3,443 matches
-
sârbi, persani. Pe acești orientali i-am putut studia În gara maritimă, adunați În jurul bagajelor derizorii, nerăbdători să ajungă altundeva și, din vreme În vreme, agitați, căutând brusc vreun formular rătăcit, vreun copil prea vioi, vreun balot rebel care se rostogolise sub o bancă. Fiecare purta În adâncul privirii o aventură, o amărăciune, o sfidare, toți resimțeau ca pe un privilegiu faptul ca, odată ajunși În Occident, să ia parte la traversarea inaugurală a pachebotului celui mai puternic, celui mai modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tei. Apoi se mai găseau acolo țărani, care așa și miroseau. După câțiva metri de la pornire, trenurile de la noi se opreau iarăși cu o zgâlțâitură și atunci în sacoșele lucrate cu iglița se spărgeau ouă, sticle goale de bere se rostogoleau împrejur pe podea și toți călătorii făceau un pas înainte. În trenurile noastre, adulții se luptau să-și țină echilibrul și înjurau. Înjurau la fel ca în zilele când aveau de plătit întreținerea. Luau la înjurat rând pe rând trenurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
încărcat din greu, de exemplu cu fân clădit într-o stivă înaltă, e nevoie de câteva lovituri de bici ca să îndemni boul. Dar totodată trebuie să-l încurajezi și să-l ajuți. Carnea tremură pe el, boul întinde grumazul, își rostogolește ochii în orbite, chinul lui îți inspiră milă. Însă în dimineața aceea căruța era ușoară. Curând, satul rămăsese în urma noastră. Călătoream spre orașul cu gară, unde eu terminasem liceul. Țăranii se duceau la muncă pe câmp, umblând în șir pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
odată, se apleacă deasupra mea și mă sărută pe frunte fără a spune un cuvânt, eu tac și privesc cu ochi arzători ghiozdanul care se îndepărtează. O portocală uriașă, foarte coaptă, cade deodată pe trotuar, aproape zburând pe deasupra capului ei, rostogolindu-se într-o băltiță portocalie, cine i-o fi dat lovitura fatală, nu vântul acesta, care aproape că nici nu se simte, vânt de după Pesah, în curând copiii vor călca în sucul acela, iar urmele lor se vor descompune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Noga a căzut de pe terasă, cu toată claia aceea de șuvițe, cu obrăjorii ei grăsuți și cu gropițe, cu burtica ei moale și cu piciorușele ei subțiri, a căzut ca o păpușă din mâinile lui Udi, iar eu urlu, mă rostogolesc pe scări, încercând parcă să ajung jos înaintea ei, să o prind în brațe, etaj după etaj, jurământ după jurământ, nu mă voi mai îndrăgosti niciodată, nu mă voi mai bucura niciodată, nu voi mai ieși din casă niciodată, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stârnești furia, și încerc să respir adânc, mă sprijin de perete și mă îndrept de spate, cotul meu a atins din greșeală întrerupătorul, iar lumina s-a stins din nou, exact atunci se deschide ușa, iar patul lui Udi se rostogolește afară din cameră, un asistent în haine verzi ține într-o mână un plic mare, iar cu cealaltă împinge patul, eu merg în urma lor, devenind deodată inutilă. Cum a fost, îl întreb eu, și el face un gest plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acelor sentimente copleșitoare, după bucuria aceea oribilă a renunțării. Eu știu că exact în clipa aceasta ea bate la ușă, apoi își caută cheia în ghiozdan, cotrobăie prin grămada de caiete și manuale îndoite, penarul i se deschide și se rostogolește pe scări, totul se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă, mami, tati, unde sunteți. Scotocește adâncurile ghiozdanului asemenea unui vânător în căutarea prăzii, iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să te revanșezi față de mine într-o singură noapte pentru toți anii aceștia de indiferență, eu mă întorc pe burtă, hai să dormim puțin înainte și să mâncăm ceva, dar el nu mă ascultă, un obiect rece și neted se rostogolește pe spinarea mea ca un făcăleț, obligându-mă să mă întind, crezi că te poți mulțumi între timp cu sticla aceasta, îmi respiră el în ureche, iar eu spun, gata, Udi, ajunge, dar între picioarele mele își face deja loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de perete, dar mă lovesc de un obiect dur, mă prăbușesc împreună cu el, strivindu-ne unul de celălalt, eu și termometrul gigantic. Mercurul misterios s-a risipit dintr-odată în mii de biluțe întunecate, vesele ca niște prizonieri eliberați, se rostogolesc pe sub paturi, întreg aspectul lor serios se schimbase într-o clipă, acum nu mai doreau decât să se simtă bine, nu să prezică viitorul, iar eu mă chircesc sub pat, încerc să le adun la loc, înăuntrul tubului transparent din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așa trebuie procedat, că doar așa te vei însănătoși. Niciodată nu ai luptat cu ceea ce ți s-a întâmplat cu Noga, continui eu plină de patos, încurajată cu fiecare clipă ce trece de dreptatea vorbelor mele, ai preferat să te rostogolești prin mocirla vinovăției, în loc să îți croiești din nou drum către ea și către mine, asta trebuie să faci acum, Udi, crede-mă, te cunosc cel mai bine, nu te lăsa sedus de drumul spre pierzanie, nu te poate duce decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi acopăr fruntea cu un prosop umed, în curând va veni și medicul, îi șoptesc eu, dar ea miaună, îl vreau pe tati, sună-l pe tati, și eu simt cum inima îmi îngheață de tristețe, un aisberg colțuros se rostogolește înăuntrul meu, tati este plecat într-o călătorie, spun eu, nu am cum să îl găsesc, sigur ne va suna el mai târziu, ea oftează, respirația ei este întretăiată de silabe rupte și inflamate. Mă învârt pe lângă pat, mă lipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Fața de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o bunătate veșnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Mă așez pe covorul de la marginea patului ei, asemenea unei cățele de apartament epuizate, rostogolindu-mă peste versetele antice din cartea rămasă în urma lui, același destin ne unește pe toate trei în noaptea aceasta, nici una dintre noi nu mai are nici un folos, nici cartea aceea înfuriată, scuturată de valuri de tristețe și liniște, nici copila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un asemenea loc, dar iată-l deschizându-și gura, pare că e pe punctul să-mi spună ceva, ceva care îmi va schimba întreaga viață, dar în clipa aceea se aude un hohot de plâns izbucnind dintr-una din camere, rostogolindu-se pe scări și croindu-și drum spre urechile sale, fața i se albește, ca și când viața i-ar fi pusă în pericol, dispare alergând, fără să îmi spună la revedere, stau lângă fereastră uluită și îl văd năpustindu-se afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zâmbetul său este cald și liniștitor, lipindu-se de buzele mele, lasă-mă să te iubesc, șoptește el înăuntrul gurii mele, înăuntrul acelei seri care învăluia încăperea, al întunericului de vară, blând, ușor parfumat, un miros de flori proaspete se rostogolește din el, de prune calde, care tocmai au fost culese din pom, topindu-se în gură asemenea bomboanelor, cu o tristețe dulce îmi scoate hainele, ești atât de albă, îmi povestește el, pielea ta este atât de fină. Fără cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scâncește, îmi este frig, sunt udă toată. În ciuda fierbințelii razelor soarelui, pornesc încălzirea, am impresia că ies flăcări din mașină, însă ea încă tremură, ochii ei sunt lipsiți de orice expresie, abia mai respir, broboane de transpirație fierbinte mi se rostogolesc pe frunte, alunecându-mi în gura uscată, le înghit disperată, setea preia controlul trupului meu, deschid gura și mi se pare că din cer îmi picură înăuntrul ei picături de apă, picături călduțe și întunecate, le înghit mulțumind pentru ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care devin din ce în ce mai puternice, ca și când cineva care ar dormi acolo m-ar fi rugat să îl trezesc, dar nici o urmă de viață nu răzbate din camera aceea micuță pe care o iubisem atât de mult, Naama nu răspunde, eu mă rostogolesc dezamăgită pe scări, mă prăbușesc peste cutia lui poștală, Naama Korman, scrie acolo, nu mai este nimic de făcut, nu sunt eu, doar o coincidență care nu spune nimic. Mă îndrept încet spre casă, roțile mașinii se învârt sub greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am vreodată timp, o să încerc să te înțeleg, o să-mi dau toată silința să te înțeleg mai bine decât ar putea-o face oricine altcineva pe lumea asta. Ne-am oprit, rămânând cu urechile ciulite în tăcerea aceea nelumească. Am rostogolit cu vârful pantofului niște conuri de pin și câteva cadavre de greieri, după care am privit la peticul de cer ce se zărea printre ramurile copacilor. Cu mâinile în buzunare, Naoko rămase cu privirea ațintită în gol. Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am întrebat eu. — Pirați perverși, spuse ea. — Tu ești perversa. — Apoi să ne încuie în cală, amenințându-ne: „Vă aruncăm în mare peste o oră. Până atunci, distrați-vă!“ — Și? — Și noi ne simțim bine timp de o oră, ne rostogolim și ne hârjonim... așa legați. Asta ai vrea tu să faci acum? Da. — O, Doamne! am zis, dând din cap. Midori a venit să mă ia duminică dimineața la ora nouă și jumătate. Tocmai mă trezisem, așa că nu apucasem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Aerul de toamnă scotea și mai mult în evidență albastrul intens al cerului. Am ridicat ochii și am văzut două dâre albe, paralele, asemenea șinelor de tren, îndreptându-se spre vest. O minge trimisă printr-o lovitură nepermisă s-a rostogolit la picioarele mele și când le-am aruncat-o, tinerii jucători și-au scos șepcile și mi-au mulțumit politicos. La meciurile copiilor se făceau deseori asemenea nereguli. După-amiază m-am întors în camera mea ca să citesc, dar nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de primăvară și vine spre tine un ursuleț cu blana catifelată și ochii sclipitori și-ți spune: „Bună, domnișoară! N-ai vrea să ne dăm de-a rostogolul împreună?“ Tu și ursulețul vă petreceți toată ziua unul în brațele celuilalt, rostogolindu-vă pe panta acoperită cu trifoi. Frumos, nu? — Da, foarte frumos. Superb! — Cam așa te plac eu pe tine. — E cel mai drăguț lucru pe care l-am auzit vreodată, spuse Midori, cuibărindu-se la pieptul meu. Dacă mă placi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bucăți din ce-mi trebuia (fier de pe docul de cărbuni de la Tortugas), după care am luat niște gută și le-am legat bine de gleznele domnului Sing. După aia, cînd eram deja la vreo trei kilometri de mal, l-am rostogolit. A alunecat ușor pe rulou. Nici măcar nu l-am buzunărit. N-aveam chef să-mi mai pierd vremea cu el. Îi cursese ceva sînge din nas și din gură pe punte, așa c-am luat o găleată cu apă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe verandă. Enrique se uită după ea, dar nu putu s-o vadă. Pipăi cu mîinile pe sub pat, Însă nici acolo nu era. În timp ce se punea-n genunchi, o altă pietricică se izbi de gresia de pe verandă, săltă și se rostogoli Înspre colțul care dădea-n stradă. Enrique o ridică - era o pietricică obișnuită, netedă - și-o băgĂ În buzunar; apoi intră-n casă și coborî treptele care duceau la ușa din spate. Se așeză În lateralul ușii și, cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
volan. Mitraliera Își Începuse tirul Încă dinainte ca brațele șoferului să se Înmoaie și mașina intră În șanț, vărsîndu-și ocupanții cu Încetinitorul. Unii rămĂseseră Împrăștiați pe drum și al doilea jeep intră Între ei Încet, cu atenție. Unul s-a rostogolit și altul Începuse să se tîrască și, În timp ce eu Îi priveam, Claude Îi Împușcă pe amîndoi. — Cred că l-am luat În cap pe șofer, spuse Fred. — Nu te da prea mare. — De la distanța asta trage puțin prea sus. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
capul, plesnindu-l ușor peste umăr cu părul ud. — E foarte sărat, dar e minunat, spuse ea. Țin-te bine. Se ținu. Uite unu’ mare, spuse ea. E chiar mare. Acum ridică-te și-l spargem Împreună. Valul i-a rostogolit, așa cum se strîngeau În brațe, și ea Îl strîngea mai tare. — E mai bine decît să te bagi pe sub el. Mult mai bine. Hai, Înc-o dată. De data asta aleseră unul imens și, atunci cînd valul Înălțat Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te bagi pe sub el. Mult mai bine. Hai, Înc-o dată. De data asta aleseră unul imens și, atunci cînd valul Înălțat Începu să se Încovoaie, gata să se spargă, Roger o ținu bine și se aruncă pieziș, iar valul Îi rostogoli pînĂ pe plajă, ca pe un buștean adus de ape. — Hai să ne curățĂm și să ne Întindem pe nisip, spuse ea. Înotară În larg și se scufundară În apa curată, după care se Întinseră unul lîngă celălalt pe nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]