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele cîmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el. 13. În vedeniile care-mi treceau prin cap, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
care l-ai văzut, care se făcuse atît de mare și puternic, încît i se înălța vîrful pînă la ceruri și se vedea de la toate capetele pămîntului; 21. copacul acesta, a cărui frunză era așa de frumoasă și care avea roade atît de multe și în care era hrană pentru toți, sub care se adăposteau fiarele cîmpului, și în ramurile căruia își făceau cuibul păsările cerului, 22. ești tu împărate, care ai ajuns mare și puternic, a cărui mărime a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
elegant, făcând ceva ce ochiului meu neexperimentat îi părea a fi o manichiură. Eu nu avusesem niciodată nevoie să-mi fac manichiura ca să-mi aranjez unghiile. Problema asta era rezolvată de obiceiul meu de-o viață de a mi le roade. A, bună, am spus eu enervată. Era oare neapărată nevoie să vorbesc cu ea? —Bună, Rachel. Se părea că da. Intră și stai jos, a spus ea bătând ușor patul cu palma în semn de invitație. Mi-a fost tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
protestez. — Ești prea capsomană, s-a plâns ea. Dacă Luke te-ar fi tratat ca naiba și ți-ar fi dat papucii, atunci ai fi hotărât că ești nebună după el. Am urmărit-o pe Brigit în timp ce-și rodea unghiile și patrula prin cameră încercând să-și dea seama ce simt eu pentru Luke. Nu puteam să neg faptul că majoritatea timpului în compania lui Luke era minunat. Mă simțeam îngrozitor de atrasă de el. Era sexy și masculin, dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și nebunii pe care Angela și Chaquie ni-i lăsaseră și ne-am împărțit oamenii. După ce am început să vorbesc cu ea, am descoperit că, azvârlită în mijlocul acelui cutremur lăuntric, uitasem s-o mai urăsc pe Misty. Nu mai eram roasă de gelozie din cauza frumuseții ei pline de grație. Ba chiar simțeam nevoia s-o protejez. O căldură reținută ne-a învăluit pe amândouă. Când ne-am ridicat de la masă, după ce ne prefăcuserăm a fi niște femei mature, Misty mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puținul timp alocat în program conversației neprofesionale se terminase. — OK, o să preiei o carte de bucate pe care o facem cu Maestrul Bucătar Mario, un tip încântător care are un restaurant italienesc celebru, în Bronx. Dawn a făcut o pauză, rozându-și capătul creionului. — Claire, ai mai lucrat pe vreo carte de bucate? În spatele atitudinii profesioniste, tonul lui Dawn era blând și se înțelegea că încerca să-și dea seama de cât de mult ajutor aveam să am nevoie ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
astea? Totul atârnă de vânzarea unui manuscris falsificat al Literei stacojii și nu numai că mă opun din punct de vedere moral planului ilegal al lui Harry, dar nu am pic de încredere în el. Mai mult, chiar dacă ar da roade, nu mă interesează câtuși de puțin să mă mut în Vermont. Abia de curând mi-am început o viață nouă, pe cont propriu și sunt perfect mulțumit de decizia de a mă stabili în Brooklyn. După atâția ani petrecuți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuie să spun că mă amuz. Da, e chiar Adam Kirrane, continui eu, și Adam întinde mâna. Și ea e... ăă... Elaine. Nu-i spun de ce sunt cu el, dar știu că moare de nerăbdare să întrebe. Cred că o roade. Pe de altă parte, probabil că ei nu i-ar plăcea s-o întreb cine e „prietenul“ ei din colț. Sunt o mare fană a serialului tău, izbucnește Elaine și mai că strivește mâna lui Adam, de tare ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în oraș. Am fost în Swords, să beau ceva cu niște băieți, îi spun, crezând că asta mă face să par destul de interesantă. Vreau doar să știe că nu am stat toată seara în casă așteptând să mă sune și rozându-mi unghiile de nerăbdare. —Ce băieți? A, doar niște piloți, zic relaxată. Am înțeles. Pare enervat. Foarte bine. Probabil crede că toți piloții arată ca niște zei greci și sunt foarte interesanți. Și nu o să mă deranjez să-l corectez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]