17,843 matches
-
E piatră ca o apă, E abur poezia, Pe stâlpii de cuvinte Nimic nu se ridică, Nici cuibul de speranță, Nici aripa de frică, Din vorbele de goluri Nu pot să țes veșminte, Nici patimilor oarbe, Nici gândurilor sfinte, Pe roțile împinse Cu mâinile-amândouă Nu pot să duc nici vântul, Nici sufletul de rouă, Iar sub picior, pământul E frunză mișcătoare Și soarele, departe, E ochiul care doare; Cerșesc o temelie Prin veacul de ruine; Poate-o găsesc în ierburi, Poate
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
zbor mirat Prin crengi de gânduri, sprintenă povară, Cu toamna care vine peste sat, Să plece iar și să se-ntoarcă iară, Aceleași mari tăceri adorm în trup, Sub scoarța învățată să le-ascundă, Până când zimții orelor se rup Și roata vremii nu mai e rotundă, Aceleași amintiri de căpătâi Către-nceputul lumilor se lasă Și ne-ntâlnim prin liniștea dintâi Străjeri statornici nopților de-acasă Un plâns, un plâns de bine Cu trupul desfășat, câmpiilor asemeni Și sufletul zburând, cu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
strada e un torent galben roșiatic murdar, pe care cu puțină imaginație îl poți presupune adînc de cîți metri vrei (și ce dacă un cărucior de scînduri, aplecat pe o parte, în mijlocul străzii, arată clar că apa nu-i depășește roțile strîmbe!). Cristina se plimbă printr-un oraș inundat și, cînd o să calce în apă ca să traverseze strada, e aproape sigură că o să dispară toată și o să se ducă la fund, pînă o să iasă la suprafață pe partea cealaltă. Pe o
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
ca un teren de fotbal, care se întinde pînă la buza lacurilor. Unii își plimbă cîinii pe faleză și se simt aproape ca la mare. Trecerea de la oraș către exteriorul lui se face pe o porțiune de macadam pătrățos, unde roțile mașinilor țăcăne sacadat. Aici, o dată cu lăsarea întunericului, dar și ziua, zeci de prostituate își oferă serviciile șoferilor aflați la volan. Fetele, chiar și iarna, sunt îmbrăcate sumar și fac gesturi provocatoare către șosea. Cînd se întîmplă ca vreo mașină să
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
și tocit de bucătărie. Acolo am întîlnit-o pe Ada. De la început mi-a spus că Robinson Crusoe i-a dat voie și ei. Am furat imediat nasturii aurii de la uniforma lui taică-meu, nasturii aceia ce au pe dînșii o roată cu aripioare de vultur, la care ținea atît de mult încît își cususe două rînduri: unul pentru cheutori, celălalt pentru plăcere. Doar nu putea să se supere. Știa că-i vom da, fiindcă ne lasă pe insulă, lui Robinson Crusoe
Adio, Robinson Crusoe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15799_a_17124]
-
Emil Brumaru Vrăjmașul meu cel dulce erai tu. Mă așteptai cu subsuori bogate În iederi, criniști, volburi. Începu Roua-n buric să clocotească-n roate, Evaporînd și îngerii și dracii. Sîmburii fructele mișcau în aer, Crud vînzoliți, și înălțau copacii Zvelți, credincioși. Umpluți c-un laic vaier De frunze-n smoc. Nimbat cald, pîntecul Albea a dor și roditor a toate. Vrăjmașul meu cel dulce
Cîntec de nerăbdare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16334_a_17659]
-
două jumătăți de pere cum sufletul și trupul una sînt în culorile lunii tu ce faci acum cînd eu rad de pe panoul de afișaj zîmbetul acru cu gura cusută trec mașini mari de salubritate cu clacsoane stridente trec planete cu roți zimțate muguri universali adolescenți pe rotile și mai departe de tot ce se vede molia își vede liniștită de treabă ar mai fi un mic detaliu un post scriptum al scrisorii despre moarte și înviere petele astea de grăsime pe
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
8. un flash orbitoare e rana cîinelui care-mi restabilește echilibrul cuvintele înghit gîndurile cum mănînc eu acest pepene după amiaza la ora cinci într-o deplină cunoștință de cauză leneșe trec zilele autobuze galbene de la o stație la alta roțile se tocesc devin drăgăstoase așa se instalează liniștea într-un azil de bătrîni o fostă femeie alăptează o fostă lebădă
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
Se subțiază raza. Vezi prea bine Cum mă apropie aerul cald de tine. Crinul își suie cupa tot mai lată Spre-a bea dintr-însa, pacinici, înc-o dată. Roua ne cade-n spate. Uriașă, Ciuperca pălăria și-o îngroașă Cînd roata soarelui se-nvîrte-n baltă. Sîntem, și vechi, și proaspeți, laolaltă. Căci se subție raza. Vezi prea bine Cum mă apropie aerul cald de tine...
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16374_a_17699]
-
Emil Brumaru Vrăjmașul meu cel dulce erai tu. Mă așteptai cu subsuori bogate în iederi, criniști, volburi. începu Roua-n buric să clocotească-n roate, Evaporînd și îngerii și dracii. Sîmburii fructele mișcau în aer, Crud vînzoliți, și înălțau copacii Zvelți, credincioși, umpluți c-un laic vaier De frunze-n smoc. Nimbat cald, pîntecul Albea a dor și roditor a toate Vrăjmașul meu cel dulce
Cîntec de nerăbdare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16785_a_18110]
-
veacul, iubit de toți, la popularul Campo de Fiori, unde-s cele mai mici prețuri, iar statuia lui Bruno o poți vedea-n piața de verdețuri: coji de semințe sau scorii scuipa de sus Magicianul, cenușa i-o luaseră pe roți mulți tineri pe motociclete. Genio pagano, un’ ed altro. Un po’ demonico, un po’ scaltro. Aproape-i casa cu stemă a curtezanei Vannozza, (cea care-n secret, ca soț a a avut un cardinal spaniol, e drept disputat cu Giulia
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
al avânturilor mele către abisurile cerului și ale infernului, Cuib de șerpi ieșiți din oul păcatului originar, Culcuș de coșmaruri purtând pecetea spaimei, Groapă cu fiare salbatice, instincte dezlănțuite de răgetul singurătății, când teama fara nume, precum păsările speriate, dă roata prin colțurile cele mai ascunse ale ființei. Vulcan nestins vreodată al voluptății de a trăi, Rug al măruntaielor plăcerii, Altar al miresmelor bucuriei de a iubi și de a fi iubit, Puț de ascunse comori transmise din sămânța strămoșilor, Sipet
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
expunerea - unui extraterestru, acostarea fantomei din parc, interdicția de a părăsi țara, pentru Dracula. A ni se cere și, vai, imperios, imposibilul ce altceva demonstrează decât intenția de a ne amâna intrarea în U.E.? De a ne pune bețe în roate, de a ne trage preșul de sub picioare? Noi nu trăim în lumea basmelor în care eroul prinde albina rătăcită în lună sau tot de acolo coboară pe un vrej de fasole, nu putem captura ce aparține celei de-a patra
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
șoseaua ca-n palmă, pe care vâjâiau în sus și-n jos tineri sași pe noile lor motociclete Puch 125, amicul îi destăinuia lui Șerban Cioculescu planul său ministerial de a-i obliga pe fabricanții de căruțe să adopte la roți tălpi late, care să cruțe pavajul național. Ideea că trecuse vremea carului patriarhal nu-i trecea prin cap omului inteligent și cultivat. Era, iată, un ecologist avant la lettre... Pe atunci satul rămânea rezervorul de energie al nației, respectat, de
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
puțin relativizantă a noțiunilor de corectitudine și greșeală. Cred că toată lumea știe că extinderea pluralului în -i la feminine care au singularul în -ă este o tendință mai veche a limbii române, care a produs forme pe deplin acceptate (școli, roți, limbi, lămpi etc.). E la fel de adevărat că, în alte cazuri, tendința a avut doar rezultate regionale, populare, sancționate de norma cultă: ciocolăți, înghețăți, făbrici, căși. La împrumuturile recente în -ă pluralul se formează spontan în -e (clonă - clone, fiestă - fieste
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
și scântei - să ia foc e cazul de multă - de mult mai multă furie - în această lume jalnică lume pe care nu o luminează nimic STRĂINĂTATEA DE-ACASĂ iarbă - terciuita de praf motorină și funingini în sântul drumului - urma de roată - trecută prin carne de câine câțiva scheletici copaci cerșesc - zadarnic pe deasupra inimilor de fier ale mașinilor Dumnezeu - aruncat de suflul arogantei TIR-urilor dimpreună cu cadavrul de câine în sântul șoselei - stă cu aureola prăfuita - între palme: se întreabă - ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică fumul grătarului și mirosul îmbietor al mititeilor și pastramelor, cu berea care se vindea la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bat mingea, domni în trening care aleargă pe alei - modă americană, așa erau în mall la Washington, unii chiar senatori! - bicicliști, înghețată, bere Kölsch; e adevărat că spre seară tineretul (până pe la 40 de ani) bărbos aleargă pe patine cu roate pe Hohenstrasse lângă Dom printre magazinele feerice care s-au închis la ora 6, iar sâmbăta și duminica nu poți să cumperi decât în gară, unde mai Ťfugť și eu după pâine, când uit... Vă sărută nego nego nego..." Urmează
Scrisori întârziate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10741_a_12066]
-
se pare că această generație de artiști îl pune în valoare pe Radu Afrim, regizorul de dincolo de studiatele teribilisme și de codul lor. Cred că aici există comunicarea estetică valabilă care îl definește, altfel, pe Radu Afrim. "Dacă tanți Manți roți ar avea O manțibicicletă ea s-ar chema U la la la (bis)" Încercați să fredonați acest refren. Pe ce muzică doriți. El cheamă nostalgia amintirilor, parfumul unei anumite vîrste, al timpului cînd totul, dar absolut totul părea posibil. Cînd
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
noi așa cum se cuvenea. Fiecare actor din această distribuție face ceva consistent care vibrează altfel decît pînă acum. Asta și pentru că în ultimii ani nu au obosit să-și dorească să aibă bucurie și miză pe scenă. Dacă tanti Manți roți ar avea O manțibicicletă ea s-ar chema U la la la (bis). Vă rog să nu uitați niciodată că este vorba și despre un bis aici. Și candelabrele trăznite ale lui Vittorio Holtier, adunate parcă din cea mai pură
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
încă păstrând urma celor izgoniți. Noi demnitari, pe diferite trepte, dar nu mai jos de dreptul la limuzină directorială, inși ieșiți cu totul din zona tristă a greutăților materiale, a impasurilor cotidianului, bărbați și femei care prin simpla învârtire a roții destinului s-au aflat unde nici nu gândiseră - cu corolarul modificării cu 180 de grade a vieții până atunci duse. Ideea că bătuți de noroc, cum în popor se spune, au avut parte de un fast trai pe vătrai, suferă
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
și resturi de text. Generalul Marosin, proprietarul celor mai întinse terenuri, victimă a rudelor care i-au fărâmițat ferma, proprietățile dicomesiene și mavrocordate, nu mai rezistă concurenței. Generalul Glad (gradul acestuia e o simplă poreclă), venit din Marmația cu o roată (e chiar prima scenă din roman), îmbogățit treptat de pe urma unui atelier de lumânări, câștigă teren și prestigiu: a cumpărat drepturile de explorare a dealurilor metopolisiene și de folosire a carierelor. Dar ceea ce e mai grav e că a descoperit că
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
așteptați de la viață?" ,Visați des?" Știți ce înseamnă de-adevăratelea foamea sau frigul? Dar așteptarea?" ,V-ați gîndit vreodată că o întîmplare sau alta v-ar putea aduce în situația noastră?" ,Aveți insomnii?" Știți ce înseamnă prietenia?" Ați observat că roata vieții se-nvîrtește? O dată ești sus, pe culmi, o dată te cufunzi în prăpăstie și negură..." Cînd ați privit ultima oară cerul?" ,Adineauri", am zis repede, ca să-mi fac loc în discurs. Și am reușit. Răspunsul m-a crescut în ochii lor
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
este prostia în stare pură în care se reflectă întreaga înțelepciune a lumii și invers. 2534. Adevărul este gardul de care se sprijină prostia. 2535. Adevărul este orizontul cunoașterii pe care nu îl va putea atinge niciodată. 2536. Adevărul este roata necunoașterii care duce Destinul acestei lumi spre nonsens. 2537. Adevărul este piatră care trebuie șlefuită atât de mult încât dispare de la sine. 2538. Adevărul este steaua care va străluci doar în noaptea Morții. 2539. Adevărul este muntele ce nu va
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
numai partea-a doua a psalmului de sus!’’ ...și Maica Născătoare a Bunului Iisus privea cum trandafiru-și înflorea spovada albă și cerșind iertare. CÂNTECUL DE LEBĂDĂ Tu, cine ești? , m-a întrebat olarul râvnindu-mi lutul bun de tors pe roată. Eu sunt amarului amarul din care noaptea cucuta se adapă. Mi-e inima rudenie de ceapă, bulb de otrăvuri groaznic de amare. Eu lebedei, din ultima-i cântare, îngân doar începutul sfâșietor de alb când se adună din spuma răsăritului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]